Ghid al mâinilor problemă în poker. De ce cărţi trebuie să te fereşti şi care sunt capcanele în care poţi pica

O serie de cărţi sunt supraevaluate de cei mai mulţi jucători de poker. În prezentul articol vom încerca să identificăm cele mai periculoase mâini de start şi să prezentăm momentele ideale în care acestea pot fi jucate, dar şi de ce în multe situaţii ar trebui să renunţi la ele fără a avea prea multe remuşcări.

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI COMPETIŢII

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Asul mic
1.1. Dependenţa de flop
1.2. Joacă în poziţie
1.3. Ce se întâmplă post-flop

2. Connectorii suited
2.1. Din ce poziţie să îi joci
2.2. Cât plăteşti cu o asemenea carte
2.3. Importanţa foldului
2.4.Ce faci când ratezi complet flopul?

3. Cărţile aparent mari
3.1.La ce pericole te expui
3.2. Când să le joci


 

1. Asul mic

Specialiştii încadrează în categoria "as mic" paleta de cărţi de la A-9 la A-2; uneori şi A-10 este introdus în această grupă, însă sunt destui experţi care consideră că această mână îţi oferă suficiente atu-uri. Problema mare care derivă din utilizarea acestui range de cărţi este reprezentată de faptul că jucătorul nu deţine un kicker decent, lucru care îi complică mult existenţa şi duce frecvent la frustrare şi tiltare.

Un "as slab" suited e întotdeauna mai tentant decât atunci când acesta nu e dublat de o carte de aceeaşi culoare, însă, aşa cum vom explica mai jos, A-5 de cupă sau A-3 de treflă nu ar trebui să te entuziasmeze foarte des. Este o mână marginală şi trebuie tratată ca atare. Fie că joci online, fie că evoluezi constant în cazinouri, vei observa totuşi că tendinţa generală e ca oamenii să supraevalueze un "as slab". Dacă vei şti exact la ce pericole te expui, când şi cât să investeşti, ai şanse mari să eviţi capcanele unei astfel de mâini.

1.1. Dependenţa de flop

Unul dintre handicapurile oferite de un "as slab" e reprezentat de faptul că trebuie să legi mereu ceva suficient de puternic încă după primele trei cărţi de pe board. Altfel, kickerul nu te ajută şi, pe termen lung, ai putea pierde o mulţime de chip-uri în speranţa completării unei mâini marginle.

Varianta ideală ar fi să prinzi din flop două perechi şi să nu ai ghinionul ca şi unuia dintre opozanţi să i se completeze (aici sau pe următoarele străzi) două perechi mai mari. Totuşi, doar o dată din 50 de încercări vei flopa două perechi, astfel că, să te bazezi pe acest procent, nu e nici pe departe cel mai înţelept lucru.

Principalul lucru care duce la supraevaluarea unui "as slab" e că îţi oferă perspectiva unei "flush nuts". Însă, probabilitatea să ai culoare din flop când deţii un "as slab" suited e de 118/1; perspectiva unui draw de culoare din flop este, adevărat, mult mai mare, 8/1, însă până ca aceasta să se completeze mai e cale lungă. Şi, mult mai important, posibil să plăteşti foarte mult pentru a vedea într-un final culoarea mult visată. Pe termen lung, dacă adversarii vor şti cum şi cât să parieze, nu vei ieşi niciodată pe plus plătind pre flop cu un "as slab" suited, apoi cu un draw de culoare. Astfel, mergi pe varianta unui draw doar în măsura în care pot odds sunt de partea ta, altfel nu vei avea beneficiile dorite.

1.2. Joacă în poziţie

Fără îndoială un "as slab" nu trebuie întotdeauna foldat. Poziţia e extrem de importantă în momentul în care iei decizia de a juca o asemenea mână. Dacă eşti under the gun, de exemplu, un A cupă - 7 treflă nu poate fi considerată, oricât ţi-ai dori, o mână decentă de start, la o masă de 9 jucători. O mulţime de combatanţi au ocazia să vină cu alte raise-uri, iar tu vei fi în situaţia să plăteşti multe chip-uri pentru o mână în cel mai bun caz marginală, care va fi dominată de o paletă uriaşă de cărţi.

Însă, în momentul în care te afli în cutoff sau buton, o mână gen A-3 suited sau A-8 suited se poate juca fără probleme, dacă nu au existat în prealabil raise-uri considerabile. Asta pentru că, după flop, vei avea poziţie şi poţi controla cu totul altfel masa. În schimb, poate paradoxal pentru unii, nu recomandăm să se intre în pot din blind-uri cu o mână cum ar fi cele menţionate anterior, chiar dacă raise-urile date de adversari sunt mici. Nu vei avea poziţie după apariţia cărţilor comune şi vei fi în "întuneric" din punct de vedere al informaţiilor.  


1.3. Ce se întâmplă post-flop

Să fii în stare să foldezi un "as slab" nu este neapărat o artă, ci ţine mai degrabă de experienţa şi de cunoaşterea probabilităţilor matematice. Totuşi, chiar şi cei mai tight jucători profesionişti vor intra în unele cazuri în mână cu o astfel de carte.

Cum am menţionat mai sus, mulţi fac greşeala să dea call unui raise din blinduri, doar din dorinţa de a-şi apăra fisele. Dar ce se întâmplă în momentul în care ai dat call cu A-3 suited, iar flopul este A-J-8 rainbow? Ai top pair, dar poţi spune cu siguranţă că deţii mâna cea mai bună? Cel mai probabil nu. Şi nici nu ai posibilitatea să ataci foarte puternic, temându-te de faptul că ai putea primi un re-raise. Dar ştii la fel de bine că, dacă îi laşi dreptul adversarului să vorbească, el cel mai probabil va merge pe un continuation bet, chiar dacă există şi varianta să nu fi lovit ce avea nevoie. Vei observa, astfel, că jucarea unui "as slab" te va aduce în faţa unor decizii extrem de grele şi de cele mai multe ori vei avea prea puţine informaţii pentru a evalua corect mâinile celorlalţi.

Când joci un "as slab" cel mai adesea trebuie să ai, aşadar, în minte un singur cuvând: prudenţă. Fii întotdeauna conştient că poţi fi dominat uşor şi nu încerca să intri în confruntări mari. Încearcă să ţii potul sub control, astfel încât el să aibă o valoare foarte mică şi să nu te expui pierderii unei sume importante.  

Variantele ideale când poţi juca fără foarte multă teamă un "as slab" (ideal ar fi, în rest, să renunţi fără foarte multe regrete la o astfel de mână):

- când eşti short stack. Ai nevoie neapărat să te dublezi, iar asul din mână îţi oferă o perspectivă bună. Mergi all-in pre-flop fără să stai pe gânduri prea mult: şi dacă vei fi plătit de K-K, de exemplu, ai o echitate destul de bună (aproximativ 28%).

- în jocurile short-handed sau în fazele finale ale turneului. Prezenţa unui număr cât mai mic de adversari la masă îţi creşte şansele ca tu să fii posesorul celei mai puternice mâini, cu doar un as. În funcţie de adversari şi de faza competiţiei, poţi încerca chiar să furi pot-uri cu push all-in.

- în heads-up. Dacă atunci când la masă sunt nouă jucători un "as slab" poate fi considerat cel mult o mână marginală, lucrurile se schimbă fundamental când în faţa ta se mai află un singur combatant. În cele mai multe cazuri cu un singur as îi vei domina mâna, astfel că nu te teme chiar să dai raise-uri considerabile dinainte de flop, ştiind că probabilităţile sunt de această dată de partea ta.  

2. Connectorii suited

Connectorii mici de aceeași culoare (suited) sunt mâinile preferate de foarte mulți dintre profesioniști. Ei îţi pot oferi posibilități multiple după flop sau turn, iar adversarii cu greu te vor pune pe o astfel de carte. Ai posibilitatea, astfel, să câștigi poturi foarte mari, însă destui cad pradă mirajului oferit de aceste cărţi şi investesc mult prea mult. Vom încerca mai jos să identificăm momentele când astfel de cărți trebuie jucate, cum trebuie jucate pentru a avea eficiență maximă, dar şi de ce capcane să te fereşti astfel încât să nu îţi compromiţi stack-ul.

2.1. Din ce poziţie să îi joci

Ca o regulă generală, frumusețea acestor mâini (8-7 suited, 5-4 suited etc) este reprezentată de faptul că pot fi jucate din orice poziție. Ele în sine nu reprezintă niște cărți mari, la care să îți fie greu să renunți în caz de re-raise-uri, astfel că poți încerca destul de des să limpezi sau chiar să plătești un raise mic, fie că te afli în UTG, middle position sau big blind. Mulți profesioniști chiar preferă din late position să dea raise, dacă până la ei s-a dat doar open-limp. Șansele ca cineva să vină cu re-raise sunt minime (doar dacă s-a jucat slow o pereche mare, din UTG), iar  opozanții vor fi derutați de raise-urile ulterioare, făcute când connectorii se completează. În plus, ei consideră că un raise făcut din late position cu astfel de cărți contribuie la păstrarea imaginii agresive, lucru esențial.

2.2. Cât plăteşti cu o asemenea carte

Dacă ne referim la cadrul ideal pentru ca astfel de cărți mici legate să merite a fi jucate, trebuie spus că, în general, profesioniștii nu iau în calcul aproape niciodată să investească mai mult de 5-10% din stack-urile lor pre-flop cu astfel de mâini.

Dacă reușești să treci cu o asemenea sumă mică de acțiunea de dinainte de flop, vei avea posibilitatea ca o serie de oportunități să ți se poată dezvălui. Cel mai frecvent probabil vei lovi doar o pereche, lucru care nu ar trebui să te țină sub nicio formă în pot, independent de raise-urile făcute de adversari. Tu vrei ca prin cele două cărți conectate să completezi o mână mare, prin care să ai acces la fise importante. Nu te interesează să mai investești cu a doua sau a treia pereche, mai ales că kickerul este unul mai mult decât modest. În aceste situații, dacă te confrunți cu raiseuri din partea celorlalți, sfatul nostru ar fi să renunți fără prea mari regrete.

În schimb, într-o serie de alte variante vei avea plăcuta surpriză să constați că, încă din flop, s-a legat fie un draw de culoare sau de chintă, fie două perechi sau, ideal, trips. Pentru a ști ce să faci în primele două momente trebuie mereu să calulezi pot odds, astfel încât să vezi dacă e rentabil să plătești când raise-urile făcute de adversari sunt mari sau foarte mari. Cu două perechi sau trei bucăți în mână vei fi favorit în peste 90% din cazuri, astfel că în acele situații decizia este mult mai ușoară.

2.3. Importanţa foldului

Marele secret al jocului cu două cărți legate de aceeași culoare este faptul că nu trebuie să devii "dependent" de ele. Prea mulţi jucători fac eroarea asta şi se expun, riscând inutil şi periclitându-şi o bună parte din stack. Trebuie să îţi fie foarte clar - exact ca şi atunci când aplici strategia set mining, de care am discutat aici - că încerci să participi la un pot care poate să îți ofere satisfacții enorme. Dar doar la preţ redus! Dacă ceilalți de la masă joacă foarte agresiv, cu raise-uri și re-raise-uri, ție trebuie să îţi fie clar că decizia corectă e să te retragi din mână. Pierderile sunt mici, pentru că ai avut grijă să identifici acel cadru în care să nu trebuiască să inveștești decât o mică parte din stack-ul tău.

Ai încercat să vezi un flop ieftin, posibil în fața unor adversari cu mâini mult mai bune (ar fi ideal ca opozanții să aibă mâini bune și să nu fie suficient de agresivi, permițându-ți să vezi cu efort minim flopul), dar de data aceasta nu s-a putut. Cineva a investit prea mult, iar tu nu ai suficiente gloanțe să mai porți bătălia. Trebuie să îți fie foarte clar că nu poți duce un război greu: atunci când se cere foarte mult, iar tu ai o asemenea mână speculativă, există o singură alternativă - foldul!

2.4.Ce faci când ratezi complet flopul?

De destule ori te vei afla cu un 5-6 de cupă în fața unui flop 10-10-2, cu două trefle, să spunem. În măsura în care ai jucat mâna din early position sau middle position, ar trebui să îți fie clar că trebuie să te predai. Nu ai poziție, deci nu poți încerca un raise (neavând suficiente informații), așa că aproape sigur cineva va avea pretenții la pot. Prima pierdere e cea mai bună pierdere în astfel de situație, așa că ia decizia de a renunța la pot fără vreo urmă de îndoială.

În schimb dacă te afli în poziție și chiar tu ai fost agresorul pre-flop, sfatul nostru este să ceri. Multe depind de textura flopului și de tipologia adversarilor, însă dacă nu sunt cărți cu adevărat înfricoșătoare pe board (de exemplu 10-J-Q. Imposibil de crezut că cineva nu are măcar un draw pe un asemenea flop), un raise al tău îți va aduce potul în peste 50% din situații încă de aici. C-bet-ul tău va prezenta o garanție în plus în suficient de multe situații că ai mâna mai bună, deși tu încerci un bluff, prin care să furi potul.

În concluzie, connectorii mici de aceeași culoare sunt mâini speculative, care îți pot aduce recompense mari dacă îi folosești constant, dar doar în cadrul descris anterior. Nu intra în capcana de a investi prea mulți bani/fise cu astfel de cărți.   

    

3. Cărţile aparent mari

O altă paletă de cărţi care creează probleme este reprezentată de cărţile aparent mari, dar care pot fi dominate foarte uşor. Totuşi, foarte mulţi tind să supraevalueze cărţi ca As-J, As-10, K-Q, K-J, K-10, Q-J, Q-10 sau J-10 şi investesc frecvent mai mult decât este cazul.

3.1.La ce pericole te expui

Principala problemă care se ridică în momentele în care deții astfel de mâini e legată de poziție. Dacă ești în cut-off sau hijack, se presupune că ai putea să plătești un raise mic, eventual de la un jucător loose, pentru că s-ar putea ca procentele să fie de partea ta sau măcar să pleci în pot 50%-50%.

În schimb, din afara poziției, în măsura în care ți se dă un raise, ar trebui să fii mult mai atent și să te gândești de două ori înainte de a plăti. Dincolo de faptul că foarte posibil ca adversarul să aibă o mână cel puțin la fel de bună, te expui unui re-raise ulterior, care va face mult prea scump potul prin comparație cu probabilitatea de a pleca favorit. Evident, e greu să dai drumul la un A-Q din middle position în fața unui singur agresor, însă trebuie să privești totul cu mult mai multă rezervă. Fă tot posibilul (eventual cu un bocking bet) să păstrezi potul cât mai mic după flop, pentru că altfel s-ar putea să te trezești pierzând o mulțime de fise.

Ideea de bază de la care trebuie să pleci este că nu vei putea, în timp, să câștigi prea multe poturi mari cu astfel de mâini, însă vei fi extrem de vulnerabil de foarte multe ori. Ca atare, raportul recompensă (beneficii)/eşec nu este unul care să renteze.

Să luăm un exemplu: pleci la drum cu K-J ofsuited, iar pe un flop K-6-2 (cu două trefle) cu greu poți să spui cu certitudine că ești în față. Simți nevoia unui raise considerabil, astfel încât să arunci un draw de culoare (sau să îl faci pe posesorul lui să plătească foarte scump pentru a vedea următoarea stradă), dar știi foarte bine că poți fi bătut de K-Q, A-K, ca să nu mai vorbim de posibilele două perechi, dar și de seturi (mai puțin probabil). Ca atare, te vei afla într-o situație departe de a fi ideală, cu o serie de întrebări la care cu greutate poţi da un răspuns 100% valid. Prudența trebuie să fie în acest caz cuvântul de ordine, pentru că altfel riscul e mult prea ridicat.

3.2. Când să le joci

Câteva precizări trebuie făcute în ceea ce privește aceste mâini buclucașe. Poți fi ceva mai agresiv și mai curajos în măsura în care acestea sunt de aceeași culoare (suited). Astfel, vei avea o ocazie mult mai bună de a trage la culoare, ceea ce va adăuga niște procente la probabilitatea ca înainte de flop să ai mâna cea mai bună.

În al doilea rând, în măsura în care te afli la un joc de tipul short-hand (6 sau mai puțini jucători), mâinile problemă nu ar mai trebui considerate așa. Având mult mai puțini adversari, șansele să fii în față, să deţii cartea cea mai bună cresc exponențial; astfel că aceste mâini, care în general sunt aducătoare de belele când la masă sunt nouă jucători, acum pot fi catalogate întemeiat mâini mari.

O altă excepție are în vedere cadrul general în care se desfășoară acțiunea: momentul turneului, stack-ul tău (poți risca astfel de mâini cu un stack foarte mare sau mic - push all-in -, dar în măsura în care ai nevoie să crești natural, ar fi bine să fii mult mai precaut) sau cât de tight, respectiv loose sunt adversarii.

Chiar și așa, nu uita că mâinile discutate sunt destul de departe de a fi unele premium într-un joc cu alți 8 adversari, astfel că nu te arunca la bet-uri substanțiale decât dacă ai siguranța că sunt șanse mari ca potul să îți aparțină. Altfel, pe termen lung, vei constata că stack-ul și bugetul tău vor avea de suferit.  

 

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive