Regulile Seven card stud, o variantă tot mai populară de poker. Alternativa pentru hold'em

În prezentul articol vom identifica regulile unui joc de poker care a devenit tot mai popular în ultimii ani - 7 card stud - şi vom încerca să te familiarizăm cu acţiunea de la masă.

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI COMPETIŢII!

Seven card stud este similar cu Texas Hold'em-ul, în condiţiile în care trebuie să faci cea mai bună combinaţie de cinci cărţi. Valoarea mâinilor este evident aceeaşi, însă marea diferenţă e că nu se mai joacă board-ul (cărţile comune). În schimb, fiecare dintre jucători primeşte 7 cărţi, din care 4 sunt văzute de către toţi ceilalţi competitori. 

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Setupul iniţial

2. Deschiderea (bring in)

3. Rundele de pariere

4. Consideraţii strategice

1. Setupul iniţial

Regulile de început în această disciplină sunt următoarele:

  • În seven card stud fiecare dintre competitori primeşte câte trei cărţi, una dintre ele fiind cu faţa în sus (vizibilă) pentru toată lumea. 
  • La o masă de 7 card stud pot să ia loc simultan maximum opt jucători.
  • Structura de pariere este una fixă (fixed-limit). Fiecare postează înainte de a primi cele trei cărţi un ante, iar blindurile din hold'em nu există.

Aşa arată (imaginea de mai jos) o masă de şase jucători de 7 card stud. Valoarea ante-ului diferă în funcţie de miza la care se evoluează. Astfel, la un joc de $2/$4, spre exemplu, valoarea unui ante este în general de $0.25.

2. Deschiderea (bring in)

Vă veţi fi întrebat deja, posibil, în timp ce citeaţi regulile setup-ului, cine deschide, având în vedere că nu există un button de dealer şi blinduri.

Nimic mai simplu: cel care are cartea "pe faţă" cea mai mică este obligat să facă un bet (el nu are voie în prima rundă să foldeze). La o competiţie de $2/$4, betul minim pe care cineva trebuie să îl execute în acest stadiu este de $1. Ulterior, ordinea acţiunii va ţine cont de aşezarea la masă, nu de cărţile mici avute (se joacă de la dreapta spre stânga, ca de obicei, în poker).

În măsura în care doi sau mai mulţi jucători au întoarse pe faţă cele mai mici două cărţi, se va ţine cont de ordinea culorilor astfel încât să se ştie cine trebuie să acţioneze primul. Concret, în exemplul de mai jos, doi dintre jucători deţin câte un doiar. Ordinea culorilor, aleasă arbitrar în mod descrescător, este următoarea: pică, cupă, romb, treflă. Ca atare, trefla e cea mai mică, astfel că cel cu doiarul cu acest simbol va fi primul "la vorbă" în cazul nostru.

3. Rundele de pariere

Dacă în hold'em aveam patru runde de pariere, în seven card stud există cinci astfel de momente. După deschiderea iniţială, acţiunea se desfăşoară în sensul acelor de ceasornic, iar ceilalţi competitori au varianta să dea call la betul iniţial, să dea raise sau să foldeze. Când cineva renunţă la mâna sa, cartea (cărţile) expuse ajung în pachet, astfel că trebuie să fii foarte atent şi să ai o memorie bună, pentru a şti ce s-a aruncat.

După prima rundă de pariere (numită third street) , cei care sunt încă în mână vor primi a patra carte, şi aceasta cu faţa în sus şi vizibilă celorlalţi. În acest moment apare o altă diferenţă majoră între hold'em şi seven card stud, din punct de vedere al ordinii de pariere. În primul caz, poziţia jucătorilor e aceeaşi în timpul disputării unei mâini: small blind-ul (sau primul jucător încă în pot după dealer) e primul care vorbeşte pe fiecare dintre străzi: flop, turn şi river. În 7 card stud, ordinea nu se menţine; dacă iniţial primul a acţionat cel cu cartea cea mai mică, de acum cel care va "vorbi" primul este cel care are pe faţă (vizibilă) combinaţia cea mai mare. Altfel spus, acum jucătorii aflaţi încă în pot deţin patru cărţi, două pe care le văd doar ei şi două care sunt vizibile şi pentru ceilalţi. Acestea din urmă dictează cine trebuie să acţioneze primul (perechea are, evident, întâietate). Dacă nimeni nu formează o pereche, se alege jucătorul cu high card. Adică combinaţia cea mai mare disponibilă). Regula aceasta este valabilă şi pentru următoarele străzi, după cel care posedă valoarea cea mai mare a cărţilor "vii" acţiunea urmându-şi cursul firesc: în ordinea acelor de la ceas.

După ce se va fi terminat şi a doua rundă de pariere, se împarte a cincea carte, şi aceasta pe faţă, vizibilă pentru toţi. Începând cu această stradă, limita beturilor se dublează. Astfel, la un joc de $2/$4, betul minim va fi de acum de $4. Odată terminată şi această rundă, competitori aflaţi încă în cursă primesc a şasea carte, ultima care e cu faţa în sus (foto jos). 

Urmează noi pariuri, iar cei care rămân "în picioare" vor primi, în final, şi a 7-a carte, de această dată cu faţa în jos şi vizibilă doar pentru ei (foto jos). 

Showdown-ul este câştigat de cea mai mare combinaţie de cinci cărţi disponibile la cineva în mână, iar frumuseţea jocului vine din faptul că trebuie să iei în calcul o serie de variabile. Cineva poate bluffa cu o mână aparent foarte bună (de exemplu în cele patru cărţi vizibile există trei cărţi de aceeaşi culoare, dar el nu completează de fapt flush-ul pe care îl reprezintă) sau poate să prindă o carte extrem de puternică deşi cărţile vizibile nu indică aşa ceva (ca în exemplul de mai jos. Cele patru cărţi vizibile, la care au acces toţi, nu te duc cu gândul spre o mână monstru: atât chinta şi culoarea sunt departe, iar concurentul pare un outsider în raport cu alte mâini. Totuşi, el deţine o mână aproape perfectă, graţie celor doi aşi şi un valet care nu sunt la vedere).

În imaginea de mai jos ai structura completă a unei mâini de 7 card stud în care şase jucători ajung la showdown (în general nu vor rămâne decât foarte rar mai mult de 2-3 competitori până pe ultima stradă): primele patru cărţi sunt vizibile pentru toată lumea, în timp ce fiecare are trei cărţi "secrete", pe care doar respectiva persoană le cunoaşte. 

Schema finală, după ultima stradă, a cărţilor deţinute de un jucător în 7card stud:

4. Consideraţii strategice

Seven card stud este un joc a cărui complexitate intimidează pe mulţi, deşi la prima vedere regulile sunt simple şi la îndemâna tuturor. Totuşi, trebuie să iei în calcul o mulţime de variabile pentru a avea succes, una dintre cheile pentru a progresa fiind să reţii cu exactitate ce cărţi vizibile au fost foldate de concurenţii care nu mai sunt în pot. Astfel vei avea ocazia să ştii exact numărul de outsuri pe care te bazezi, dar vei putea să anticipezi şi care e probabilitatea ca un adversar să aştepte o anumită carte, în funcţie de cărţile cu faţa în sus la care ai acces. 

Să citeşti corect o mână devine o adevărată artă în seven card stud. Ai nevoie de abilităţi mai bune decât în hold'em, din moment ce fiecare jucător termină cu trei cărţi "private". 

Revenim la un exemplu de care ne-am folosit anterior, când am explicat ce se întâmplă în fiecare rundă de pariere. Jucătorul nostru ar putea să aibă o mână slabă (o pereche sau două perechi), dar la fel de bine cu A-10 ar avea acces la o chintă. De asemenea, este posibil ca respectivul să deţină de fapt un full (doi valeţi şi o damă în mână, spre exemplu) sau chiar careu. De aceea, este extrem de important să ştii ce cărţi au fost "arse" şi să cunoşti în detaliu probabilităţile, dar şi pattern-urile de pariere ale competitorilor. 

Valoarea cărţilor "vii" este principalul motiv pentru care 7 card stud este un joc mult mai dificil de stăpânit. În hold'em aveai la dispoziţie cinci cărţi comune şi trebuia să anticipezi range-ul opozanţilor, astfel încât să identifici ce mână ar putea să completeze. Acum, fiecare poate avea în faţă până la patru cărţi cu faţa în sus şi tu trebuie să găseşti ce combinaţie posibilă cu cele trei cărţi care nu sunt la vedere poate fi disponibilă. O misiune infinit mai grea.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive