Omaha, o formă de poker tot mai răspândită! De ce îl preferă mulţi şi care sunt regulile

Texas Hold'em este de departe cel mai răspândit joc de poker din lume, cei mai mulţi adoptând varianta No Limit, deşi în ultima perioadă şi opţiunea Fixed Limit a câştigat destui adepţi. Totuşi, prin comparaţie cu aceasta din urmă, un alt joc - înrudit cu Texas Hold'em-ul - câştigă tot mai mult teren. Este vorba de Omaha, care a devenit de departe a doua cea mai populară disciplină din larga paletă a pokerului. 

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI EVENIMENTE!

În prezentul articol, vom discuta pe larg despre Omaha, despre regulile diferite faţă de Texas Hold'em, dar şi despre strategiile cele mai bune, care, dacă le implementezi corect, îţi pot aduce succes pe termen lung. Chiar dacă jocul a devenit din ce în ce mai cunoscut în ultima decadă, concurenţa nu e atât de dură, mai ales la nivelurile de început (unde sumele jucate sunt mici). Ca atare, poţi avea ocazia să experimentezi o disciplină de poker diferită, care să îţi aducă mai uşor satisfacţiile materiale dorite.

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Reguli de bază
2. Valoarea mâinilor
3. Drawurile
4. Backdoor draws
5. Citirea mâinilor
6. Tipuri de jocuri Omaha

1. Reguli de bază

Omaha este un joc de cărţi similar cu Hold'em-ul, valoare mâinilor fiind aceeaşi ca în orice stil de poker clasic (de la chintă royală - la high card). De asemenea, există tot patru runde de pariere (pre-flop, flop, turn şi river), lucrurile desfăşurându-se identic ca în Hold'em din acest punct de vedere.

Diferenţa constă în faptul că dealer-ul îţi împarte patru cărţi (în loc de două), iar tu trebuie să formezi cea mai bună combinaţie de cinci cărţi posibilă, folosind întotdeauna două dintre cărţile din mână. Astfel, de pe board va trebuie să utilizezi mereu trei cărţi. Insistăm pe acest lucru, pentru că, mai ales începătorii în disciplina discutată, familiarizaţi cu regulile de la Hold'em, de multe ori mizează sume mari crezând că au cu totul altceva: fie sunt tentaţi să folosească trei cărţi din mână, fie (mult mai frecvent) consideră că o singură carte din mână poate să intre în combinaţia câştigătoare. Aşadar, de fiecare dată la showdown vei folosi două cărţi dintre cele patru din mână şi trei de pe board.

Ca să înţelegi mai bine şi să ţi se întipărească pe retină această lege de bază a Omaha ne vom raporta şi la un exemplu. În mâna de mai sus, există patru pici pe board, iar tu deţii "K" de pică. Mulţi uită că trebuie să folosească două cărţi din mână şi sunt tentaţi să creadă că au culoare. Chiar nuts, pentru că nu ar exista o altă mână mai bună. În realitate, culoarea ar fi fost posibilă dacă, lângă acel popă, ai fi avut în mână o altă carte de pică. În combinaţia de mai sus, mâna pe care tu te bazezi e următoarea: K pică, K treflă, A pică, Q pică, 8 pică. Adică cele mai mari două cărţi din mână şi cele mai mari trei cărţi din board. 

Regula diferită faţă de Texas Hold'em tinde să fie subapreciată de mulţi, aceştia considerând că jocurile sunt extrem de similare. Până la un punct afirmaţia este valabilă, însă faptul că primeşti patru cărţi şi poţi folosi doar două schimbă fundamental lucrurile. Concret, ai şase posibile mâini de start încă de la început (combinării de patru cărţi, luate câte două), evident la fel ca şi adversarii. Astfel, la o masă de 9 persoane, vor fi 54 de posibile mâini de start care trebuie luate în calcul, ceea ce schimbă complet dinamica jocului şi abordarea. 

2. Valoarea mâinilor

Foarte frecvent în Omaha, la o masă de nouă persoane, cineva va deţine "nuts", tocmai ca urmare a discuţiei de mai sus. Probabilitatea ca cineva să formeze mâna cea mai bună e mult mai mare decât în Hold'em, astfel că mulţi dintre cei care sunt familiarizaţi cu Hold'em-ul (şi iau pentru prima oară contact cu disciplina discutată) vor fi extrem de surprinşi de puterea mâinilor. 

O serie de jucători au prostul obicei să meargă mult prea departe cu mâini marginale, bazându-se pe faptul că dispun de şase combinaţii posibile în mână. Ca atare, cred ei (parţial) greşit, şansele să ajungă să li se completeze mâna sunt mult mai mari, mult mai multe outsuri fiind disponibile. E adevărat, vei ajunge să îţi îmbunătăţeşi mâna mult mai des decât în Hold'em, dar acest lucru de cele mai multe ori nu va fi suficient. Dacă nu te apropii de ceea ce înseamnă mâna maximă ("nuts"), şansele să iei potul respectiv sunt destul de mici. Deşi este extrem de greu să pleci din poturi când există atât de multe variante la care "tragi", trebuie să rămâi întotdeauna cerebral şi să îţi gândeşti evoluţia astfel încât să prezinţi întotdeauna o mână extrem de puternică.

Cei mai mulţi dintre jucătorii fără experienţă în Omaha vor spune că "nu găsesc prea des o mână de start care să nu fie bună". Trebuie să nu te laşi influenţat însă de posibilele drawuri pe care le ai în vedere, ci să încerci, ca şi în Hold'em, să ai o tactică bazată pe matematică şi probabilităţi. Altfel, dacă te vei implica în poturi cu mâini marginale prea frecvent, doar pentru că vezi posibile combinaţii care să îi prindă nepregătiţi pe ceilalţi, vei ajunge în cele din urmă să fii un simplu donator. Sigur, uneori vei "lovi" puternic, iar mâna va ţine, însă acest lucru se va întâmpla mult prea rar şi nu va fi niciodată profitabil pe termen lungă să ai o asemenea abordare.

Cu siguranţă că, dacă sunteţi obişnuiţi ai Texas Hold'em-ului, vă veţi fi întrebat deja care este cea mai bună mână în Omaha, cu ce poţi ridica miza pre-flop foarte mult şi justificabil? Răspunsul e previzibil: A-A-K-K (cu ambii AK suited, care ţi-ar oferi perspectiva a două culori maxime). Trebuie menţionat însă că forţa unei asemenea mâini nu e la fel de mare ca a unei perechi de aşi în Hold'em, pentru că probabilistic, fiind atât de multe variabile în acest joc (atât de multe combinaţii de cărţi posibile), e greu ca o asemenea mână să reziste într-un procent foarte mare. La polul opus, mâinile de start cele mai slabe sunt cele care în general au trei cărţi de acelaşi fel. Pentru că nu vei putea folosi decât două dintre ele, astfel că deja nu te poţi baza pe un posibil "outs". La extremitatea cea mai de jos, mâna formată din patru cărţi de acelaşi fel e de departe cea mai slabă. Careul de doiari din imaginea de dedesubt, pe care e posibil să îl primeşti la un moment dat, reprezintă pragul cel mai de jos în Omaha. Practic te poţi sprijini pe o pereche de doiari şi nu poţi spera la aproape nimic de la board: nu poţi completa nici culoare, nici chintă, pentru că trebuie să foloseşti două cărţi din mână. 

3. Drawurile

Cu atâţia competitori având câte patru cărţi în posesie încă din start, nu e dificil de înţeles că vor fi foarte frecvent, încă din flop, o serie de draw-uri posibile. Chiar dacă aceste mâini sunt destul de tentante în Hold'em, mai ales dacă echitatea şi pot odds sunt în favoarea ta, în Omaha lucrurile capătă o altă perspectivă. Sfatul nostru este să renunţi aproape întotdeauna la draw-urile de chintă şi culoare care nu îţi oferă "nuts". Să tragi pentru second "nuts" în Omaha e extrem de costisitor de cele mai multe ori, pentru că, aşa cum am afirmat şi anterior, de cele mai multe ori cineva va deţine cea mai bună mână. Odată completată o mână bună, îţi va fi greu să pleci din ea şi vei experimenta de destule ori neşansa de a pierde poturi mari. În general, vei avea senzaţia că e vorba de bad beat-uri, însă, odată cu experienţa acumulată, vei înţelege că nu discutăm de cazuri izolate: de suficiente ori, unul dintre adversari va avea cea mai bună mână posibilă. 

Deşi uneori vei putea juca mai loose decât de obicei pre-flop, având în vedere că ţi se pot deschide oportunităţi pe care ceilalţi cu greu să le detecteze, sfatul nostru e să treci la un joc mult mai solid, mai tight, odată cu apariţia cărţilor comune. Dacă nu ai "nuts", gândeşte-te foarte bine dacă merită să plăteşti, chiar dacă aparent pot odds te ajută. Deşi disciplina e extrem de necesară în orice formă de poker, Omaha impune o astfel de abordare mai mult decât alte variante de jocuri de cărţi. Poate părea paradoxal, însă destui specialişti sunt de părere că e mai sănătos pe termen lung să joci tight Omaha, chiar dacă aparent - existând atât de multe combinaţii posibile - un stil loose pare mai indicat. Explicaţia pentru tactica "bunker" stă în faptul te vei proteja de foarte multe ori cu o astfel de strategie, alegând să te implici în poturi în care, în măsura în care ţi se completează mâna dorită, câştigi sigur.   

4. Backdoor draws

Atenţie şi la backdoor draws! Graţie multiplelor variaţii, mâna de start poate să beneficieze de outsuri suplimentare. Dacă în hold'em se întâmplă rar să deţii multiple draw-uri, în Omaha acest lucru are o incidenţă mult mai mare. Trebuie astfel să fii mult mai atent la turn şi river, pentru că oricând te poţi trezi că unul dintre adversari a "tras" pentru ceva, însă a reuşit, graţie outsurilor în plus, să îşi completeze altfel mâna decât voia. Ne vom raporta din nou la un exemplu. Să presupunem că ai primit de la dealer A pică - 6 pică - J treflă - 10 treflă. Flop-ul îţi oferă două perechi, ca în imaginea de mai jos, însă pe lângă acestea, mâna poate fi îmbunătăţită atât în chintă, cât şi în culoare: runner-runner pentru amândouă (Q-K pentru prima variantă, respectiv oricare două pici pentru a doua). 

Evident, pentru a putea spera la backdoor draws, este nevoie ca mâna noastră să aibă deja o valoare intrinsecă, ca în exemplul anterior, pentru că altfel nu se va merita, de cele mai multe ori, să răspundem la un raise. În concluzie, trebuie să avem grijă, când ne implicăm într-un pot, ca toate cele patru cărţi din mână să ofere o posibilă utilizare viitoare; altfel le vom oferi opozanţilor un edge prea mare. 

Să evoluezi cu A romb - A treflă - 9 pică - 2 cupă, de exemplu, nu este cea mai fericită situaţie, chiar dacă ai în mâna de start cea mai mare pereche posibilă. Totuşi, este de aşteptat ca doar completarea setului să te ajute într-o asemenea situaţie; chiar şi aşa, condiţia pentru a câştiga e să nu vină trei cărţi de acelaşi simbol, care să ofere perspectivă de culoare altcuiva.

5. Citirea mâinilor

Citirea mâinilor adversarilor devine o adevărată provocare în Omaha, datorită multiplelor combinații posibile date de cele patru cărţi din mâna fiecăruia. Sfatul nostru este să le oferiţi adversarilor voştri mai mult credit pentru completarea mâinilor decât în alte forme de poker. 

Acest lucru este valabil și pentru că există mult mai mică tentaţia de bluff în Omaha, deoarece cei mai mulți jucători îşi dau seama de faptul că e foarte greu să furi în condiţiile în care opozanţii au acces la mâini mai puternice. Întotdeauna trebuie să fii conștient de cea mai bună posibilă mână (nuts), aceasta servindu-ţi ca raportare la acţiunile celorlalţi şi la logica în care aceştia au jucat. Fireşte, şi background-ul oponenţilor e extrem de important: ca şi în Hold'em, trebuie să fii mereu atent la stilul lor de joc, astfel încât să îi încadrezi într-o anumită tipologie şi să înţelegi pe deplin modul în care acţionează.

6. Tipuri de jocuri Omaha

La fel ca în Texas Hold'em, varianta No Limit reprezintă jocul de bază, pe care cei mai mulţi dintre împătimiţi îl preferă. Există însă şi ramifiaţii ale acestuia: ele se supun aceloraşi reguli, diferenţele constând în sumele pariate şi în limitele create astfel încât să nu poţi să îţi joci tot stack-ul odată. 

Variante Omaha:

No Limit Omaha - Orice jucător poate paria orice sumă, atât pre-flop, cât şi pe oricare dintre străzi, în funcţie de câte fise are în faţă.

Pot Limit Omaha Poker - Cel care trebuie să acţioneze poate paria maximum suma care este în pot în acel moment (adică 2000 de chip-uri într-un pot de 2000). Această variantă a devenit din ce în ce mai populară în ultimii ani, mulţi preferând-o în detrimentul No Limit. Se estimează că în următoarea perioadă, Pot Limit Omaha va deveni cea mai jucată formă de Omaha.

Fixed Limit Omaha - Există o limită specifică predefinită a sumelor care pot fi pariate în fiecare joc şi în fiecare rundă a unui joc. În cazul în care se evoluează într-un joc de $4/$8, small bet-ul (cel mai mic pariu pe care îl poți plasa) este de $4, iar valoarea pariului maxim va fi $8. Blind-urile vor fi de $2 şi $4, pentru că big blind-ul este întotdeauna egal cu mărimea celui mai mic bet posibil.

Parierea şi creșterea mizelor se produce în trepte. Înainte de flop și pe flop se mizează progresiv, după următoarea formulă: să presupunem că sunteţi primii care deschid, veţi putea să mizaţi, aşa cum am explicat deja, doar $4. Următoarea persoană care vrea să dea re-raise poate ridica la un total de $8. Orice jucător care doreşte un four bet poate duce miza totală la $12 (măreşte tot cu patru unităţi). Pe turn și river jucătorii pariază tot în trepte, dar valoarea pariului este mai mare. Dacă ar fi să doreşti să dai raise pe turn, acesta poate fi de maximum $8, iar un eventual adversar care să vină cu re-raise poate urca la cota $16, etc.

În concluzie, putem afirma că jocul de tip Omaha este unul de acțiune, care îţi va oferi mai multă adrenalină decât Texas Holdem'ul. El poate însă să îţi creeze de multe ori variaţii de buget, astfel că trebuie să te pui la punct foarte bine cu bankroll managementul, astfel încât să nu ai surprize. Sfatul nostru este să înveți mai întâi bine Texas hold'em înainte de a trece la Omaha. Având o bună bază de cunoștințe în primul, te vei simţi mult mai confortabil din toate punctele de vedere când se face trecerea la Omaha.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive