Toma Nicolau, blogger și fotbalist: „FCSB și CFR se vor bate la titlu. Hagi nu se vinde nimănui. FRF se mișcă bine!”

Toma Nicolau este născut pe 15 noiembrie 1989, la Piatra Neamț. A făcut sport de performanță (fotbal) timp de 14 ani, evoluând pentru FC Ceahlăul și Internațional Curtea de Argeș, cluburi cu care a strâns peste 100 de meciuri la nivelul Ligii a 3-a și cu care a obținut un campionat național de juniori (2006) și o promovare în Liga a 2-a (seniori, 2007). A studiat la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București, iar din 2008 scrie pe blogul său opinii pe teme de sport și lifestyle.

Interviu luat de Toma Simonei Halep

Multe brand-uri mari ce activează în România și-au asociat imaginea cu el, cele mai notabile colaborări fiind cele cu Heineken (UEFA Champions League), Orange sau Coca-Cola (Euro 2016, Cupa Coca-Cola). Din 2012, conduce o agenție de publicitate și evenimente, care a dezvoltat concepte originale de campanii digitale. Se remarcă Bloggers Lan Party, eveniment național de gaming ajuns la ediția a 15-a, ce va avea loc în cadrul festivalului Untold (Cluj-Napoca).

În prezent, Toma Nicolau joacă pentru CSF Athletico Floreasca (Liga 4 - Ilfov), un club amator din București unde, zice el, se simte ca într-o familie.

Ai jucat fotbal la juniori, încă mai joci la Liga a IV-a. Ce înseamnă acest sport pentru tine?

Foarte greu să-ți răspund fără să cad într-un clișeu. După 25 de ani de fotbal, dacă trec câteva zile fără să joc, să văd sau să aud ceva legat de asta, intru în sevraj. Sunt vorbe mari, dar datorez cam tot ce ține de personalitatea și stilul meu de viață fotbalului, sportului în general. E simplu: 90 de minute pe teren sunt echivalente unui concediu în străinătate.

S-a perimat ideea de joc de fotbal, de joacă? Doar din cauza banilor sau suntem noi mai puțin sensibili la așa ceva?

Da, din mai multe cauze. Pleacă de la părinții care-și dau copiii la sport și pun presiune constantă în speranța să-și spele propriile eșecuri prin eventualele reușite ale celor mici. La nivel profesionist, se văd ecourile. Jucători înguști, lipsiți de creativitate, care transformă fotbalul într-o luptă despre cine aleargă mai tare, cine faultează mai dur, cine jignește arbitrul cu mai multă nesimțire.

Poți să-mi enumeri niște mari fotbaliști la care se simte plăcerea de a juca? Dar români?

Nu pot, s-a cam terminat epoca boemă odată cu retragerile lui Ronaldinho și Totti. Sunt mize enorme, orgolii mari, mai repede îmi vin în minte jucători colerici decât cei ce joacă zâmbind. E cumva și-n natura fotbalului acest aspect. Dacă avem noroc de un meci spectaculos, putem vedea 3-4 momente de bucurie de-a lungul celor aproape două ore de joc. Ca paralelă cu alte sporturi populare (tenis, baschet, handbal), unde ”golurile” sunt succesive și repetate, fotbalul are caracteristica unică de a fi, dacă vrei, o mare de greșeli din care mai iese la suprafață uneori câte o nirvană. Imaginează-ți un meci de box în 12 runde în care un singur pumn ajunge la țintă și ai o victorie cu 1-0. Plictisitor. De unde plăcere?

Interviu cu internaționalul francez Claude Makelele

Ce părere ai de fenomenul pariurilor din lume?

Și la pariuri tot binele învinge. E legat de miza de care vorbeam mai devreme. De munca unei echipe de 25-30 de oameni depinde, fără să exagerez, bunăstarea altor multe milioane de persoane auxiliare din întreaga lume. Astfel, cum mai poți tu, ca fotbalist, când execuți un penalty care decide soarta unui campionat mondial, să alegi o scăriță, de exemplu, și să scapi de judecata celor mulți, de interpretările și de așteptările pe care ei le au de la tine?

„SĂ VORBIM DE RESPONSABILITATE ȘI CIVILIZAȚIE, SĂ UITĂM DE MAFIE!”

Dar de Mafia pariurilor?

Mafie o să existe mereu. Și corupție, și războaie, și boli. Acum o mie de ani erai executat pentru vrăjitorie, acum ceva secole oameni care încă nu împliniseră 40 de ani mureau din cauza cariilor dentare. E absurd să vorbim de rău, asta doar îl amplifică. Hai să vorbim de responsabilitate și de civilizație. Poate așa copiii care vor citi aceste rânduri nu vor mai afla că există o mafie a pariurilor.

La noi se spune că jucătorii pariază la greu, mai ales în diviziile inferioare, au tot apărut cazuri, unii au fost suspendați. Crezi că ar trebui ca Poliția să intervină în astfel de cazuri?

Bineînțeles. Oricum, cei mai vigilenți ar trebui să fie operatorii caselor de pariuri. Mă gândesc că odată ce alegi să faci business în această industrie îți asumi acest risc și iei măsuri. Extrag două concluzii din aceste cazuri. Prima e sărăcia din sportul nostru. Dacă ar fi bani suficienți în sport, decizia de a-ți risca legitimația pentru niște sute de lei nu ar mai fi așa la îndemână. A doua concluzie e tot sărăcia. Nu te poți aștepta să scoți jucători competitivi când te antrenezi pe terenuri improvizate, joci în deplasări unde publicul (care public?!) vine mai mult să înjure adversarii decât să susțină gazdele, iar proprietarii cluburilor sportive fie au burtă, fie își tratează jucătorii ca pe o turmă de oi, fie amândouă. Am avut colegi de echipă care trimiteau, din cantonament, maseurii cu bilețele la casa de pariuri. Câștigau o dată din cinci ocazii. E speculă, doar casele de pariuri fac bani din pariuri. Ceilalți doar au impresia că se îmbogățesc.

DE BINE DESPRE GHEORGHE ȘTEFAN PINALTY!

Ești din Piatra Neamț, patria blaturilor lui Pinalty Gheorghe Ștefan. Cum percepeați voi, ca localnici, meciurile aranjate cu Bistrița, Bacău, Național, Dinamo etc?

Cine crede că în provincie s-au inventat blaturile e naiv. Am petrecut tot junioratul la FC Ceahlăul, am fost copil de mingi la multe meciuri de Divizia A în care ieșeau scântei. La 15 ani, deja jucam la seniori (Liga a 3-a), iar la 16 ani grupa mea a terminat pe podium la campionatul național. Se făcea performanță, iar orașul, în general, a progresat enorm datorită lui Gheorghe Ștefan. Localnicii l-au iubit mereu, tribunele au încetat să mai fie pline abia atunci când aghiotanții lui Pinalty au început să aducă jucători străini care, pe lângă faptul că erau mai slabi decât cei născuți și crescuți la excelenta pepinieră a clubului, erau și mult mai bine plătiți. Clubul s-a transformat în afacere și au apărut multe frustrări. De exemplu, în perioada în care eu jucam acolo, Ceahlăul avea peste 100 de juniori prin Olimpia și LPS Piatra Neamț. Buni. Foarte buni.

Dă-mi un nume...

Reprezentativ e Alex Maxim, care a avut norocul să plece afară devreme. Din grupa mea (campioni naționali, atenție!), un singur jucător a fost păstrat, dar și el îndepărtat după doi-trei ani de seniorat. Unde ar fi fost astăzi Ceahlăul dacă s-ar fi păstrat un nucleu de localnici? Păi voi credeți că și dubla cu Juventus din 1999 a fost blat? 1-1 la Piatra Neamț și 0-0 la Torino. Din cei 18 jucători de pe foaie, 13-14 locuiau la doi pași de stadion. Se punea mult suflet. Tot meciurile pe bune decideau cine rămâne și cine retrogradează.

„NU-L VĂD PE HAGI SĂ SE VÂNDĂ NIMĂNUI”

Crezi că se mai fac blaturi în Liga 1?

Cred că fiecare club își calculează punctele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor. În același timp, cu un management intern bun și cu un buget decent, cred că nu ai nevoie de blaturi. Nu vreau să ocolesc răspunsul la întrebarea ta. Da, sunt echipe care își permit să cumpere meciuri și sunt și echipe care vând meciuri numai ca să supraviețuiască și să poată plăti salariile la finalul lunii. Dar cu excepții. Nu-l văd pe Hagi, de exemplu, să se vândă nimănui. Lasă-mă să fiu naiv aici.

În vizită la Academia Gheorghe Hagi

De naționala României ce crezi?

Naționala României este doar vârful unui iceberg care înseamnă întreaga federație. Chiar dacă ne place nouă să aruncăm cu roșii, federația se mișcă foarte bine. Atrage parteneri, investește în pepinieră (există chiar o ligă de juniori în care cheltuielile de deplasare sunt acoperite), are staff competent, comunică mult. Vreau să pun accent pe comunicare, e o formă de educare a audienței. Pe vremea lui Mircea Sandu, era o mafie atât de adânc înrădăcinată, despre care nu mai are rost să discutăm. Să avem răbdare legat de echipa națională. Doar cei care cunosc fenomenul știu că munca actualului mandat a început de la zero. Iar când spun de la zero sunt îngăduitor, a început de la minus.

Cine ia titlul în campionatul ce vine?

CFR sau FCSB. Viitorul și Dinamo ne vor aduce bucurii pe plan european, dar va fi foarte greu pentru ei să țină strocul pe mai multe fronturi, așa că intern va fi un an de tranziție.

FCSB sau Steaua? De partea cui ești?

Sunt stelist. Aștept să văd cât de serioasă e treaba cu CSA. Mi-ar plăcea să joc împotriva lor. Echipa mea (CSF Athletico Floreasca) evoluează în Liga a 4-a Ilfov, poate se vor alinia astrele. În orice caz, din acest război numai suporterii au de suferit, însă doar în timp vom afla. Avem exemplul Timișoara, unde o echipă este în Liga I, iar alte două sunt în Liga a 2-a. Numai neutru să nu fii.

Toma, în tricoul echipei la care joacă, CSF Athletico Floreasca

„BLOGGERII SUNT RAPIDIȘTII ONLINE-ULUI”

Ești blogger din 2008. Ce înseamnă să fii blogger?

Bloggerii sunt rapidiștii online-ului românesc. Singuri împotriva tuturor. Au o reputație proastă la general pentru că multora, din exterior, li s-a părut o activitate accesibilă. Așadar, numărul bloggerilor a crescut peste noapte, ca ciupercile, iar calitatea condeiului a scăzut drastic. E groaznic să citești un text care nu ar lua un cinci la o teză de clasa a 8-a. Aici se face diferența între speculanți și cei care chiar știu să scrie pe un anumit subiect, cei care au o nișă, au specialitatea lor. Se fac multe confuzii aici între revistele/site-urile one man show și blogurile în adevăratul sens al cuvântului, e o discuție foarte amplă. Mereu o să povestesc cu plăcere despre sportul din viața mea, iar publicul meu e fidel, deștept și are simțul umorului. Prin articolele mele am ajutat mulți părinți să înțeleagă cum trebuie să se comporte cu copiii lor care își doresc cariere din sport, am făcut mulți oameni să râdă, am luat interviuri unice. Toate astea m-au ajutat să mă dezvolt personal și profesional, așa am găsit o alternativă la viața dedicată sportului de performanță.

Cine s-ar fi așteptat ca un fotbalist român standard (îl știți din tabloide) să pună toate cratimele unde trebuie? He-he.