Școala de poker, lecția 1: selecția mâinilor de start în no limit hold'em

Selecția cărților de start este esențială în poker, astfel că în primul episod al "Școlii de poker" pariurix vom oferi un ghid complet al mâinilor pe care ar trebui să te bazezi în no limit hold'em. De multe ori poţi preveni pierderea unui număr mare de fise încă dinainte de flop, chiar dacă mâna pe care o ai e una ce pare promițătoare.

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI COMPETIȚII

Tentaţia e mare să vezi flopul, însă vei putea fi dominat uşor de o mulţime de mâini, dacă nu te bazezi pe ceva solid. Ai nevoie pe termen lung ca procentele să fie de partea ta, altfel vei investi mult prea multe fise în dispute în care pleci "underdog". În paralel cu forța cărților pe care le deții, trebuie să ai în vedere poziția de la masă, faza turneului (pe bubble se evoluează diferit), tipologia adversarilor și cât de selectivi sunt aceștia în privinţa cărţilor de start, dar și tell-urile acestora sau imaginea ta la masa de joc. 

Per total, însă, te îndemnăm să faci o selecție riguroasă, mai ales dacă nu ești un jucător cu mare experiență, care se descurcă excelent în jocul post-flop. Evoluând tight, te protejezi pe tine și stack-ul pe care îl deții și te ferești de multe capcane care pot să îți apară în cale. Mai jos vom încerca să identificăm mâinile de start pe care trebuie să te bazezi și în ce momente trebuie acestea jucate.

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Perechile mari

2. Perechile medii

2.1. Poziția de început
2.2. Cum joci din middle position
2.3. Perechile medii și late position

3. Perechile mici
3.1 Unicul scop: set miningul

4. Cărțile mari

5. Cărţile de aceeaşi culoare

1. Perechile mari

Fiecare dintre noi are o slăbiciune pentru o anumită mână, însă fără îndoială aşii şi popii sunt de departe mâinile cele mai puternice, pe care ai vrea să le vezi cât mai frecvent. Cu toate că îţi oferă un avantaj enorm înainte de flop, de multe ori aceştia nu rezistă pe board, mai ales dacă în mână sunt mai mulţi jucători. O greşeală frecventă făcută de începători e să le permită mai multor jucători să vadă flopul. Joacă extrem de agresiv întotdeauna aceste perechi, altfel rişti ca cineva cu o mână marginală să intre în pot şi să lovească două perechi sau altă combinaţie puternică încă de pe flop. 

Aceste cărți se joacă, evident, din orice poziție, iar cheia către succes e reprezentată de agresivitate. Mulți se tem că un raise prea mare îi va arunca pe ceilalți adversari, însă este de preferat să câștigi un astfel de pot mic decât să te expui: de destule ori jucătorii își maschează o astfel de carte, pentru ca apoi - când opozanții lovesc ceva și sunt capabili să "spargă" perechea mare - să nu poată să se despartă de perechea din mână. 

Există, totuși, și un moment în care așii sau popii pot fi jucați slow: când ești UTG sau UTG+1 la o masă unde sunt jucători extrem de agresivi. Astfel, dacă dai doar limp, există șanse imense ca cineva să vină cu un raise ulterior, oferindu-ți posibilitatea unui three bet sau four bet, în funcție de situație.

Damele (Q-Q) și valeții (J-J) intră și ele în categoria perechilor mari, dar acestea fac parte din grupa secundară, pentru că te expun la mai multe capcane. În general, în peste 90% din cazuri, la o masă de 9 persoane, dacă ai una dintre aceste variante, deţii cea mai puternică mână pre-flop. Chiar dacă în jurul valeţilor, de exemplu, s-a discutat enorm, mulţi considerând că nu poate fi considerată o mână atât de puternică, mai ales că nu îţi oferă multă siguranţă după flop, este indicat să dai un raise consistent cu oricare dintre mâini, pre-flop. Mai ales din middle sau late position, dacă nu a existat prea multă acțiune înaintea ta. Sunt cărţi cu care, cei mai mulţi dintre profesionişti împing all-in fără reţinere, mai ales în fazele târzii ale turneelor.

2. Perechile medii

Destui jucători le utilizează prea frecvent și ignoră faptul că acestea sunt dependente de poziția în care te afli la masă și de numărul de adversari care au intrat deja în pot. Cu 10-10, de exemplu, poți deține șanse uriașe să fii în față pe un flop de genul 2-6-9, cu un singur adversar în mână sau poți fi outsider pe un board în care primele trei cărți sunt K-K-Q, cu doi sau trei adversari implicați.

Pentru a ști când e cel mai bine să te implici într-un pot cu perechi medii și care e mișcarea corectă care trebuie făcută vom discuta despre variantele de preferat în funcție de locul ocupat la masă.

2.1 Poziția de început

Să foldezi astfel de perechi din UTG e în general soluția de preferat, pentru că s-ar putea să constați foarte rapid că e extrem de costisitor să vezi un flop cu o asemenea mână. Există șanse importante să fii dominat de o pereche mai mare sau să pleci coin flip cu un adversar care deține o mână de genul A-K suited; cel mai probabil, însă, după flop vei fi nevoit să vorbești primul și nu vei avea acces la informațiile atât de importante date de poziție. 

Multe depind și de modul în care se joacă la masa la care ești în acel moment. Dacă ai în față adversari tight, cu un joc mai degrabă pasiv, poți să apelezi la varianta limp din early position, în speranța că poți vedea ieftin un flop care să îți îmbunătățească sensibil mâna. Totuși, nu intra în capcana implicării multor fise în joc în astfel de situații. Dacă un adversar ridică miza - ceea ce se va întâmpla destul de frecvent - pune bine în balanță dacă merită efortul financiar de a mai plăti.

2.2 Cum joci din middle position

În cazul în care primești o pereche medie în această poziție, primul lucru pe care trebuie să îl observi e ce s-a întâmplat în fața ta. Dacă nimeni nu a dat raise sau a mers pe varianta limp, sfatul nostru e să fii tu cel care mărește de fecare dată. Astfel, fie vei avea ocazia să furi blindurile, fie vei evolua în pot cu unul sau maximum doi adversari. Dacă cei care decid să plătească raise-ul tău sunt opozanții din blinduri, lucrurile stau cu atât mai bine, pentru că vei avea poziție în jocul post-flop.

În schimb, dacă mai mulți adversari au plătit doar blindul în fața ta, ar trebui ca tu, la rândul tău, să completezi acea valoare, fără a mări. Astfel, pot odds vor fi de partea ta în încercarea evidentă de a lovi mult râvnitul set.

O a treia variantă e ca unul sau mai mulți oponenți să fi dat deja raise până ca tu să apuci să "vorbești". În măsura în care mai mulți adversari au făcut acest lucru, sfatul nostru este să dați fold; cel mai probabil mâna vă este dominată, din moment ce doi adversari out of position au decis să fie atât de agresivi acționând atât de devreme. 

În condițiile în care din early position un singur jucător a mărit potul, lucrurile stau diferit, în sensul în care trebuie să iei în calcul tipologia acelui individ și range-ul de cărți pe care îl utilizează. Dacă e un adversar loose, poți să plătești, fiind șanse importante să ai procentele de partea ta. Există posibilitatea ca raise-ul să vină însă de la un opozant extrem de solid, care știi că se implică în poturi doar cu mâini bune și foarte bune. În acest caz, probabil varianta corectă e să renunți la perehea medie, deși există și opțiunea unui re-raise (three betting). Așa vei ști pe ce mână să îl pui (una foarte bună) în caz că plătește sau optează pentru un four betting sau vei avea ocazia să iei potul acolo, dacă foldează. În orice caz, varianta call în fața unui asemenea jucător este cea mai greșită hotărâre, pentru că vei rămâne cu puține informații pentru jocul post-flop.

2.3 Perechile medii și late position

Cu cât trebuie să iei o decizie mai târziu pre-flop, cu atât vei aduna mai multe date despre mâinile adversarilor în funcție de acțiunile lor. Și în această ipostază, chiar dacă poziția te ajută, trebuie să iei în calcul o serie de factori. Sfaturile noastre în acest caz sunt următoarele:

  • fold: dacă unul dintre adversari dă raise, iar altul optează pentru re-raise; să intri într-un asemenea război cu o pereche medie ar putea fi extrem de costisitor. De foarte multe ori vei fi nevoit să foldezi, agresorul inițial urmând a merge all-in. Ca atare, nu există suficiente argumente să te facă să plătești cu pereche medie. 
  • raise: dacă înaintea ta unul sau mai mulți oponenți au mers pe limp. Șansa ca cineva după tine să aibă un "monstru" și să vină cu un re-raise e mică, așa că vrei să îi pedepsești pe cei care au plătit minimum doar pentru a vedea un flop. Cu cât se află mai mulți opozanți în pot, cu atât raise-ul ar trebui să fie mai consistent, pentru că destui vor fi dorit să vadă board-ul cu o mână marginală, pe care nu o anticipezi. Vei avea de cele mai multe ori șansa să închizi mâna aici, iar dacă vei fi plătit de un adversar, în cel mai rău caz vei pleca 50%-50%, dar vei avea poziție. Atenție însă la jucătorii din UTG și UTG+1, mai ales dacă aceștia sunt extrem de tight și apelează la un three bet, după ce în prealabil au limpuit. Unii jucători aleg să joace astfel așii, doar cu completarea blind-ului din early position, pentru a veni ulterior cu re-raise, după ce cineva mărește potul. Totul, ca de fiecare dată, ține de observație și de capacitatea ta de a înțelege dacă un adversar care apelează la o astfel de metodă chiar are cartea pe care o reprezintă. 

3. Perechile mici

Dacă în cazul perechilor medii ne confruntăm cu atât de multe probleme, în condițiile în care primești de la dealer perechi mici, lucrurile ar trebui să stea, în teorie, și mai complicat. Paradoxal, dar nu-i așa, pentru că aceste cărți nu sunt percepute la fel de "generos" de către jucători. Concret, tendința multora e să supraevalueze perechile medii, lucru care nu se întâmplă cu segmentul de cărți de același fel între 2-6. Acesta e privit mult mai circumspect de către cei mai mulți, astfel că variabilele sunt mai puține.

În principiu, sfatul nostru este să apelați la aceste cărți doar din poziție și dacă jucarea lor nu implică un efort financiar prea mare. Ideal ar fi un "limp fest", adică în pot să participe cât mai mulți jucători, care doar să completeze blindurile. Acest lucru îți va oferi pot odds și perspectiva câștigării unui pot uriaș dacă lovești setul. Cu cât sunt mai mulți adversari în pot, posibilitatea ca unul dintre aceștia să prindă măcar top pair cu un kicker rezonabil crește, iar șansele tale de a avea acces la un pot uriaș, cu un set completat, sunt direct proporționale.

3.1 Unicul scop: set miningul

Jucarea perechilor mici are întotdeauna un singur obiectiv: să lovești setul (set mining). Ideal e să se întâmple acest lucru pe flop, fără să fi cheltuit prea multe fise până în acel moment.

Conceptul în sine se referă la momentele în care joci după un raise sau limp o pereche fără valoare implicită unicul scop de a lovi setul. Intrând în astfel de poturi - deşi simţi că pre-flop e posibil să fii în spate sau să pleci coin flip - vizezi câştigarea unor poturi uriaşe, dar doar prin completarea celor trei bucăţi. În măsura în care acest lucru nu se întâmplă, vei renunţa la acel pot, nu te interesează să faci alte play-uri sau bluff-uri care să te coste, pe termen lung, o mulţime de fise.

Un play cu forță. Odată completat setul, şansele să câştigi mâna sunt enorme. Ai ocazia să învingi astfel adversari cu perechi mari, care sunt dispuşi să investească foarte mult în acele poturi. Puterea dată de cele trei bucăţi deţinute e accentuată de faptul că, aproape întotdeauna, o astfel de mână este greu de detectat. Ca atare, opozanţii te vor pune rar pe o asemenea carte şi vor considera până în ultima clipă că sunt şanse mari ca ei să fie în faţă. Ca atare, vor fi dispuşi să introducă multe chip-uri în pot, bazându-se pe overpair-ul din mână, top pair-ul (eventual cu top kicker) sau cele două perechi "prinse".

De ce și când e eficient? Această mutare poate fi folosită în orice joc din Texas Hold’em, însă are eficienţă mai mare în momentul în care se evoluează deep-stack. Faptul că cei de la masă au în faţă un număr mare de fise nu poate fi decât în avantajul celui care completează setul, pentru că poate să obţină un profit uriaş. Altfel, prin comparaţie, mişcarea e mai utilă în jocurile cash, în detrimentul turneelor şi a sng-urilor. Explicaţia stă exact în ceea ce am expus anterior, la jocurile cash stack-urile sunt în general mai mari şi poţi "vâna" mult mai bine astfel de momente. În plus, adversarii vor avea o rată mai bună de a împinge fise în pot, jucându-se, per total, mai loose.

Momentul cel mai prielnic. Ca majoritatea mişcărilor din poker, "set-miningul" funcţionează mai bine când eşti în poziţie. Ca atare, cadrul ideal ar fi ca tu să te afli în cutoff sau button, iar înaintea ta măcar unul dintre adversari să fi dat un raise. Te interesează ca acesta să nu fie unul prea mare, pentru că, pe termen lung, dacă vei plăti astfel de măriri uriaşe cu perechi mici sau medii, vei sfârşi în a fi pe minus. Trebuie să înţelegi că tu în respectivele poturi "pândeşti" setul, pentru că doar acesta îţi va oferi şanse mari la un pot consistent. Poziţia e atât de importantă pentru că îţi oferă informaţii despre mâna adversarului, care de foarte multe ori va miza pe un C-bet. În plus, vei avea ocazia să controlezi potul, apelând la re-raise în momentele prielnice.

Pentru ca totul să se apropie de perfecțiune, trebuie luată în calcul şi tipologia adversarului din pot. E de preferat să lupţi împotriva unui oponent loose aggressive, pentru simplul fapt că acesta va pune fise în pot cu un range mult mai mare decât un opozant tight. Nu în ultimul rând, agresivitatea lui se potriveşte perfect cu ce vrei tu să obţii de la această mutare: nu va trebui să vii cu re-raise-ul decât târziu, el urmând a construi în mod natural potul. Când îi vei da lovitura de graţie, chiar dacă va înţelege că a fost, cel mai probabil, atras într-o capcană, va fi de cele mai multe ori prea târziu: pot odds îl vor împinge la call, pentru că a investit prea mult. 

4. Cărțile mari

În această categorie intră, de obicei, 10-10, A-K suited și off suited, A-Q suited, A-J suited, K-Q suited. Sunt genul de cărţi care sunt de reglă puternice pre-flop şi justifică un raise. Ele pot fi bătute cu destulă uşurință după flop - mai ales KQ -, astfel că, dacă la raise-ul tău se răspunde cu un re-raise, ai mare grijă şi ia chiar în calcul să foldezi. 

Este de preferat să mizezi cu precădere pe raise-uri cu astfel de cărți din middle și late position și trebuie să ai mare grijă să nu te "îndrăgostești" de ele. Deși în cele mai multe dintre cazuri îți oferă procente în plus de partea ta, ele pot fi uneori dominate încă dinainte de flop. Concret, o pereche de doiari, spre exemplu, va pleca în fața unui A-K suited, astfel că trebuie să fii destul de precaut, mai ales la o masă de 9 persoane sau în fazele de început ale turneelor.

Spre finalul competițiilor, când ai făcut ITM-ul, sau la mesele de tip short handed, lucrurile se schimbă: poți fi mult mai agresiv cu astfel de cărți, deoarece șansele să deții mâna mai bună cresc exponențial.

 

5. Cărţile de aceeaşi culoare

Frecvent, dacă joci împotriva unor începători, vei auzi această explicaţie: "Am mers pentru că erau de aceeaşi culoare". Unele cărţi suited merită jucate şi, evident, este de preferat să începi o mână având două cărţi de aceeaşi culoare. Însă, matematic vorbind, este o şansă de 1 la 118 ca, având două cărţi de aceeaşi culoare în mână, să ţi se completeze mult dorita culoare. De multe ori se întâmplă ca aceasta să se întregească abia pe river, adversarii forţându-te prin raise-urile lor să dai fold până în acel moment. Fereşte-te de capcana intrării în pot cu două cărţi de aceeaşi culoare, dacă acestea nu sunt conectate, sau dacă nu sunt suficient de mari încât să îţi ofere şi alte perspective, altele decât culoarea.

În general, specialiștii consideră că poți să te bazezi pe asemenea cărți în late position, când în fața ta nu s-au dat raise-uri mari (eventual oponenții au mers pe varianta limp). Selectivitatea este cheia succesului în poker până la un anumit nivel, astfel că ai nevoie încă de la început de o mână de start mare. Renunță la cărțile marginale și caută să ai întotdeauna procentele de partea ta, pentru că pe termen lung acest lucru chiar face diferența. De ce să investești o mulțime de chip-uri pre-flop bazându-te pe cărți marginale, care au nevoie de mult ajutor pe board, când poți să aștepți momentele prielnice pentru a-ți etala agresivitatea?

În funcție de stilul jucătorilor de la masă, de cât de agresiv, loose sau tight se joacă, îți poți schimba evoluția și poți să micșorezi sau să mărești range-ul de cărți folosit.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive