Urmărirea pierderilor la pariuri sportive, cunoscută și ca jucatul la recuperare. Vezi de ce aceasta este cea mai mare greșeală comisă de pariori, și află cum o poți evita.
Într-un domeniu atât de complex precum pariurile sportive, uneori trebuie atinse şi subiecte mai deosebite, mai delicate, însă de care toţi ne-am lovit sau ne lovim, măcar o dată, în cariera noastră de pariori. Acest articol vorbește despre cel mai mare duşman al bankroll-ului nostru şi am să ating strict subiectul pariuri sportive.
Inamicul numărul 1 este alergarea după pierderi. Pe scurt, un pariu pierdut la o miză decentă conduce la o miză obscenă, apoi totul conduce la dezastru. Nu este niciun fel de problemă, toţi am păţit-o, iar cei care au trecut peste asta şi au învățat din situaţia respectivă acum dorm liniştiţi, nu caută meciuri din Uruguay liga a patra, ca să recupereze ce au pierdut pe egalul lui Real, să zicem.
Situaţia este simplă, avem jucătorul Ion, care are 100 RON. Prima dată pariază, analizat, pe Manchester United, la o cotă de 1.40, suma de 20 RON, apoi se uită liniştit la meci. United învinge, iar Ion stă liniştit, cu 8 RON câştigaţi, fără să facă nimic, decât un pic de citit şi 2 click-uri.
Urmează însă o zi neagră, încă 20 RON pe Juventus, care prinde o zi nefastă şi face egal. Minus, banca este pe minus, şi beculeţele agoniei încep să se aprindă. S-a întâmplat, însă de ce? Nu este posibil, urmează înjurături, toţi sunt vinovaţi, începând de la Ronaldo şi terminând cu oamenii care spală pe jos în sediul casei de pariuri.
Cum s-a putut întâmpla un asemenea ghinion? Aşa că, bazându-se pe flerul său "infailibil", Ion pune 30 RON pe un meci de tenis sau, mai grav, pe serva unui jucător. Acesta îşi greşeşte serva şi de acolo totul degenerează. Depuneri suplimentare și pariuri stupide, grăbite, disperate, în absurda încercare de a câştiga ce a fost pierdut.
Evident, greşeala stă în grabă, în necunoştinţă, şi în disperare. Graba de a paria, necunoştinţa evenimentului şi disperarea de recuperare a banilor pierduţi. Graba ne aduce cu ochii la primul eveniment întâlnit în cale, iar în necunoştinţă de cauză pariem enorm pentru a recupera. Nimic mai simplu, nimic mai greşit. Din moment ce nu ştim nimic despre un eveniment cum putem filtra care cotă este bună şi care nu? Din moment ce n-am citit, din moment ce pariem o parte importantă din bancă, cum putem fi siguri despre meciul respectiv?
Descoperă cele mai comune greșeli la pariuri și află care sunt soluțiile pentru combaterea acestora!
S-a terminat timpul? Fiindcă, în cazul în care nu vine sfârşitul lumii, ceea ce oricum ar face pariul inutil, nu văd graba de unde porneşte dorinţa de recuperare. Este clar că echipa care ne-a dezamăgit a avut o zi proastă, a făcut un blat sau a avut ghinion, însă asta nu înseamnă că trebuie să ne mănânce 100% din bancă.
Mai avem 80% şi o mie de meciuri şi o mie de zile ca să ajungem unde eram, pe profit, fiindcă un meci analizat ne poate răni, însă unul neanalizat ne poate distruge. Nu ştiu cum vedeţi voi lucrurile, dar prefer să-mi cunosc adversarul, decât să-mi pierd viaţa în faţa unui necunoscut. Este uşor, remediul poate veni de la trântirea capacului de la laptop, până la gândul că mâine este un meci mult mai frumos, mult mai lejer, care se poate analiza şi pe care putem scoate profit. Este mai uşor să adormi pe minus, cu posibilitatea de a recupera, decât pe zero, cu gândul că mâine nu ai ce paria.
Analizând la rece, toţi paşii făcuţi după o pierdere, pentru 99% din pariori sunt greşiţi. De aici câştigă casele de pariuri, din 99 de paşi greşiţi, şi de aici câştigă profesioniştii, dintr-un singur pas corect. Făcut pe rând, fără a urmări pierderile.
Te-ar mai putea interesa și:
1 Distribuiri
Discutii
Foarte bine punctata psihologia pariorului in fata perderilor. Obisnuit sa vada in fata ochilor atunci cand acceseaza contul casei de pariuri o suma care creste usor si sigur, atunci cand acea suma scade brusc, char daca nesemnificativ, jucatorului neexperimentat parca ii dispare orice luciditate si singurul sau gand este sa nu termine ziua in pierdere. Primele pariuri pierdute reprezinta intotdeauna piatra de incercare si ele vin, din pacate, mai devreme sau mai tarziu. De urmatoarele pariuri facute depinde daca ducem rapid banca spre faliment sau ne redresam incet dar sigur, cu rabdare.As vrea sa mai adaug la articolul de mai sus inca un aspect , la fel de periculos. Este vorba de psihologia pariorului in fata castigului. Pare paradoxal dar si atunci cand castigi si nu esti suficient de pregatit pentru asta, poti sa reactionezi periculos.O banca in urcare te duce de multe ori la supra-apreciere. Totul ti se pare destul de simplu si usor, nu mai esti multumit cu castigul mic la fiecare pariu si vrei mai mult si mai repede, asa ca vei creste miza din ce in ce mai mult.Nu mai analizezi meciurile cu aceeasi rabdare pentru ca oricum esti in castig si de aici la alunecarea pe topogan nu mai e decat un pas. Acelasi lucru se intampla uneori si dupa o retragere. Retragerea de bani din contul de pariuri este scopul, telul si bucuria pentru care ne sacrificam mult timp, munca si sperante. Dupa o retragere insa, suma care ne ramane in cont nu mai e asa de frumoasa ca cea cu care ne-am obisnuit inainte. parca nu mai avem rabdare sa o luam de la capat, sa muncim iar zi de zi si incepem sa sarim peste etape, sa crestem miza exagerat si ajungem iar in situatia din articol. Depunem din nou ceea ce tocmai am retras sau chiar mai mult si incepem iar si iar...De altfel frumusetea pariurilor consta tocmai in faptul ca iti dau mereu iluzia ca esti intotdeauna extrem de aproape de succes. Oare ?
Foarte bine punctata psihologia pariorului in fata perderilor. Obisnuit sa vada in fata ochilor atunci cand acceseaza contul casei de pariuri o suma care creste usor si sigur, atunci cand acea suma scade brusc, char daca nesemnificativ, jucatorului neexperimentat parca ii dispare orice luciditate si singurul sau gand este sa nu termine ziua in pierdere. Primele pariuri pierdute reprezinta intotdeauna piatra de incercare si ele vin, din pacate, mai devreme sau mai tarziu. De urmatoarele pariuri facute depinde daca ducem rapid banca spre faliment sau ne redresam incet dar sigur, cu rabdare.As vrea sa mai adaug la articolul de mai sus inca un aspect , la fel de periculos. Este vorba de psihologia pariorului in fata castigului. Pare paradoxal dar si atunci cand castigi si nu esti suficient de pregatit pentru asta, poti sa reactionezi periculos.O banca in urcare te duce de multe ori la supra-apreciere. Totul ti se pare destul de simplu si usor, nu mai esti multumit cu castigul mic la fiecare pariu si vrei mai mult si mai repede, asa ca vei creste miza din ce in ce mai mult.Nu mai analizezi meciurile cu aceeasi rabdare pentru ca oricum esti in castig si de aici la alunecarea pe topogan nu mai e decat un pas. Acelasi lucru se intampla uneori si dupa o retragere. Retragerea de bani din contul de pariuri este scopul, telul si bucuria pentru care ne sacrificam mult timp, munca si sperante. Dupa o retragere insa, suma care ne ramane in cont nu mai e asa de frumoasa ca cea cu care ne-am obisnuit inainte. parca nu mai avem rabdare sa o luam de la capat, sa muncim iar zi de zi si incepem sa sarim peste etape, sa crestem miza exagerat si ajungem iar in situatia din articol. Depunem din nou ceea ce tocmai am retras sau chiar mai mult si incepem iar si iar...De altfel frumusetea pariurilor consta tocmai in faptul ca iti dau mereu iluzia ca esti intotdeauna extrem de aproape de succes. Oare ?
Bravo, un articol excelent!
Bravo, un articol excelent!
Foarte bun articolul . E clar ca trebuie sa ai un echilibru in tot ce facem . La jouri si pariuri cu atat mai mult . Mutumim de articol .
Foarte bun articolul . E clar ca trebuie sa ai un echilibru in tot ce facem . La jouri si pariuri cu atat mai mult . Mutumim de articol .
Un prim articol foarte interesant. Intradevar multi nu se controleaza si printre ei ma numar si eu. Am patit si eu la fel ca Ionut al tau din poveste, poate chiar eu eram. Pe viitor am sa incerc sa ma controlez, sa numai fac astfel de greseli si sunt sigur ca o sa fie mai bine pentru mine.
Un prim articol foarte interesant. Intradevar multi nu se controleaza si printre ei ma numar si eu. Am patit si eu la fel ca Ionut al tau din poveste, poate chiar eu eram. Pe viitor am sa incerc sa ma controlez, sa numai fac astfel de greseli si sunt sigur ca o sa fie mai bine pentru mine.