Poker, în tinereţe: două mâini pe care nu o să le uit

De curând am revăzut "Rounders" sau "Chinta royală", aşa cum a fost tradus în România. Un film despre poker cosmetizat cu accente hollywoodiene. Prezintă însă, în linii mari, destul de fidel peripeţiile şi posibilele pericole din viaţa unui jucător de poker.

Uitându-mă din nou la acest film, cele două mâini care fac diferenţa mi s-au părut alese cu oarecare naivitate. Mai întâi, personajul interpretat de Matt Damon pierde cu full de nouari cu aşi împotriva lui John "Teddy KGB" Malkovich. Acesta are un full de aşi cu nouari. Apoi - pe final - revine pentru un alt heads-up împotriva temutului mafiot rus şi îl învinge într-o mână în care prinde straight flush.

Ce o fi fost în mintea celui care a scris scenariul încât să aleagă două mâini atât de neverosimile

Asta m-am întrebat după vizionarea filmului. Pentru ca apoi să îmi amintesc de două dintre mâinile care mi-au marcat tinereţea. Pe vremea aceea petreceam multe ore în faţa monitorului pentru a juca poker online.

 

Amintiri din tinereţe

Fiecare jucător de poker, chiar dacă este amator sau profesionist, are povestea lui. Iar eu mă pot lăuda chiar cu două mâini demne de povestit. Din exterior pot să pară neverosimile (mi s-a mai spus). Dar vă asigur că am participat la ele şi le-am trăit plenar. Cu un amendament: chiar dacă pe ambele le-am pierdut, frustrarea mare a venit doar la prima. A doua doar m-a amuzat prin ineditul situaţiei şi lipsa unei mize foarte mari.
 

Aproape de masa finală

Aşadar, să tot fie vreo 9-10 ani de acum de la unul dintre cele mai mari turnee online la care am participat. Mă calificasem dintr-un satelit, iar fondul de premiere era mare pentru un jucător ca mine. Evoluasem în general la mize mici: aproximativ 30.000 de dolari. Mental eram pregătit să joc cel mai bun poker al meu, aşa că am plecat la drum cu încredere. După aproximativ patru-cinci ore de joc reuşisem să cresc constant. Ţin minte că am prins o culoare la as, cu două cărţi din mână şi m-am dublat contra chip leaderului.  El avea la rândul lui culoare, dar la popă. Astfel, am urcat în top 3 stack-uri din concurs, cu 19 sau 20 de jucători rămaşi în competiţie.

JOACĂ LA CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX!

Deja gândul îmi zbura către masa finală şi îmi promisesem că o să încerc să joc şi mai tight. Urmăream să îmi conserv stack-ul şi să am acces la un premiu cât mai mare. Dar ceasul rău-pisica neagră: nu cred că au trecut 10 minute de la culoarea de mai sus şi primesc A-A în UTG. Obişnuiam la momentul respectiv să joc slow aşii din early position, pentru a întinde o capcană pentru jucătorii foarte agresivi.


Faţă în faţă cu chip-leaderul

Din păcate pentru mine, toţi foldează până la adversarul din button, care era şi chip leader-ul mesei mele. Acesta din fericire face un raise, permiţându-mi să vin cu un three bet mare, care în mod normal ar fi aruncat din pot o mână marginală. Dar omul meu m-a plătit, iar flopul a fost cum nu se poate mai încântător pentru mine: J-A-2 rainbow. Niciun motiv aparent pentru care să fiu agresiv, în condiţiile în care aveam top set. Nu voiam să îl pierd pe băiat. Apăs butonul de check şi am impresia că visez: adversarul merge all-in, după câteva secunde de gândire.

Vă imaginaţi? Să fiu al treilea în turneu ca număr de fise şi să am ocazia să mă dublez...cred că aş fi adunat cât toţi ceilalţi de la masa mea la un loc. Plătesc fericit şi văd o pereche în mâna celuilalt, 3-3. În secunda aia am simţit că explodez de fericire, în condiţiile în care eram convins că potul e al meu. Dar turnul m-a trezit la realitate: un cinci, care îi deschidea celuilalt o posibilitate de chintă. Şi a venit, vă dau cuvântul meu: river 4.


Nervi, mulţi nervi în poker

Am crezut că înnebunesc, nu cred că am simţit de multe ori de-a lungul vieţii o frustrarea mai mare. Cel puţin la poker sigur nu. Vă spun sincer că parcă şi acum, scriind aceste rânduri, mă încearcă un sentiment de nelinişte. Omul a făcut un bluff de neînţeles, probabil mizând că joc extrem de tight şi nu voi da call decât cu A-K sau o carte mai mare. M-am întrebat după, posibil chiar să fi foldat A-K. Dar a gândit probabil că nu am cum să am o astfel de carte, pentru că nu aş fi jucat cu check acolo. Ce i-a trecut prin cap exact în acele secunde evident că nu o să ştiu niciodată. Cert e că s-a lovit de top set, dar a prins runner-runner de chintă. Sunt "băftos" sau nu? El cu siguranţă a fost. Şi fără ghilimele.


Încă una...şi mă duc

Dacă mâna de mai sus vi s-a părut de "filme", să ştiţi că am una şi mai spectaculoasă în arsenal. Doar că pe aceasta am tratat-o mult mai relaxat pentru că eram într-un turneu mic şi aveam puţine fise în faţă. Ştiţi mâna lui Negreanu cu Gus Hansen, la o masă de cash? Cea în care Daniel pierde câteva sute de mii de dolari. Ei bine, de o bizarerie de genul acesta m-am lovit eu, cu menţiunea că am pierdut cam 10 euro, cât fusese buy-in-ul la acea competiţie.

Aşadar, eram short stack la o masă în care se juca destul de agresiv şi am decis să împing cu 8-8. Sunt plătit de doi inşi şi flopul e unul excelent: 8-5-6. Băieţii duc un război de raise-uri şi mă gândeam să nu prindă vreunul dintre ei chintă. Turnul m-a calmat: se dublează cinciarul şi sunt din nou în joc, triplat. Aşa credeţi că s-a întâmplat? Nici pe departe. Cinciarul chiar a venit pe turn, însă am fost bătut în cele din urmă de ambii adversari. Pe river dealer-ul a pus un 6, iar oamenii mei au ajuns la all-in. Eram extrem de liniştit, însă m-au liniştit de tot oponenţii. Primul întoarce perechea de cinciari din mână, al doilea avea pereche de şesari în mână.


Cum să râzi de ghinion

Deci, cu full maxim, am fost al treilea cel mai valoros. Bătut de două careuri. Dacă primul episod a stârnit o reacţie furioasă din partea mea, miza fiind mult mai mare, de această dată vă spun sincer că am început să râd. Până la urmă, dacă nu ne pierdem capul şi jucăm pe sume pe care ne permitem să le pierdem, pokerul este o disciplină uluitoare. În permanenţă va crea poveşti memorabile, pe care le poţi depăna de-a lungul timpului cu prietenii. Eu am ales să împărtăşesc aceste istorisiri cu voi şi sunt cât se poate de curios să aflu care a fost mâna de poker care v-a rămas întipărită în memorie. Sunt convins că mulţi dintre voi puteţi să bateţi istorisirile mele, aşa că simţiţi-vă liberi să le împărtăşiţi.

Care mână de poker ți-a rămas ca amintire?


Te-ar mai putea interesa și:

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive