Mihai Dedu, matinalul de la PROTV: „Stăm foarte rău cu sportul în România, condițiile sunt groaznice la copii și juniori”

Mihai Dedu (50 de ani) este prezentatorul știrilor matinale de la PROTV. A început în presă la Radio ProFM, pe 1 aprilie 1993, iar din iulie 1993 la Canal 31, care a devenit apoi PROTV. În tinerețe a fost atlet, a concurat pentru Steaua între 1985 și 1987 la 400 metri garduri și a fost campion național cu ștafeta de 4x400 m garduri la tineret și seniori. Numele lui este scris în Cartea de Aur a clubului Steaua.
 

Ce zici de Simona Halep? Există un curent de opinie care spune că acest loc întâi în lume e fals, pentru că ea n-a câștigat un turneu de Mare Șlem. Tu ce părere ai?

Eu zic că nu contează faptul că a câștigat sau nu a câștigat, pentru că nu a agățat racheta-n cui. Simona poate câștiga oricând un turneu de Mare Șlem. E adevărat că a avut foarte multe oportunități de a trece pe locul întâi în ultimele șase luni. A reușit la Beijing, chiar înainte de a închide acest turneu, unde a jucat și finala. A învins-o pe Maria Șarapova, o piatră grea pentru Simona, în fața căreia pierduse de 7 ori la rând. Acum, lumea o să spună: „Păi da, dar Șarapova a tat un an și ceva...” Asta e treaba ei că a stat pe bară. Când ai un blocaj psihic de genul ăsta, poți să stai pe bară toată viața și să rămâi cu un ascendent moral asupra unui adversar. Iată că Simona a dovedit că e și ea la fel de bună, poate chiar mai bună decât Șarapova. Referitor la ce m-ai întrebat, că nu a câștigat niciun turneu de Mare Șlem, asta nu înseamnă că e mai puțin valoroasă, ba din contră. Eu zic că o constanță i-a adus acest loc.

„Vor veni și trofeele de Mare Șlem”

Păi a stat cel mai mult în Top 10 dintre jucătoarele în activitate...

Asta înseamnă foarte mult, mai ales că a avut și ea destul de multe accidentări, dar s-a recuperat foarte repede. Ceea ce este iarăși un plus. Atât timp cât ești puternic, și mental, și fizic, trebuie să cânte muzica pentru tine. Iar pentru ea cântă muzica acum. Iar trofeele de Mare Șlem vor veni. Nu Simona Halep a făcut clasamentele respective, nu Simona Halep s-a pus singură pe locul 1. Munca, tenacitatea, voința au dus-o acolo. Cârcotașii să joace tenis sau să facă sport și apoi să spună că Simona merită sau nu locul 1 în momentul de față.

Ca român, te simți mândru? Simți o emoție?

Da bine-nțeles! Mă simt mândru ca român, dar și ca fost sportiv. Știu ce-nseamnă, știu câtă sudoare curge, sudoarea care a curs pe terenul de tenis la ea, pe pista de atletism la alții sau pe parchet sau pe saltea. Îți dorești foarte mult, ca sportiv, să ajungi cât mai sus, chiar primul, iar ea a ajuns. Simona va trece și de acest blocaj al câștigării unui turneu de Mare Șlem. A luat-o încet, pas cu pas, simplu. Urcă acum spre complex. Trebuie să fie așezată, să își vadă de ale ei, de jocul ei, e numărul 1 mondial. Când spui numărul 1 mondial, te furnică pielea. Sunt anii ei de copilărie pierduți, a stat cu racheta și cu mingea îm mâini și a tocit zidurile clădirilor. Alții au pierdut timpul. Simona merită toate aplauzele.

Ei, mai zic unii că nu avem de ce să ne bucurăm atât, pentru că ea nici nu joacă pentru România, ci pentru ea.

Este extraordinar, doar nu joacă pentru Republica Laos... În dreptul ei, scrie întotdeauna România. Și foarte bine că joacă pentru ea. Noi, când mergem la serviciu, mergem pentru noi și pentru familie, că trebuie să ne câștigăm pâinea, să avem ce pune pe masă. E are o altă formă de a-și câșiga pâinea. În plus, joacă și pentrui noi, ceilalți, care suntem cârcotași.

În ultima săptămână, avem campioane mondiale la canotaj, avem cea mai bună jucătoare de tenis din lume. Până la urmă, stăm rău cu sportul sau nu?

Da, stăm foarte rău cu sportul. Am fi extrem de ipocriți dacă am spune că stăm excepțional. Nu se investește nimic. Sportivii se complac în niște situații pentru că nu au alternativă. Campionii mondiali, campionii europeni, cei care reușesc să urce pe podium sunt cu atât mai de lăudat și de pus în ramă. Și chiar trebuie să le facem statuie acestor sportivi minunați. Nimeni nu știe prine ce mijloace și cu ce soluții reușesc să ajungă acolo. Sportul în România este prcatic inexistent la nivel de performanță. Se muncește din greu și, câteodată, se ajunge atât de departe, că nu îți vine să crezi. Din păcate, nu se investește absolut nimic în sportivii români.

De fapt, sunt excepții cei care ajung acolo, sus.

Excepții pentru că sunt mari valori. Și ceilalți sunt valori, dar trebuie ajutați. Nu poți să faci sport de performanță doar cu gândul, așezat într-un fotoliu și uitându-te la televizor. Trebuie să fie un proces foarte bine gândit, pus pe hârtie, aplicat, care să aducă medalia de aur.

„Organizarea la copii și juniori e execrabilă”

Ai fost și ești implicat cu băiatul tău în competițiile de fotbal ale juniorilor. Cum e organizat fotbalul la nivelul ăsta?

Execrabil. Îmi pare rău că trebuie să spun asta. Poate că există câteva cluburi care se ocupă de piticii ăștia, de viitorii juniori. Numai o bază de selecție ne poate aduce o bucurie cum a fost naționala din anii 90 sau Steaua la mijlocul anilor 80. Din păcate, se pune accent doar pe prezent, totul este „acum”, nu se gândește nimeni la viitor. Doar la Gică Hagi se face o treabă fabuloasă. Oameni care au muncit și muncesc cu drag și care au reușit. Prin ochiul lor vigilent, prin pregătirea pe care au făcut-o, au ajuns să scoată niște jucători foarte buni.

Condițiile cum sunt la copii și juniori?

Groaznice. Doar părinții investesc în copilul lor, cluburile nu se ocupă de absolut nimic. Ele trăiesc de pe o zi pe alta, de la o oră la alta. Poate că nu sunt obligate...

Dar de ce să nu fie obligate? Dacă te bagi într-o astfel de treabă, trebuie să o și faci ca lumea.

Cu ce fonduri? Doar acolo unde părinții plătesc antrenamentele, cantonamentele. În rest, e deosebit de greu. De aceea, nu putem pune niciodată bază pe bază, scuze de repetiție, dar am făcut-o intenționat. Nu putem pune bază pe baza de selecție. Niciodată.

Păi și băieții ăștia de la U21 care au câștigat în Elveția de unde vin?

Bun, există excepții. Mi-aș dori să greșesc, dar vreau să văd despre câți dintre băieții ăștia de la U21 vom putea spune peste trei-patru ani că au ajuns fotbaliști.

Acum, ca să fiu corect, din echipa asta câțiva joacă pe afară, câțiva vin de la Hagi...

Păi e exact ce am spus mai devreme. E cel mai bun răspuns.

Da. Cei de afară, cei de la Hagi și excepțiile de la noi, cam asta e echipa...

Și excepțiile de la noi, dacă nu vor fi ajutate, se vor pierde. Ar fi senzațională o trecere de la Under 21 la naționala mare, cu jucători implementați în următorii ani.

„De când e Burleanu la FRF nu s-a schimbat nimic!”

În ultimii patru ani, cu echipa Burleanu la conducerea FRF, ai simțit vreo schimbare la nivel de copii și juniori?

Nu, nu, nu. Chiar nu pot să spun că am simțit ceva. Nu s-a schimbat absolut nimic. Au fost momente în care am crezut că doar politic se implică lumea. Nu contează mai departe. Și sunt convins că politicul face imixtiuni de genul acesta. Pe vremuri, era telefonul cu fir, acum e telefonul fără fir. Ne zbatem în aceeași neputință și ne complacem în aceleași situații urâte, mocirloase, pline de noroi.

Contra poate schimba ceva la națională sau a schimbat deja?

Eu sper. A schimbat ceva față de predecesorul său, are alte opțiuni la selecție. Acum să vedem în ce măsură se vor materializa, și în puncte, și în joc, și în viitoarele calificări. E clar că a venit cu ate idei față de german.

De ce crezi că Daum nu îl chema pe Budescu?

Mie mi-e greu să înțeleg anumite mecanisme ale antrenorilor. Sunt două aspecte: 1. I s-a spus să nu fie luat Budescu și 2. Pur și simplu, a considerat că Budescu nu este un jucător de echipă națională, pentru că nu face ambele faze. Iar un atacant de rafinamentul lui, dacă ar face și faza de apărare și ar depune mult mai mult efort, ar fi un fotbalist complet, ceea ce e foarte-foarte greu.

Ar fi fost la un club mare din Europa...

Probabil de aceea nici nu a fost curtat de un club important de afară. Mai ales că de foarte mult timp se practică un fotbal total. Mă uitam la diferența de mentalitate dintre Florin Andone și ceilalți jucători ai noștri. În minutul 1 era în careul advers, iar în minutul următor era la prima bară la cornerul adversarilor. Ăsta este fotbalul total.

Dacă ar da și goluri, ar fi perfect.

S-ar putea să nu se plieze pe ceea ce se întâmplă acolo, pe așezarea în teren. Poate nu se înțelege bine cu cei din linia lui, chiar cu mijlocașii. E o problemă la campaniile astea de calificare, jucătorii nu se antrenează prea mult împreună. E nevoie de multă inteligență. Și din partea celui care-i pune acolo, și din partea celor care transpun pe teren ce li se transmite.

„Steaua și FCSB, ambiții care nu au sens”

Tu ce zici de cele două „Stele”?

S-a ajuns aici și din cauza unor ambiții care nu au sens. Nu cred că nu se puteau așeza la o masă rotundă sau dreptunghiulară, să stea de vorbă și să se înțeleagă. E păcat. Au perturbat și omul, suporterul. Pentru anumite persoane, care sunt încăpățânate, să plătească toți ceilalți... Au scindat chiar jucătorii din epoca de aur a Stelei, care au luptat pe același gazon și au adus atâtea bucurii în fotbalul românesc.

Și-au bătut joc de cel mai mare brand sportiv din România.

Eu vorbesc ca unul care a făcut sport de performanță la clubul Steaua. Știu foarte bine cum se punea accent pe performanță, știu foarte bine cât de mult se implicau în realizarea actului sportiv. Să câștigi Cupa Campionilor nu este la îndemâna oricui. Și conducătorii actualei echipe, și conducătorii actualului club al Armatei s-au încrâncenat prea mult.

Vezi o rezolvare a situației actuale?

Nu, nu văd. Cupa Campionilor a fost câștigată de Steaua București, care era clubul Armatei. Steaua a rămas Steaua, cu echipa respectivă. Că ne batem pe palmares, că ne batem pe culori, pe fire de iarbă, pe bare de poartă și pe ochiuri de plasă, mi se pare că nu discutăm despre sport, ci despre cu totul altceva.

„Multe meciuri îmi ridică semne de întrebare”

Vreau să te întreb și de fenomenul pariurilor. Crezi că Mafia pariurilor a pătruns și în România? Ai sesizat ceva necurat la unele meciuri?

Nu pot să zic că am sesizat sau nu. Doar că îmi ridică și mie multe semne de întrebare anumite partide, dar nu numai la fotbal. Dacă vorbim strict de fotbal, eu cred că există. Sunt prea mari discrepanțele de la o etapă la alta sau de la un sezon la celălalt, când cei care sunt favoriți cerți pierd lamentabil sau arată neputință. Nu cred că pot fi cumpărați 11 jucători. Mafia pariurilor nu se poate întinde așa, ca o caracatiță. Dar, atenție, jucători strategici, care pot să facă diferența, sunt probabil contactați. Și la tenis sunt jucători mari de tot, primii 20, și iau bătaie de la „no name”, din afara sutei sau chiar mai jos, după ce favoriții au câștigat primul set. Dar, atât timp cât există prezumția de nevinovăție, nu poți să acuzi pe nimeni. Poate să spună cineva clar că există Mafia pariurilor sau nu?

Au mai fost prinși câte unii, cazul Gloria Buzău... Pe la ligile inferioare se spune că e teroare cu pariurile.

Tocmai de aceea casele de pariuri au început să trieze din meciuri. Și în alte părți, cel puțin în Asia, e o nebunie totală.

Și cu un nume mare, Juventus Torino, au fost probleme...

Da, au fost retrogradați în Serie B, au păstrat aceeași echipă, au promovat și apoi au luat titlul. Dar ei au fost prinși și dovediți. La noi, ori nu se vrea să se dovedească, ori nu se poate.

„Sportul nu are nimic de-a face cu Mafia”

Se spune că la ligile inferioare de la noi 80% dintre fotbaliști pariază, deși este interzis să pariezi pe sportul pe care-l practici. De ce crezi că pariază acești băieți, deși știu că riscă sancțiuni?

Păi pe ce pariază? Pot să pariez că echipa mea pierde, iar eu să fiu în teren? Dacă se întâmplă treaba asta, de-aia și suntem unde suntem și din punct de vedere politic, nu numai sportiv. Pentru că se permit niște lucruri care nu au ce să caute într-o societate civilizată și modernă. Atât timp cât permiți așa ceva, nu are rost să mai discutăm despre Mafie sau despre altceva. Se știe foarte clar ce se urmărește, ce se dorește. Nu se face absolut nimic pentru a eradica, pentru a șterge mizeria asta. Sportul nu are nimic de-a face cu Mafia și cu așa ceva. Pe vremuri, se opreau războaiele ca să se dispute Jocurile Olimpice. Pe timpuil nostru, încep războaiele când sunt competiții sportive.

Cică pariază de sărăcie.

Păi și politicienii tot de sărăcie fură. Sunt săraci :))))

Încheiem cu un gând pozitiv?

Ar trebui să-l caut adânc.

Nu se poate, n-avem nicio speranță?

Ba da, avem speranțe că Simona va câștiga și un turneu de Grand Slam.

Pentru tot sportul românesc?

Pozitiv, da? Niciodată n-o să avem nimic. Îmi pare rău că spun asta. Dacă vom avea, vom avea numai excepții care întăresc regula.  

 

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive