Învinge-i pe ceilalţi cu armele lor! Stilurile de poker şi importanţa încadrării adversarilor într-o tipologie

texas-holdem-ak.jpg

Nu toţi jucătorii de poker evoluează la fel la masa de joc. În funcţie de stilul fiecăruia, competitorii se pot clasifica în mai multe categorii. Însă, per ansamblu, există două mari "tabere": jucătorii tight şi jucătorii loose. Această clasificare nu ţine atât de modul în care aceştia se comportă şi acţionează după flop, ci mai degrabă de paleta de cărţi pe care aleg să o joace.

Cine crede că pokerul este un joc de cărţi cel mai probabil se înşală. Cei mai mulţi specialişti consideră pokerul un joc de "oameni", cărţile fiind doar instrumentul prin care fiecare îşi manifestă personalitatea. Cu cât vei evolua mai mult la o masă sau în diferite turnee, cu atât te vei lovi de tipologii diferite de indivizi. Înţelegerea lor este primul pas spre a deveni un jucător mai bun, independent de calităţile pe care crezi că le ai.

ÎNCEARCĂ SĂ IDENTIFICI STILURILE DE JOC ALE CELORLALŢI ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM!

Pokerul este un joc al observaţiei, astfel că foarte important pentru succesul tău este să vezi care sunt tendinţele jucătorilor, cum acţionează în general sau în situaţii limită. Ca în orice "război" cunoaşterea opozanţilor este esenţială, astfel că mulţi sunt de părere că acest aspect e chiar mai important decât ştiinţa intrinsecă a jocului.


Definirea stilurilor

Cu siguranţă că nu vei găsi niciodată doi jucători la fel, de aici şi frumuseţea şi complexitatea acestui sport. Totuşi, este aproape unanim acceptat, că, la nivel general, competitorii se pot împărţi în două mari categorii: jucătorii tight şi cei loose.

Ceea ce distinge fundamental cele două categorii sunt mâinile de start, mai exact selecţia acestora.

  • Jucătorii tight de obicei joacă un număr foarte restrâns de mâini, fiind foarte conservatori. Preferă să intre în pot doar când simt că au un avantaj matematic asupra adversarilor, dat de cele două cărţi primite pre-flop.
  • Jucătorii loose joacă aproape orice mână, fiind dispuşi să plătească pre-flop sume destul de mari chiar cu o mână marginală (connectori de aceeaşi culoare, de exemplu).

Împărţirea în aceste două categorii se referă în principal, aşadar, doar la cărţile de start, nu şi la modul în care persoanele acţionează la masa de joc, atunci când cărţile comune sunt dezvăluite de către dealer. Modul în care îşi joacă mâinile după selecţia iniţială împarte jucătorii în alte două categorii: jucători pasivi, respectiv agresivi, în funcţie de riscul pe care sunt dispuşi să şi-l asume, de toleranţa la pericole.

  • Jucătorii pasivi tind să evite confruntările şi poturile mari, temându-se că pot pierde o mulţime de fise în mâini în care nu sunt 100% siguri de câştig. Ei vor renunţa destul de uşor la poturi atunci când în joc sunt mai mulţi jucători, iar mâna pe care o au are nevoie de îmbunătăţiri evidente pentru a se transforma în cea câştigătoare.
  • Jucătorii agresivi folosesc buttonul de raise mai frecvent decât pe cel de fold sau call. Lor nu le este teamă să îşi rişte fisele şi intră fără frică în poturi mari. Mult mai predispuşi spre bluff, aceştia sunt extrem de greu de contracarat, pentru că de multe ori se comportă la fel, fie că au un simplu draw, fie că au lovit nuts.

player-opponent-types-1.jpg

Pentru a avea succes, obervaţia este cheia. Catalogarea adversarilor în tight sau loose o poţi face relativ uşor, pe baza modului în care acţionează pe flop. Însă, ulterior, stilul de joc este mai greu de interpretat, chiar dacă la fel de uşor poţi să identifici jucătorii pasivi şi cei agresivi. Asta pentru că aceste două din urmă categorii au la rândul lor ramificaţii.

Tight-passive - genul de jucători foarte previzibili. Merg la puţine poturi şi cresc miza post-flop doar când se simt foarte puternici. Ca atare, sunt uşor de citit, astfel că jucătorii experimentaţi nu vor merge niciodată (evident, decât dacă mâna lor este extrem de bună) în poturi în care acest gen de combatanţi dau raise. În schimb, poţi obţine o serie de beneficii de pe urma lor, pasivitatea din joc îndemnându-i în majoritatea cazurilor să foldeze când se simt agresaţi.

Loose-passive - "Am plătit să văd flopul" este motto-ul acestor adversari. Adeseori ei limpuiesc, nedorind să împingă prea multe chip-uri, pentru ca apoi să meargă pe mâna aceluiaşi scenariu, dacă nu li se completează ceva din primele trei cărţi. Denumiţi şi "calling stations", aceştia vor fi tentaţi totuşi să plătească în continuare, în speranţa că vor reuşi să "prindă mâna câştigătoare, chiar dacă au doar varianta unui insight de chintă, spre exemplu. Chiar dacă uneori pot deveni periculoşi din cauza hazardului care guvernează în unele momente jocul de poker, cel mai bine în faţa unor astfel de opozanţi e să iei valoare din pot. Dacă pe combatanţii tight-pasivi îi puteai bluffa fără probleme, aici nu mai ai aceeaşi opţiune; în schimb, poţi fructifica call-urile lor nesfârşite prin plasarea de pariuri pentru valoare. Chiar dacă uneori vei pierde, pe termen lung vei obţine o mulţime de fise în faţa acestor jucători. În general, acest stil de joc e specific mai ales amatorilor, fără multă experienţă.

Tight-aggressive - Ca o pondere, această clasă de jucători dă şi cei mai mulţi câştigători de turnee sau jucători de top. Ei vor juca foarte puţine pot-uri, alegând excelent mâinile în care să investească pre-flop. După board, ei vor juca extrem de agresiv mâna, conştienţi că matematica e de partea lor şi sunt favoriţi să câştige. Ei vor aştepta cea mai bună oportunitate, pentru ca apoi să investească o mulţime de fise în pot-ul identificat ca fiind cel "câştigător". Acest stil este extrem de eficient, mai ales odată cu avansarea în turnee, când blind-urile cresc.

Loose-Aggressive - Foarte greu de citit, pentru că joacă o paletă foarte vastă de cărţi, pentru ca apoi, post-flop, să se comporte ca şi cum au întotdeauna o mână puternică. Faptul că sunt atât de puţin selectivi cu cele două cărţi iniţiale îi face extrem de imprevizibili, adversarul putându-se aştepta oricând ca aceşti jucători să întoarcă "nuts" sau ceva foarte apropiat. Totuşi, pe termen lung, mai des te vei lovi de anumite bluff-uri sau semi-bluff-uri ale acestora decât de mâini imbatabile.

Mulţi se întreabă care este cel mai eficient stil de a juca poker. Părerile sunt împărţite, evident, însă cei mai mulţi experţi identifică agresivitatea ca fiind una dintre cheile unei evoluţii de succes. Asta pentru că îţi permite să controlezi masa şi să fructifici cât mai bine o mână bună, fără a le permite adversarilor să li se completeze mâinile (foarte mulţi vor folda la raise-ul unui jucător agresiv, pentru ca apoi să constate că mâna li s-ar fi îmbunătăţit simţitor). Însă, mai important decât a spune cu tărie că un stil e cel mai bun (fiecare jucător e unic, până la urmă, astfel că nu poate urma orbeşte nişte direcţii clare), e să identifici ce stil au adversarii. Astfel îi vei cunoaşte şi vei şti la ce să te aştepţi de la ei şi cum să fructifici la maximum defectele lor.
  

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive