Şcoala de poker, lecţia 6: când, cât şi de ce să măreşti miza pre-flop

Raise-ul pre-flop este o componentă esenţială în jocul de poker, iar astăzi marele Daniel Negreanu ne va împărtăşi câteva dintre secretele sale în privinţa valorii bet-urilor care trebuie făcute atunci când deţii o mână de calitate.

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI COMPETIŢII

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Importanţa raise-ului pre-flop
2. Măreşte valoarea raise-ului pre-flop
3. Ridică bet-ul împotriva blindurilor
4. Raise-ul pre-flop când eşti short stack

 

1. Importanţa raise-ului pre-flop

Înţelegerea importanţei raise-ului înainte de apariţia cărţilor comune este o condiţie esenţială pentru a deveni un jucător de poker de valoare. Ai nevoie să îţi însuşeşti pe deplin această taină, astfel încât să îi manipulezi pe ceilalţi să facă exact ceea ce îţi doreşti, dar şi pentru ca tu să câştigi cât mai mult posibil dintr-o situaţie dată. Jucătorii cu experienţă ştiu exact de ce apelează la un bet, care e valoarea corectă a acestuia şi le e întotdeauna extrem de limpede ce vor să obţină prin această mutare.

De câte ori nu ai auzit diferiţi adversari, la masa de poker organizată între prieteni, blamându-l pe cel care are un obicei de a mări constant pre-flop? Acei jucători recreaţionali nu au experienţă şi nu înţeleg importanţa agresivităţii încă din start. Problema e că mulţi dintre ei, şi atunci când încep să joace constant, îşi păstrează o anumită viziune asupra pokerului. "De ce să dau raise? Eu vreau doar să văd flopul şi apoi decid ce trebuie să fac", reprezintă o frază repetată cu o frecvenţă mare de novici.

O astfel de abordare este una care se transformă foarte uşor, aproape de fiecare dată, într-o filosofie de învins. Deşi nu reprezintă o atât de mare eroare ca atunci când dai call în loc să foldezi, să nu dai raise-ul potrivit atunci când se impune te va costa foarte mult pe termen lung. Printr-un bet înainte de board nu doar că îţi vei crea o imagine agresivă la masă, dar vei avea exact atitudinea necesară pentru a te impune în respectivele poturi. Un mare campion de poker, celebrul Doyle Brunson, explica încă din anii '80 faptul că, atunci când participi la un pot, trebuie de obicei să iei în calcul raise-ul şi re-raise-ul. O afirmaţie la fel de încărcată de semnificaţii şi plină de adevăr şi azi, 30 de ani mai târziu.

Pe scurt, câteva motive întemeiate pentru care trebuie să dai raise pre-flop sunt următoarele:

  • să subţiezi fieldul (pentru a rămâne în pot cu cât mai puţini adversari);
  • pentru a prelua controlul mâinii. Odată ce tu vei fi agresorul iniţial, ceilalţi vor fi ulterior reticenţi să arunce chip-uri în pot, aşteptându-te pe tine să mergi pe varianta continuation bet;
  • pentru valoare. Ştii că eşti în faţă în respectiva mână şi vrei să obţii preţul corect de la adversari;
  • pentru a-i determina pe ceilalţi să foldeze. Nu vrei să le oferi prilejul oponenţilor să limpeze cu două cărţi marginale, pentru ca apoi să fii surprins de faptul că ar putea completa o suită total neaşteptată.

Dar suficient cu detaliile de background, este timpul să îi dăm cuvântul lui Negreanu, care, într-unul dintre episoadele realizate pe canalul său de Youtube, ne vorbeşte pe larg despre trei secrete pentru a face "raise-ul corect pre-flop".

2. Măreşte valoarea raise-ului pre-flop

Cei mai mulţi dintre jucătorii aflaţi la început de drum ajung, mai devreme sau mai târziu, să facă diferenţa între o mână bună şi una pe care nu merită să mizezi nicio fisă. Odată această problemă rezolvată, majoritatea se confruntă cu următoarea problemă: cât de mare ar trebui să fac un bet pre-flop, cât ar trebui să dau raise, când deţin o mână de start puternică?

Există o serie de abordări ale acestei întrebări. În trecut, exista un raise standard: dacă blindurile erau 50/100, cineva venea mereu cu un bet de 300, sau uneori 400 sau 500, dacă mâna era într-adevăr puternică. În ultimii ani, destui jucători au o altă tactică, iar printre ei mă număr şi eu: mizăm pe un raise de aproximativ 2,5 ori valoarea big blindului, altfel spus un raise minim.

Ceea ce te sfătuiesc, însă, pe tine - jucător aflat la început de drum sau la un nivel intermediar - este să măreşti betul pe care îl faci pre-flop, atunci când mâna este una de calitate. Small ball strategy, ceea ce eu îndrăgesc atât de mult, este bună când ştii cu exactitate ce trebuie să faci după apariţia board-ului, când ai încredere deplină în skill-urile tale în jocul post-flop. Dar cel mai probabil, dacă nu eşti la un nivel avansat, nu eşti întotdeauna foarte confortabil cu jocul post-flop, nu ştii cu exactitate când şi ce decizii să iei. Drept urmare, unul dintre scopuri va fi să încerci mai des să câştigi poturi înainte de board. Sau, dacă acest lucru nu e posibil întotdeauna, să îl determini pe cel care vrea să se apere sau pe cel care vrea să participe la pot să plătească scump pentru acest lucru. Cei mai buni jucători te vor plăti cu o paletă foarte mare de cărţi dacă tu vei face doar un minimum raise. Să presupunem că un astfel de adversar e în poziţie, iar tu măreşti doar până la 2,5XBB; efortul de a participa la pot e unul foarte mic pentru el, mai ales că ştie că are aptitudinile necesare să te învingă în jocul post-flop. Cel mai complex aspect al pokerului e evoluţia după apariţia cărţilor comune, acolo se face diferenţa între jucătorii foarte buni şi cei mai puţin talentaţi. Dacă tu nu ai ajuns încă la un nivel atât de ridicat, forţează-i pe adversarii mai valoroşi să pună multe fise în pot dacă vor să vadă flopul.

La un raise minim, cu K-4 offsuited din poziţie, mulţi vor să vadă primele trei cărţi, pentru că ştiu că au abilităţile să întoarcă procentele în favoarea lor. În schimb, tu dacă faci un raise de 4XBB, şansele să mai plătească scad. Şi, dacă o fac, atunci comit o eroare, îi determini să greşească, pentru că preţul plătit pentru o astfel de carte e mult prea mare. Şi, pe termen lung, independent de skill-urile lor, vor avea de suferit. În concluzie, pune presiune pe adversari prin raise-uri consistente pre-flop, când ai o mână bună. Fă-i să plătească preţul, dacă ţin neapărat să vadă un board-ul.

 

3. Ridică bet-ul împotriva blindurilor

În general îi sfătuiesc pe toţi jucătorii care mă întreabă care este raise-ul corect pre-flop să rămână foarte consecvenţi. Vrei să joci small ball? Măreşte constant cu 2,5XBB! Vrei să asculţi sfaturile de mai sus? Fă-ţi un obicei din a ridica 4XBB, de exemplu. Indiferent că ai K-Q suited sau A-A, pentru că trebuie să nu le oferi prea multe informaţii celorlalţi, altfel vei deveni previzibil.

Există însă un moment când te sfătuiesc să ajustezi raise-ul: când în blinduri se află jucători loose foarte puternici, care vor dori să participe la multe pot-uri. Vrei să evoluezi împotriva unor astfel de opozanţi? În mod normal, nu, pentru că nu vei avea de fiecare dată aşi sau popi, astfel încât să fii marele favorit al mâinii. Împotriva unor astfel de concurenţi este corect să nu respecţi raise-ul standard, ci să măreşti ceva mai mult pre-flop.

Să presupunem că eşti la o masă în care unul dintre voi se detaşează clar ca valoare, în sensul că e extrem de agresiv şi ştie să pună o presiune incredibilă în momentele cheie. Împotriva celorlalţi, să spunem că decizi să aplici small ball strategy şi faci bet-uri înainte de cărţile comune de 2,5XBB. Împotriva lui, urcă până la 4,5XBB. Cu alte cuvinte, nu ajustezi raise-ul în funcţie de puterea mâinii tale, ci de valoarea adversarului din small sau big. Mă raportez doar la blinduri în ceea ce spun pentru că aici vei avea marile probleme. Nu o să vezi un oponent din middle position care să îţi plătească raise-ul cu o mână marginală, când tu te afli în UTG. În schimb, din blinduri, mulţi jucători valoroşi vor vrea să se apere, ei au investit deja în pot. Fă-i să plătească, exact cum explicam la punctul anterior.

4. Raise-ul pre-flop când eşti short stack

Un ultim sfat pe care vreau să vi-l ofer în legătură cu mărimea bet-ului este legat de situaţiile în care ajungi să fii short stack. Când ajungi să nu mai ai foarte multe fise în faţă, două sunt opţiunile: fie măreşti foarte mult, astfel încât să nu mai fie cale de dat înapoi, fie micşorezi raise-ul, astfel încât să nu îţi fie afectat iremediabil stack-ul. Niciodată - dar niciodată - să nu apelezi la o cale de mijloc.

Nu vreau să te văd niciodată că măreşti până la 35% din fisele pe care le ai în faţă, apoi să dai fold, în caz de un three-bet. Dacă vrei să faci un bet pre-flop când ai puţine jetoane, nu depăşi niciodată graniţa a 10-15% din fisele rămase. Decât dacă eşti dispus să mergi all-in. Să vă explic de ce: un adversar dă limp din button. Tu mizezi pe 30% din ce ai în faţă cu A-J - să spunem că ai 20 de blinduri -, iar celălalt vine cu un re-raise all-in. În această situaţie, ai cheltuit prea mult în această mână astfel încât să nu mergi all-in, rămâi cu prea puţine fise. Pentru ce să îţi mai protejezi chip-urile din faţa ta? În cazul în care făceai un raise mai mic, exista cale de întoarcere, în această ipoteză, însă, trebuie să mergi până la capăt. De menţionat şi faptul că în astfel de situaţii e şi un joc psihologic: probabil dacă tu ai fi shovat all-in, el ar fi foldat. Însă acum, investind o sumă medie (dar prea mare pentru stack-ul tău), foldul este opţiunea incorectă.

În concluzie, când stack-ul pe care îl ai începe să se subţieze, fie faci o mutare de totul sau nimic, fiind dispus să îţi pui la bătaie toate fisele, fie micşorezi raise-ul pre-flop astfel încât, dacă eşti pus într-o situaţie de all-in, să îţi permiţi să te retragi (evident, în măsura în care nu eşti dispus la coin flip).

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive