Tipologiile de jucători de poker. Importanţa încadrării adversarilor într-o categorie

Pokerul nu este doar un joc de cărți, ci un joc al personalităților, al tipologiilor, cărțile reprezentând doar instrumentul prin care oamenii își pun în valoare stilul. Pe măsură ce dobândești experiență în această disciplină, vei observa cât de corectă este această observație. În prezentul articol ne vom canaliza energiile spre a identifica tipurile de jucători de poker, în funcție de tendințele acestora, de structura psihologică și emoțională. Astfel, nu doar că vei avea datele necesare pentru a descoperi în ce categorie te încadrezi, dar vei putea să îți identifici mai ușor adversarii de la masa de joc și să știi la ce să te aștepți de la aceștia.

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI TURNEE!

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1.Definirea stilurilor de poker
2.Cele patru stiluri de bază
3.Jucători "tricky": îşi schimbă stilul
4.Importanta agresiunii
5.Care este cel mai bun stil de joc?

1.Definirea stilurilor de poker

Analiza celorlalți e una dintre cheile succesului în poker, independent de forma jocului (no limit hold'em, omaha, 7 card stud etc). Fie că joci online sau la cazinou, modul în care evoluează adversarii, pattern-urile acestora sau range-ul de mâini utilizat constituie informații esențiale, care stau la baza eventualului tău succes. Fiecare acțiune pe care o face un opozant înseamnă ceva. "De ce a dat raise din acea poziție, cât a mărit potul, de ce a jucat acea mână?" sunt doar câteva dintre întrebările pe care trebuie să ți le pui când te afli la masă. Atenția pe care o distribui urmăririi adversarilor e direct proporțională cu beneficiile de care te vei bucura, astfel că e absolut necesar să îți încadrezi oponenții într-o categorie; astfel, nu te vor lua prin surprindere deciziile lor, ci le vei înțelege, vei ajunge să îți cunoști în profunzime adversarii.

În funcție de cărțile de start și de stilul abordat, fiecare jucător aparține unei categorii. Aceste mari ramuri pot fi împărțite după cum urmează: tight vs loose și pasiv vs agresiv.

A fi tight sau loose nu se referă la stilul jucătorilor, așa cum mulți înțeleg greșit, ci la selecția mâinilor de start.

  • Jucătorii tight folosesc aproape de fiecare dată un număr mic de cărți, doar pe cele mai bune. Ei au un range foarte limitat, astfel că sunt, din acest punct de vedere, relativ previzibili.
  • Jucătorii loose utilizează un range mult mai mare de cărți, fiind extrem de greu pentru adversari să îi pună pe o mână. Ei îşi asumă multe riscuri, plecând de multe ori outsideri înainte de flop, însă reuşesc să câştige de multe ori poturi importante tocmai datorită faptului că opozanţii sunt în imposibilitatea de a şti cu exactitate ce deţin. În plus, tendinţa generală e să nu se dea credit acestor jucători, astfel că ei vor fi mult mai frecvent plătiţi.

Catalogarea cuiva într-una dintre aceste categorii e doar un prim pas pentru a înțege cum joacă. Pentru că, așa cum am precizat deja, aceste informații se referă doar la cărțile de start folosite, nu și la stilul propriu-zis. Modul în care folosesc aceste cărți este la fel de important, acest lucru împărțind jucătorii în alte două categorii: pasiv, respectiv agresiv.

  • Jucătorii pasivi au o toleranță la risc mică, ei tind să evite confruntările, teama de a pierde fiind extrem de puternică. Așadar, ei vor mări potul foarte rar, doar când au o mână extrem de puternică (eventual "nuts").
  • Jucătorii agresivi își asumă mult mai multe riscuri, apelând la varianta "raise" mult mai frecvent decât la "call". Au aproape mereu inițiativa în pot, dorind să reprezinte mâini puternice, chiar dacă nu întotdeauna le dețin.

Printr-o observație extrem de atentă - mai ales în momentele în care nu te afli în poturi, pentru că atunci poți aduna informații care altfel îți pot scăpa - vei reuși să îi încadrezi cu acuratețe pe oponenți în categoriile discutate. Primul lucru pe care trebuie să îl faci e să stabiliești dacă cineva e tight sau loose. Dacă subiectul observației are tendința de a juca foarte puține mâini, atunci cu siguranță acesta poate fi catalogat drept tight; în schimb, dacă evoluează extrem de frecvent, implicându-se în multe poturi, cu siguranță că vorbim de un jucător loose. Următorul pas pe care trebuie să îl faci e să observi tendința acestuia după coborârea board-ului. Dacă folosește mult mai frecvent variantele "check" sau "call", acesta e ce mai probabil un adversar pasiv, în contrapondere fiind opozantul agresiv: el apelează cu frecvență mare la beturi și raise-uri.

2.Cele patru stiluri de bază

Punând cap la cap informațiile de până acum, orice jucător se încadrează într-una dintre tipologiile următoare:

- Tight Passive

- Loose Passive

- Tight Aggressive (TAG)

- Loose Aggressive (LAG)

Cunoscând aceste caracteristici, îți va fi mult mai ușor să înțelegi acțiunile fiecăruia de la masa de joc. Dacă un jucător loose-aggressive, de exemplu, mărește potul în care te afli, cu siguranţă vei fi mult mai tentat să nu îi acorzi credit, știindu-i background-ul. În schimb, dacă un opozant tight-passive vine cu un raise, vei ști că sunt șanse mari să fii bătut, dacă nu deții o carte apropiată de cea mai bună. El apelează la o asemenea strategie doar în măsura în care e sigur de succes, astfel că trebuie să tratezi mâna total diferit decât în cazul în care aveai în față un adversar LAG.

Tight-passive - aceşti jucători sunt în general foarte previzibili. Obişnuiesc să se implice în  puţine poturi şi cresc miza post-flop doar când se simt foarte puternici. Drept urmare, sunt uşor de citit, astfel că jucătorii experimentaţi nu vor merge niciodată (evident, decât dacă mâna lor este extrem de bună) în poturi în care acest gen de combatanţi dau raise. În schimb, poţi obţine o serie de beneficii de pe urma lor, pasivitatea din joc îndemnându-i în cele mai multe dintre cazuri să foldeze când se simt agresaţi. Cu bet-uri şi raise-uri constante în faţa lor, vei avea de obicei câştig de cauză.

Loose-passive - genul de adversari care se ghidează după o strategie care sună familiar pentru mulţi dintre noi, pentru că o întâlnim frecvent în jocurile recreaţionale între prieteni: "am plătit să văd ce vine". Adeseori ei apelează la varianta "limp", nedorind să împingă prea multe chip-uri, pentru ca apoi să meargă pe mâna unui scenariu similar, dacă nu li se completează ceva din primele trei cărţi. Denumiţi şi "calling stations", aceştia vor fi tentaţi să plătească în continuare, în speranţa că vor reuşi să prindă mâna câştigătoare, chiar dacă au foarte puţine outsuri de partea lor, iar pot odds nu justifică o astfel de decizie. Fără îndoială că se întâmplă ca astfel de opozanţi să devină periculoşi din cauza hazardului care guvernează în unele momente jocul de poker, dar, per total, ideal în faţa unor astfel de opozanţi e să iei valoare din pot. Apelează la value bet aproape de fiecare dată împotriva jucătorilor care fac parte din această tipologie, pentru că pe termen lung vei avea doar de câştigat. Dacă pe combatanţii tight-pasivi îi puteai bluffa fără probleme, aici nu mai ai aceeaşi opţiune. În general, acest stil de joc e specific mai ales amatorilor, fără multă experienţă.

Tight-aggressive - În urmă cu 5-10 ani, această clasă de jucători dădea şi cei mai mulţi câştigători de turnee sau jucători de top. Ei vor juca foarte puţine pot-uri, alegând excelent mâinile în care să investească pre-flop. După board, ei vor evolua extrem de agresiv mâna, conştienţi că matematica e de partea lor şi sunt favoriţi să câştige. Ei vor aştepta cea mai bună oportunitate, pentru ca apoi să investească o mulţime de fise în pot-ul identificat ca fiind cel "câştigător". Acest stil este extrem de eficient, mai ales odată cu avansarea în turnee, când blind-urile cresc.

Loose-Aggressive - Sunt cei mai incomozi adversari, pentru că sunt foarte greu de citit: joacă o paletă foarte vastă de cărţi, pentru ca apoi, post-flop, să se comporte ca şi cum au întotdeauna o mână puternică. Faptul că sunt atât de puţin selectivi cu cele două cărţi iniţiale îi face extrem de imprevizibili, adversarul putându-se aştepta oricând ca aceşti jucători să întoarcă fie "nuts", fie "garbage". Totuşi, pe termen lung, mai des te vei lovi de anumite bluff-uri sau semi-bluff-uri ale acestora decât de mâini imbatabile. În ultimii ani, tot mai mulţi jucători se încadrează în această tipologie, ei reprezentând o concurenţă serioasă la vârf pentru cei care fac parte din categoria tight-aggressive.

3.Jucători "tricky": îşi schimbă stilul

Fii conștient că nimeni nu se potrivește perfect în grupurile mai sus menţionate. Sunt o serie de jucători care, în funcţie de momentul turneului, de dispoziţie sau de componenţa mesei, pot aborda stiluri diferite. După ce ați "clasat" pe cineva într-o categorie inițială, trebuie să fii atent dacă nu cumva există variabile care să îi determine să schimbe, fie şi pentru puţin timp, abordarea. Cheia e şi de această dată observaţia, doar aşa vei reuşi să le citeşti acţiunile cu acurateţe maximă.  

Pentru a înţelege mai bine la ce ne referim, ne vom raporta la un exemplu. Într-un turneu important, un jucător de mare valoare începe primele niveluri de blinduri cu o atitudine extem de tight. Odată ce îşi construieşte un stack respectabil, iar blindurile cresc, el se poate folosi foarte uşor de imaginea deja creată - de bunker - pentru a fura destul de des. Importanţa mixării jocului e fundamentală în poker, adversarii de valoare apelând mereu la aceste "trepte de viteză" tocmai pentru a beneficia de imaginea creată anterior şi a-i induce pe ceilalţi pe piste false. Cei mai buni în disciplina numită poker au întotdeauna capacitatea de a-şi schimba abordarea şi stilul, însă acest lucru este făcut pentru o perioadă scurtă de timp, la bază ei încadrându-se într-o categorie "mamă". 

4.Importanta agresiunii

Întotdeauna când vă aflaţi la masa de joc, amintiți-vă că pokerul este un joc al agresiunii constante și acest lucru este valabil în toate tipurile de poker. Dacă nu doriți să fiţi agresiv, atunci nu ar trebui să participaţi la o asemenea disciplină sau cel puțin nu trebuie să se aveţi aşteptări mari şi să vă propuneţi să câștigaţi constant.

Poker-ul este un joc de conflict, un adevărat război psihologic; dacă abordezi totul cu frică, sunt şanse minime să ajungi acolo unde ţi-ai propus. Agresivitatea este mai importantă decât mâinile de start sau decât boardul, astfel că abordarea unui astfel de stil e absolut necesară pentru succes. Scopul jocului este să îi învingi pe toţi ceilalţi, iar acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă ieşi "la bătaie", evident în momentele cele mai prielnice. "I-aş tăbăci pielea şi bunicii mele dacă aş juca poker împotriva ei", este un celebru citat al lui Jack Straus, care sintetizează excelent calea de urmat în poker.

Evident, există şi momente când este bine să faci un pas în spate, pentru că potul sau momentul turneului te pun într-o situaţie limită. Pe bubble - de exemplu - sau împotriva unor adversari extrem de solizi, cu un stack mare, poţi apela doar la varianta call pre-flop cu o mână premium sau la check-call cu o mână puternică după flop. Chiar și jucătorii agresivi fac acest lucru ocazional, dar o astfel de soluţie e menită doar să îi protejeze pe moment, pentru că înţeleg foarte bine că graniţa între un succes total şi eliminare e foarte subţire. Este vorba însă de situaţii izolate, în general cheia spre victorie fiind reprezentată de agresiune. Așa cum spune un vechi proverb în poker, cu "bani speriaţi niciodată nu vei câștiga".

Nu în ultimul rând, cel mai mare dezavantaj la un stil pasiv de joc este că oferă doar un singur mod de a câștiga potul - când ai cea mai bună mână. Un stil de joc agresiv vă oferă două moduri de a câștiga - atunci când ai cea mai bună mână și atunci când forțezi adversarul să renunțe, determinându-l să creadă că tu ai cea mai bună mână.

5.Care este cel mai bun stil de joc?

Am discutat deja importanța agresiunii și de ce este aproape întotdeauna cel mai bine să fii în ofensivă. Cea mai bună strategie de joc e evident strâns conectată de agresivitate, însă întrebarea pe care cu toţii şi-o pun e cu ce combini acest atu: cu un stil loose sau cu unul tight?

Există unii jucători cu experiență, care au un mare succes prin adoptarea unui stil loose-agresiv de poker. Este cazul lui Tom Dwan, Gus Hansen, Pius Heinz şi, cel mai recent, al lui Qui Nguyen (foto sus), câştigător al Main Eventului la WSOP 2016. Totuşi, ca o pondere, acest stil funcţionează mai bine la mesele tip cash, în general în turnee jucătorii cu o abordare tight-agresiv fiind mai frecvent recompensaţi.

Stilul de joc tight-aggressive este, de asemenea, fără îndoială, cel mai bun mod pentru ca începătorii să înveţe să joace poker. Astfel ei dobândesc calităţi esenţiale la masa de joc, cum ar fi răbdarea și disciplină. Totuşi, o reţetă secretă pentru succes nu există, astfel că, în cele din urmă, ar trebui să alegi un stil de joc care este cel mai profitabil pentru tine şi care se potriveşte personalităţii tale. De fapt, stilul de joc la masa de poker este adesea modelat de personalitatea şi structura psihică a fiecăruia.

Este de asemenea important să menţionăm faptul că cei mai buni jucători de poker îşi adaptează stilul lor în funcţie de jucătorii de la masă și de condițiile de joc. Se spune adesea că, dacă joci alături de foarte mulţi adversari tight, atunci ar trebui să abordezi un stil loose; în oglindă, în măsura în care la masa ta se află oponenţi agresivi, stilul tău trebuie să devină unul tight. Întotdeauna trebuie să fii atent la adversari și la climatul existent, pentru a şti ce strategie trebuie adoptată. Jucătorii foarte buni au capacitatea să înţeleagă rapid toate coordonatele jocului şi să ia deciziile corecte în funcţie de aceste variabile.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive