Mircea M. Ionescu: Valentin Ceaușescu ne-a spus de la plecare scorul finalei Steaua - Barcelona de la Sevilia!

Scriitor cu 31 de cărți publicate, jurnalist de sport, dramaturg cu 36 de premiere puse în scenă, filosof, publicist și... lista preocupărilor poate continua. Cei mai mulți au auzit de Mircea M. Ionescu (74 de ani) de la radio, vocea sa inconfundabilă desăvârșind comentariul de fin cunoscător al fenomenului sportiv. A călătorit spre Sevilia în avionul Stelei, alături de Ioan Chirilă, care l-a catalogat drept „nebun” pe Valentin Ceaușescu, pentru că acesta le spusese jucătorilor steliști că vor câștiga cu 2-0 finala cu FC Barcelona.

În vara lui 1986 ,a fugit din țară și a petrecut 13 ani în New York, unde și-a câștigat existența ca șofer de taxi și a editat primul săptămânal de sport în limba română din afara granițelor: „Lumea Sporturilor”. În drumul spre State, a făcut o escală de cinci luni în lagăre în Italia, la Latina și Roma, acolo unde cei doi români tocmiți de securitate să îl mutileze i-au devenit bodyguarzi, pentru că le plăcea fotbalul, iar „MMI-ul” spunea povești din fotbal de dimineața până seara...

Nu sunteți om de sport doar din perspectiva profesiei de jurnalist. Ce sporturi ați practicat?

Dar ce n-am practicat? Atletism - m-am clasat pe locul 2 pe București la 60 metri plat, box - trei meciuri, dintre care două victorii, iar în al treilea mi-a stins lumina Constantin Crudu, campionul național... Am mai jucat rugby, la Grivița Roșie, am fost arbitru de fotbal, nouă ani, și am ajuns la nivelul Diviziei B. Am fost obligat să alerg ca să îmi mențin sănătatea. Ne fură sedentarismul, ne fură!

Ați fost unul dintre puținii jurnaliști români prezenți la Sevilia, la finala Cupei Campionilor Europeni. Ce ați simțit când a apărat Duckadam al patrulea penalty?

Am mers eu cu nea Vanea (n.r. - Ioan Chirilă), de fapt, nea Vanea cu mine. El era „titularul”. Țin minte că ne-am dus fără cazare, fără diurnă. Ne-a primit maseurul Stelei în camera lui. În noaptea de după meci nu am mai putut să intrăm în cameră. Am dormit amândoi în lobby-ul hotelului, în fața recepției, până spre dimineață, pe la 7 și jumătate, când ne-au băgat într-o cameră. Nea Vanea a dormit în pat, eu m-am culcat pe jos... Ce am simțit la ultimul penalty apărat de Duckadam? Parcă mai știam ceva? Eram într-o iluzie totală. Pluteam. Am scris în „Jurnalul unui trăsnit” despre un episod petrecut la plecarea spre Sevilia. Pe scara avionului, Valentin Ceaușescu le-a strigat fotbaliștilor: „Bateți cu 2-0, să nu vă fie frică”. Nea Vanea mi-a șoptit: „E nebun”. Așa am zis și eu. 2-0 a fost!

"Steaua vs FCSB, un capitol negru din istoria fotbalului românesc"

Apropo, ce simte Mircea M. Ionescu: este FCSB Steaua, sau nu este?

Cred că ambele părți au cota lor de vină. E un capitol negru din istoria fotbalului românesc. Nu numai în fotbal, nu se înțelege că libertatea presupune și responsabilitate. Noi încercăm să ne păcălim unii pe ceilalți. Nu e valabil numai în România. În State, am fost păcălit cu 12.000 de dolari pentru că am girat pentru cineva care a făcut un card de credit și nu l-a mai plătit.

Când nu era dezvoltat fenomenul pariurilor, pentru ce se făceau blaturi?

Ei, era celebra Cooperativă. Nu pot spune exact cine a înființat-o, Pădureanu, Romică (n.r. - Pașcu), Mitică Dragomir sau copiii minunați ai lui Horică Cosma (n.r. -conducătorul lui FC Bihor la finalul anilor 70). Se știa de dinainte de meciurile astea. La Reșița auzeai: „Am oprit două furnale”. Era clar ce va urma. Bine, era posibil ca un jucător să înscrie din greșeală și să strice aranjamentul. Strigau la el: „Ce-ai făcut, bă, nenorocitule!”. Cel mai important este că atunci nu era dușmănie. După meci, se întâlneau toți la un restaurant: jucători, antrenori, conducători, arbitrii. Acum nu se mai poate întâlni nimeni cu nimeni, pentru că presa lansează tot felul de speculații. Am pierdut contactul după ce am fugit din țară, pe 13 iunie 1986. Până să trec Oceanul, am stat în lagărul latin din Roma, unde am dat de oamenii cărora le plăcea fotbalul și care auziseră de mine. Oamenii ăștia m-au apărat. Tocmai cei doi pe care îi puseseră comuniștii să mă mutileze acolo în lagăr erau mari microbiști și mi-au devenit „bodyguarzi”. Fotbalul mi-a salvat viața. Chiar mi-a salvat viața!

După ce ați revenit în țară și v-ați reintegrat în presa sportivă, cum reacționați când scriați cronica unui meci și vedeați că este blat?

Dădeam de înțeles, prin notele catastrofale pe care le acordam, prin ce scriam printre rânduri. E greu să acuzi pe cineva fără să ai dovezi. Acum, se sare foarte ușor granița, se acuză direct, dar trebuie să stai puțin și să te întrebi: „Dacă mă înșel? Dacă acuz pe nedrept?”. Cel mai grav este atunci când ajungi să nu te mai crezi pe tine. Trebuie să poți să te uiți dimineața în oglindă.

"Pariurile sunt doar o cale de relaxare"

Cum alegeți meciurile pe care pariați?

Eu pariez în primul rând ca să mă țin la curent cu ce se întâmplă în sport, pentru că am ieșit din presa sportivă. Am fost director al Teatrului din Giurgiu, apoi am fost consilier la Ministerul Culturii. Joc în special pe campionate pe care le cunosc, pe România - Liga I și Liga a 2-a, pe Bulgaria, pe Italia. La Divizia B de la noi am avut mai multe bilete câștigătoare. Mă informez, studiez clasamentele, mă uit la meciuri. Plusez pe surprize. Nu pun mai mult de șapte bilete pe weekend, de doi lei fiecare. Nu pot să cred când aud că unii pun 100 de lei pe un bilet! Trebuie să fii atent să nu cazi în patimă. Eram în Las Vegas și chiar lângă mine a pierdut cineva mulți bani. După o jumătate de oră, s-a aruncat de la etajul 9. Eu văd pariurile doar ca pe o cale de relaxare.

Ce episod din fotbalul românesc contemporan ar fi demn de o piesă de teatru absurd?

Am scris mai multe texte având ca sursă de inspirație fotbalul. În 2008, a fost „La răscruce de Hagi”. Acum doi ani, am scris trei texte, despre Craiova Maxima, prințul Dobrin, Regele Hagi. Cel mai absurd lucru este realitatea. Totul e absurd! Un mare patron hotărăște schimbările antrenorului, se fac antrenamente la poarta casei...

Ați paria pe calificarea naționalei României la Euro 2020?

Nu este exclus! Am spus că Norvegia nu poate să ne bată. Suedia „se bucură” de un mare scandal (n.r. - Zlatan Ibrahimovic a declarat că selecționerul ar avea ceva cu fotbaliștii cu alte origini decât suedeze). Nu sunt entuziasmat de Contra, erau câteva nume mult mai bune pentru postul de selecționer, dar sper să reușească.

Intreviu realizat de Victor Partan

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive
Se aplică T&C | Pariază responsabil!

Case de pariuri online legale recomandate

Înregistrează-te gratuit pentru a primi cele mai noi ponturi