Totul despre "float-play" în poker. Ai apelat vreodată la această strategie?

Află când, unde şi cum să apelezi la "float-play", o mişcare extrem de puternică în poker, indiferent că joci la mese cash sau în turnee.

În ultimii ani, pokerul a devenit tot mai agresiv, astfel că ai nevoie de o serie de skill-uri şi mişcări în evoluţia ta, astfel încât să ţii pasul şi să poţi răspunde în mod corespunzător celor care etalează un astfel de joc. Continuation bet-ul, despre care am vorbit pe larg aici, a devenit o armă extrem de utilizată, astfel că este necesar să ştii, în momentele favorabile, cum să combaţi o astfel de tactică. Una dintre metodele cele mai eficiente de a răspunde cuiva care mizează pe C-bet este să foloseşti "float play-ul".

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI COMPETIŢII

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Ce înseamnă "float play-ul"
2. Cum funcţionează?
3. Criteriile pentru un "float play" de succes
4. Textura flopului
5. Ce faci dacă adversarul face bet şi pe turn

1. Ce înseamnă "float play-ul"

Termenul se referă la un call pe flop făcut doar cu intenţia de a fura potul ulterior (bluff pe turn). Concret, poţi apela la acest play atunci când agresorul iniţial dinaintea apariţiei cărţilor comune îşi continuă agresivitatea cu un continuation bet. Astfel, tu vei plăti acest pariu făcut de el, cu intenţia de a bluffa ulterior, fiind convins că flopul nu l-a ajutat pe oponent. Este de la sine înţeles că poţi apela la această mişcare doar în măsura în care nu deţii cea mai bună carte, însă toate datele converg spre faptul că nici cel din faţa ta nu şi-a completat într-un mod fericit mâna. În măsura în care tu devii agresor pe turn, opozantului îi va fi extrem de complicat să mai investească fise în pot, această schimbare de paradigmă determinându-l (în cele mai multe dintre cazuri, dacă ai citit corect mâna) să foldeze. Astfel, vei câştiga fără luptă o mulţime de fise, preluând agresivitatea, după ce în prealabil ţi-ai pregătit bluff-ul.

Pentru a ilustra şi mai bine conceptul, ne vom folosi de o situaţie pe care o putem întâlni destul de des la mesele de tip cash. Să presupunem că te afli la o masă de $1/$2, iar din middle position un adversar măreşte până la $6. Cu A-J suited, din button (ai poziţie) decizi să plăteşti, iar flopul este unul care nu îţi îmbunătăţeşte mâna. De cele mai multe ori, agresorul iniţial va miza aici pe un C-bet (să spunem $10), dar, după cum vezi în figura de mai jos, doar o damă mare i-ar justifica mutarea. În rest, de cele mai multe ori, continuation bet-ul său e menit doar să încheie potul prin agresivitate. În acest moment tu nu ai nimic (runner runner de culoare şi chintă), astfel că vei fi tentat să foldezi. Însă, dacă îl cunoşti extrem de bine pe adversar şi ştii că sunt şanse mari să nu fi lovit nimic, ai în "joben" şi varianta call-ului.

Să presupunem că turnul este un 5 de pică, ca în imaginea de mai jos. O carte neutră, care puţin probabil să îl fi ajutat pe oponent. În general, adversarii nu îşi vor continua agresivitatea şi dincolo de flop, dacă nu li s-a completat mâna, conştienţi că pot fi în spate şi pot pierde multe fise. Astfel, de obicei, cel care a dat raise pe flop şi şi-a continuat agresivitatea pe flop va miza aici doar pe un check, deshizându-ţi oportunitatea unui bluff. Nu o rata, cere aproximativ două treimi din pot şi vei avea surpriza să constaţi că vei câştiga de obicei potul fără luptă.

2. Cum funcţionează?

În primul rând trebuie spus că acest play e mult mai eficient împotriva jucătorilor extrem de agresivi, care au tendinţa de a miza pe C-bet într-un procentaj extrem de mare. Prin observaţie atentă, vei reuşi să îţi citeşti bine adversarii, să îi încadrezi într-o categorie şi să le anticipezi mutările. 

Să ne raportăm la exemplul de mai sus: un adversar agresiv a mărit din middle position, dar tu ştii că acesta evoluează destul de loose, putând să facă o asemenea mişcare cu un range mare (Ax, connectori suited, etc). Prin natura firii sale, continuation bet-ul vine firesc, independent de textura flopului. Altfel spus, va juca identic, fie că loveşte cărţile comune, fie că mâna nu i s-a îmbunătăţit. Şansele să i se fi completat ceva puternic (adică să aibă măcar pereche de dame cu un kicker decent) sunt mici, astfel că un call al tău pe flop îl face să considere că există şanse reale ca tu să fi prins top pair.

Ca atare, din moment ce ai plătit după apariţia primelor trei cărţi comune (din poziţie), se va teme să facă un nou bet pe turn, după apariţia unei cărţi neutre. Va gândi că sunt şanse mari să îl plăteşti din nou, din moment ce ai procedat aşa deja de două ori. Acest probabil check al lui trădează slăbiciunea mâinii, iar tu exact pentru acest lucru ai mers. Totul a funcţionat conform planului, astfel că un bet consistent al tău pe turn va încheia într-o proporţie covârşitoare lupta aici. 

3. Criteriile pentru un "float-play" de succes

Evident că nu poţi aborda o astfel de strategie foarte des şi nici nu o poţi face împotriva oricui. Jucătorii tight îţi vor plăti de mai multe ori decât cei loose, chiar dacă aici vorbim în principiu doar de factorul agresivitate. Totuşi, prin selecţia mult mai riguroasă a cărţilor, cei din prima categorie sunt mai susceptibili să prindă o mână cu potenţial, astfel că ai grijă cum procedezi împotriva lor.

De asemenea, nu încerca o astfel de tactică împotriva unui "maniac", unui "calling station" care e dispus să rişte enorm în speranţa că mâna i se va îmbunătăţi printr-un river miraculos. Alege-ţi mai degrabă jucători care se bazează pe procente (chiar dacă evoluează foarte agresiv) şi ai grijă ca şi imaginea ta de la masă să justifice mutarea.

Per total, credem că este necesar să iei în calcul următoarele aspecte înaintea unul "float-play":

  • să fii împotriva unui singur adversar în pot (bluff-ul are întotdeauna o rată de succes mai mare cu cât sunt implicaţi mai puţini oameni);
  • să ai poziţie în raport cu oponentul (poziţia în poker înseamnă enorm. Chiar dacă uneori poţi apela la float-play şi out of position, vorbind ultimul vei avea întotdeauna date suplimentare şi poţi gestiona mult mai bine situaţiile);
  • opozantul să se folosească de C-bet foarte frecvent (ingredientul principal de care trebuie să ţii cont. Ai grijă să fi identificat corect pattern-urile de pariere ale celui cu care te confrunţi);
  • acesta să fie capabil să foldeze, să ia decizii cumpătate (agresivitatea celuilalt trebuie să fie dublată şi de capacitatea lui de analiză. Astfel, dacă vei avea în faţă un adevărat "gambler", s-ar putea să fii plătit, chiar dacă tu ai identificat corect momentul şi opozantul nu are mare lucru în mână. Ulterior, pe river, îţi va fi greu să vii cu un nou bet, chiar dacă oponentul merge din nou pe varianta "check". Trebuie să fii convins că joci împotriva cuiva care poate folda aici, pentru că îţi respectă povestea);
  • betul tău să "vândă" o poveste verosimilă, cartea pe care o reprezinţi să se afle în range-ul tău şi să justifice pe deplin prestaţia avută până în acel moment; ai grijă ca agresivitatea celuilalt să vină şi în contextul în care acesta ştie că joci puţine mâini şi nu te implici în poturi în care mizezi pe factorul "noroc". O mişcare din partea unui jucător tight (cum ar trebui să pari, în astfel de cazuri) are mult mai multe şanse de succes.  

4. Textura flopului

Am discutat deja tipologia jucătorilor împotriva cărora ar trebui să apelezi la float-play pentru că vei avea pe termen lung o rată de succes mare, dar mişcarea ta trebuie să se raporteze fără îndoială şi la cărţile din flop. Există, astfel, flopuri care te pot determina să abordezi o astfel de strategie, la fel cum unele sunt complet de evitat, pentru simplul fapt că e evident că adversarul e puţin probabil să renunţe la mâna sa. 

Flopuri "bune"

Un asemenea flop face credibilă o poveste în care tu să fi lovit o pereche sau să deţii un draw. 

Poţi să dai bet fără probleme pe turn, în măsura în care draw-urile se completează, cum o mărire considerabilă a ta se justifică şi dacă apare o carte neutră (3 de treflă, de exemplu). Adversarul va crede că vrei să îţi protejezi top pair-ul şi, dacă nu cumva el "stă" pe un draw, va renunţa probabil la mână.     

Flopuri precum cele de mai jos sunt de asemenea extrem de profitabile, pentru simplul motiv că e puţin probabil ca adversarul să îşi fi completat în vreun fel mâna.

Putem reprezenta atât top pair, dar şi dacă oponentul ne pune pe a doua pereche, tot îi va fi greu să plătească, în măsura în care mâna lui nu oferă perspective.

Flopuri "rele"

Flopurile foarte "wet", care conţin cărţi mari, nu oferă spaţiu pentru play-ul discutat

E puţin probabil ca adversarul să fi pariat pe flop (să mizeze pe C-bet) dacă nu ar avea o carte puternică. S-ar expune prea mult, judecând după textură.

5. Ce faci dacă adversarul face bet şi pe turn

Unii dintre jucătorii experimentaţi vor înţelege în unele momente că încerci să aplici un "float-play" împotriva lor şi vor folosi agresivitatea pentru a te împiedica să faci asta. Concret, vor miza pe un bet şi pe turn, chiar dacă mâna pe care o au nu justifică o asemenea decizie. Cu siguranţă, o astfel de situaţie nu este una ideală, din moment ce scopul mişcării tale este să preiei agresivitatea, odată ce raiser-ul iniţial renunţă la ea. 

Pentru a putea contracara o astfel de mutare din partea adversarului, trebuie să îl citeşti foarte bine pe acesta şi să fii convins că el nu deţine cu adevărat o carte bună, altfel totul s-ar putea să devină extrem de costisitor.

În general te sfătuim să renunţi la tactică în măsura în care opozantul îşi menţine agresivitatea, însă există şi două play-uri eficiente, prin care poţi să îi combaţi strategia. Dar doar în măsura în care eşti convins că celălalt mizează cu o carte marginală şi îl poţi determina în cele din urmă să foldeze. Prima mişcare discutată se referă la un raise pe flop. Ştii că sunt şanse mari ca adversarul să continue să plaseze un pariu şi pe următoarea stradă, dacă dai doar call, astfel că preiei iniţiativa mai devreme. Un re-raise al tău aici ascunde în teorie o mână foarte bună şi cu greu celălalt va putea să plătească dacă forţa mâinii sale nu este una deosebită. 

Şi în acest caz textura board-ului e importantă. Re-raise-ul tău aici îi transmite clar oponentului că ai o mână excelentă şi nu vrei să îl laşi să vadă foarte ieftin o eventuală cupă care să îi completeze culoarea. Deşi ar putea să se folosească de acest detaliu tocmai pentru a plăti şi a ataca ulterior, în măsura în care draw-ul se completează, mişcarea ta a fost una puternică şi va necesita implicarea a multe fise din partea lui, doar pe ideea de a te bluffa ulterior. Se va speria de perspectiva apariţiei unei cărţi neutre şi a unui nou raise din partea ta, care să îl împiedice să vadă riverul. Ca atare, în majoritatea timpului, va folda, nedorind să îşi sacrifice atât de multe chip-uri.

O altă strategie pe care o poţi aplica este să faci re-raise chiar pe turn, chiar dacă opozantul a atacat şi acea stradă. Deşi este o mutare extrem de puternică, pentru aceasta ai nevoie de un stack considerabil, deoarece vei pune în joc un număr mare de jetoane. Un re-raise aici, după două call-uri succesive, indică o mână monstru în ochii celuilalt şi e imposibil să îţi răspundă fără o carte foarte puternică.

Float-play-ul poate fi o piesă importantă din arsenalul tău în toate formele de poker, indiferent dacă eşti implicat într-un joc cash sau la turnee. Este una dintre multiplele metode pe care le poţi exploata când eşti în poziţie, dar ai grijă să direcționezi strategia către jucătorii care mizează constant pe C-bet. De asemenea, ai grijă la board când pregăteşti un astfel de play şi nu uita că e o metodă pe care o poţi folosi doar când şi când. Nu îţi face o obişnuinţă din a aplica tactica, pentru că ceilalţi vor sesiza acest lucru şi se vor apăra în consecinţă, întinzându-ţi capcane.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive