Viorel Mazilu, stelist până-n măduva oaselor: După 28 de ani petrecuți acolo, aprecierea Clubului Sportiv al Armatei Steaua a fost un mare SICTIR!

Viorel Mazilu (37 ani) a fost dedicat trup și suflet CSA Steaua, club la care a evolua întreaga carieră. Fostul handbalist a „sfârșit” însă prin a fi dat afară de la clubul din Ghencea, motiv pentru care azi se și află în litigiu cu acesta.



Conducător de joc la Steaua și la echipa națională, Viorel Mazilu a spus mereu lucrurilor pe nume. Și în interviul pe care l-a acordat pentru PariuriX, el nu s-a sfiit să vorbească direct despre anumite probleme arzătoare. 

Ce înseamnă handbalul pentru tine?
O perioadă lungă din viață, aproximativ 30 de ani. Mi-am dedicat mai mult timp acestui sport decât familiei, prietenilor. Handbalul a fost și este viața mea.

Cum ai ajuns la handbal?
Dintr-o întâmplare, când aveam 8-9 ani. Cei de la Steaua au venit și au făcut selecție în școală, i-au luat pe mai mulți colegi. Eu nu eram atunci la școală, eram răcit. A doua zi când m-am dus la școală, i-am auzit pe colegi vorbind ce au făcut, cât de frumos este. M-am dus la profesoara de sport, am întrebat-o dacă pot să vin și eu la Steaua, mi-a spus ceva de genul „DA, pleacă și tu odată cu colegii, mâine dimineață la 6:00”. 100 de copii plecam odată din Berceni la Sala din Plevnei, care a ars între timp. Din întâmplare am ajuns la handbal, iar din suta respectivă nu a mai rămas nimeni pe parcurs, în afară de mine.

Apropo de vremurile de atunci, comparativ cu cele de azi. Lucrezi acum cu copiii la handbal, cum îi simți?
De la bun început, când vin și se înscriu, poate că nu sunt atât de mândri. Dar apoi, din momentul în care încep să prindă sindromul sportului, fac sacrificii și aici se vede ce înseamnă handbalul pentru ei. Îți dau de gândit numai lucruri bune.

La ce vârstă ai promovat la Steaua, la prima echipă?
La 17 ani!

Ai devenit unul dintre puținii jucători din România, după anii 90, ajuns și la echipa națională, care a jucat la un singur club...
După atâția ani petrecuți acolo, nu ai cum să nu fii stelist. Și acum, după toate luptele pe care le am cu ei.

"România, mai presus de orice!"

Cum ai rezistat atâția ani la Steaua? Nu ai fost tentat să pleci și tu în străinătate?
Am fost tentat să plec, dar am avut mândria asta, de a fi acolo. Eram în prim-plan, la un club mare din România, și mi-a plăcut treaba asta. În plus, mereu am crezut că performanța o pot face și pentru o echipă din țară. Întotdeauna am fost și un naționalist, România mai presus de toate, iar acum îmi dau seama că am greșit (n.r. -se amuză).

Ai avut oferte de a pleca?
De-a lungul timpului au fost multe. Multe, multe!

Care a fost cea mai interesantă de afară?
Cred că declicul carierei mele a fost în 2007. Au venit cei de la Veszprem după un Steaua – Dinamo. Ne-am dus la regretatul Marian Cozma acasă. Am negociat termenii contractului, tot ce trebuia pentru a pleca în Ungaria. După negocieri, când am ajuns acasă, la nici 30 de minute a venit sponsorul nostru de atunci, Constantin Cazacu. A venit direct la mine acasă, a auzit că am negociat cu Veszprem și că voi pleca acolo. M-a întrebat dacă am semnat. I-am spus că nu, doar că m-am înțeles cu ei. A venit replica sponsorului: „Câți bani vrei ca să rămâi?”. I-am comunicat că „nu vreau bani mai mulți, le-am promis oamenilor că merg la ei”. Și n-am scăpat de el, cred că vreo 3 ore. Mi-a triplat salariul, mi-a oferit un contract în alb. Mai mult, mi-a lăsat și un plic. Mi-a spus: „Și dacă vrei să rămâi, acesta este cadoul pentru tine, pentru tot ce ai făcut la Steaua”. M-a pus în dificultate.

Ți s-au recunoscut, practic, meritele pentru ce ai făcut până atunci la Steaua...
Domnul Cazacu și-a dorit să construiască ceva și mi-a oferit oportunitatea asta, plus un salariu foarte mare. Oferta a venit din partea sponsorului, nu a clubului.

Ai rămas la Steaua, iar în sezonul următor ați și câștigat titlul după o pauză de câțiva ani.
Da, dar și Veszprem a câștigat Cupa Cupelor în anul următor.

Ai ratat deci trenul...
Nu-mi pare rău de decizia luată, așa a fost atunci, așa am gândit. A fost bine și la Steaua, nu neg. Făcând o mică paranteză, Cazacu a dublat oferta făcută de Veszprem.

Înseamnă că ai avut cel mai mare salariu din România!
Nu! Erau salarii și mai mari. A fost o perioadă în care au explodat prețurile, era și lupta pentru supremație cu Constanța. Dar atunci a fost declicul carierei mele: dacă făceam o schimbare, mergeam spre înalta performanță.

Ai rămas la Steaua și ai sfârșit prin a fi dat afară de la club.
Dacă nu era sponsorul Cazacu să te aprecieze atunci la adevărata ta valoare, mai puțin sau mai mult, Steaua nu mai ajungea niciodată la titlu. Iar pentru Steaua eu am făcut sacrificii enorme de-a lungul timpului. Am renunțat la bani, m-am operat de câteva ori. Dar, uite, pe mine m-a apreciat altcineva, nu clubul. Ca dovadă că,  după 28 de ani petrecuți acolo, aprecierea Clubului Sportiv al Armatei Steaua a fost: SICTIR! După ce făcusem noi proiecte cu copiii, cu echipă feminină de handbal, gândisem o academie, convenții de colaborare cu mai multe cluburi din țară, pentru a aduce cei mai buni jucători și a construi ceva solid. Atenție, pe bani puțini.

Despre sistemul care merge spre o anumită direcție la CSA Steaua

Și de ce nu a fost de acord clubul? Care a fost problema?
Îți dai seama că nici până azi nu știu. În toamnă au desființat secțiile de copii și juniori pe care le creasem, iar din vară, din ce am înțeles, urmează același lucru și cu echipa feminină. Nu știu care este strategia clubului. Iar handbalul este o secție care a adus glorie Stelei, a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Este clubul cu cele mai multe secții sportive din Europa, iar ei, ușor-ușor, vor să le desfiiințeze. Și nu cred că din lipsa banilor. Poate să mintă pe altcineva, dar nu pe mine. Nu știu de ce am fost dat afară, nu am supărat pe nimeni, nu am făcut rău la nimeni, nu am furat bani. Dar, probabil, m-am opus sistemului care mergea într-un anumit fel și eu am vrut să-l schimb prin a face performanță. Realitatea o vom afla, după cum a spus și președintele Băsescu, „poate vom scoate dosarul după 50 de ani” (n.r. - râde).

Implicarea ta în Sindicatul Handbaliștilor din România a venit și ca o răbufnire după tot ce s-a întâmplat cu Steaua?
Da, sută la sută! Până am stat de vorbă cu președintele Blocului Național Sindical, Dumitru Costin, nici nu știam ce înseamnă Sindicat. După ce am stat de vorbă cu el și ne-a spus să ne implicăm, am spus DA. Tot ce s-a întâmplat cu Steaua a fost un imbold, nu mai vrem ca jucătorii, antrenorii să fie batjocoriți. Dacă nu mă dădeau afară, nu aveam lupta asta cu ei.

Care este percepția în handbal după apariția Sindicatului?
Sunt puțin reticenți. În mare parte, federația nu ne acceptă, nu știu de ce, poate ei cred că le aflăm combinațiile. Jucătorii români care activează afară, precum Popescu, Ghionea îl văd ca o normalitate și s-au bucurat pe deplin. La masculin am avut multe reacții pozitive, dar sunt și alte tipuri de jucători, le este teamă de cluburi. Conform legii, ai voie să te înscrii în orice Sindicat. Ne vom lupta însă, pentru că nu ne dorim decât corectitudine, totul să fie conform regulamentelor Federației. Dar să terminăm odată cu abuzurile, jucătorii să se ocupe strict cu ce au de făcut. Și încercăm să-i scoatem puțin în evidență, ceea ce conducătorii nu prea au făcut până acum, chiar și la liga a doua.

A câștigat Cupa Challenge în 2006

Ți-a rămas vreun meci în suflet după întreaga carieră?
Sunt multe! Iar aici pot fi întrebați și antrenorii pe care i-am avut. Am pus pasiune la orice meci, nu mi-a plăcut să pierd niciodată, chiar la nimic. Am un copil de 10 ani pe care nu-l las să mă bată nici la play-station. Așa am crescut, cu adrenalina asta. Dar, probabil, câștigarea Cupei Challenge în 2006 a fost cea mai mare bucurie. Era după mulți ani când nu se mai câștigase nimic important în România, mass-media era cu ochii pe noi, președintele țării și toate VIP-urile erau prezente la meci. A fost ceva deosebit față de ce trăiam.

La finala din 2006, președintele Traian Băsescu ți-a spus ceva la premiere?
A cerut special să facă poză cu mine!

Cine a fost antrenorul cu care ai colaborat cel mai bine?
Mi-au plăcut mai mulți. Radu Voina mi-a plăcut cel mai mult. Cu Lucian Râșniță am avut un conflict când era antrenorul echipei naționale, dar îmi plăcea cum lucra,  pentru că schimba foarte des exercițiile în timpul antrenamentului și nu insista pe un anumit aspect, nu te plictiseai. Iar la polul opus, mulți!

Dar jucătorul alături de care te-ai simțit foarte bine în teren?
Am avut norocul să am alături niște jucători fantastici. Cred că toți au avut niște plusuri. Când am fost promovat la Steaua la seniori, îl apreciam pe Sandu Iacob, îmi plăcea cum se mișcă. După ce am ajuns la națională, îmi plăcea Rică Pârâianu, colaboram mult cu el. Unde îi dădeam mingea, o prindea. Era foarte simplu de jucat cu pivotul.

Ca să nu ne întoarcem foarte mult în trecut, ci după 2000, cum arată cel mai bun „7” în viziunea ta?
Laufceac în poartă, apoi Georgescu, Jurcă, Pârâianu, Petrea, Timofte. Coordonator nu îți mai spun, că știi deja... (n.r. - se amuză)

Și antrenor?
Radui Voina!

"În handbalul românesc, totul este numai pe combinații!"

Dacă ar fi să dai o notă de la 1 la 10, cum ai evalua handbalul românesc în momentul de față?
Vai de capul meu! Aici ar fi două poluri opuse, feminin și masculin. Dar, dacă facem o medie, cred că nota 4! Este nota pentru tot ce se întâmplă de sus în jos. Gândiți-vă că nimeni nu investește în copii și juniori, totul este numai pe combinații. Jucători sunt și vor apărea tot timpul, depinde cum îi șlefuiești. Nota este în primul rând pentru strategie. La feminin, unde aria de selecție este mult mai mare, au notă de trecere, încă mai suntem sus. La masculin suntem în cap. Dacă am ajuns să jucăm cu Kosovo, suntem departe. Și tot nu se trag semnale de alarmă, aici e problema mare. Cei care sunt la putere, să mai bage mâna în buzunar și să dea drumul la treabă, să construiască. Iar problemele pleacă chiar de sus, de la Guvern, cu Legea Sponsorizării, etc. Iar mulți manageri încearcă să extragă, ca la loto, din banul public.

Vezi să se schimbe ceva?

Dacă mă întrebi în momentul de față, nu văd niciun viitor. N-am văzut măcar o generație care să fie luată de la zero. Nici măcar nu încercăm să copiem măcar ce fac cei din Franța, Spania, Germania. Noi nu putem să copiem pentru că suntem demni. Nu ai refacere, nu ai medicamentație, nu ai nutriție, nu ai laboratoare, tehniologie, nu ai nimic! La noi încă se merge pe ideea: „N-ai transpirat? Ia mai dă două ture!”. Dar nu știi dacă sportivul este obosit. Ca sport, suntem în urmă. Până nu trezim și nu vom investi, nu merge. Și, atenție, trebuie luat de jos, de la copilul de 5 ani. A crescut foarte mult forța în regim de viteză. La noi încă se joacă tot ca acum 10 ani. Eu și acum dacă aș intra la noi în campionat, tot mai joc 10-15 minute.

Unele meciuri se fac pentru pariuri!

În final te-aș întreba dacă ai jucat la pronosport, la pariuri?
La pronosport, jucam când eram copil, mă trimitea tata să-i pun biletele. Pe lângă el, mai făceam și eu o variantă, Nu am câștigat niciodată. Iar la pariuri am avut câteva tendințe, dar mai mult am făcut predicții. Mai făceam pariuri între noi, dar la o casă de pariuri să merg, nu. Am fost o dată sau de două ori când au apărut. Dar în rest, nu mă bag. Pentru mulți este ca o pasiune.

Simți că azi sunt și meciuri pentru pariuri, nu numai la handbal?
Eu cred că într-un procent mare, multe meciuri sunt numai pentru așa ceva, pentru pariuri. Unele lucruri sunt prea de tot!

Fotografii: sportpictures.eu

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive
Se aplică T&C | Pariază responsabil!

Case de pariuri online legale recomandate

Înregistrează-te gratuit pentru a primi cele mai noi ponturi