Matei Udrea, jurnalist Prosport: „Blaturile pentru pariuri – o realitate înspăimântătoare. Burleanu – alunecos, demagog, fără scrupule”

Matei Udrea (42 de ani) e jurnalist de sport din 1993. Din 2014, este redactor șef adjunct la Prosport, unde a mai lucrat între 2009 și 2012. Cariera și-a început-o la Evenimentul zilei, unde a scris nu mai puțin de 14 ani. A mai fost editor coordonator Weekend Adevărul, între 2012 și 2014. În 2006, a fost acreditat la Campionatul Mondial de fotbal din Germania. În interviul ce urmează, dezvoltă câteva subiecte extrem de sensibile: dezamăgirea Daum, afacerea FCSB, flagelul pariurilor din fotbalul românesc și minciunile ferefiste.

Cum vezi situația actuală de la națională?

Generaţia actuală de jucători români este una mediocră, fără vârfurile din urmă cu 20 sau măcar 10 ani. Dar situația nu este nici pe departe atât de disperată precum încearcă să spună selecţionerul Christoph Daum şi preşedintele Răzvan Burleanu. Da, suntem slabi, dar nu chiar atât de slabi precum ni se spune. În linii mari, echipa care azi e pe locul 4 în grupa preliminară pentru Mondiale, cu 6 puncte din 18 posibile, este aproximativ aceeaşi cu cea care termina neînvinsă acum doi ani preliminariile pentru Euro 2016 şi cu cea care acum patru ani se califica la barajul pentru Mondiale, cu Grecia.

Ce șanse avem să ne revenim?

Poate o să ţi se pară caraghios ce urmează să spun, dar eu chiar cred că valoarea şi calendarul competiţional până la finalul preliminariilor ne-ar mai permite o revenire în lupta pentru locul 2, care merge la baraj. Mai sunt două meciuri acasă, cu Armenia şi Kazahstan, şi încă două în deplasare, cu Muntenegru şi Danemarca. Am văzut ultimele două echipe la meciurile tur cu tricolorii. Sunt accesibile, ar fi trebuit să le învingem. Nu spun că avem mari speranţe, pentru că ne-ar trebui, probabil, victorii pe linie şi să aşteptăm şi un pic de noroc, să se încurce ceilalţi. Dar Muntenegru şi Danemarca au meci direct la Podgorica. Un egal ne-ar putea apropia. Totul, însă, cu o condiţie: să începem să jucăm. România este azi o echipă de nota 6,5 care joacă de 4. Nu-mi (mai) fac iluzii, cu Daum nu există nicio speranţă că am putea schimba ceva, cândva. Dar cu un alt antrenor, care să-i pună măcar pe jucători pe posturile corecte, probabil că am avea o speranţă. Cred că, în Grupa E preliminară, avem de-a face cu trei categorii de echipe: Polonia este deasupra tuturor, urmează România, Muntenegru şi Danemarca, toate trei cu jucători de valori apropiate, şi la coadă Armenia cu Kazahstan. În meciurile directe dintre cele trei echipe din a doua categorie, se poate întâmpla orice rezultat. Contează forma de moment şi, bineînţeles, antrenorul. Aici noi avem o problemă acum.

Cine crezi că va veni în locul lui Daum?

Nu ştiu cine, şi mai ales când, va veni în locul lui Daum. Dacă schimbarea s-ar produce acum, imediat, poate am mai avea o şansă mică. În istoria post-1989, România a mai avut trei curse de recuperare spectaculoase. Cea din 1991, pentru Euro 1992, a fost ratată în ultimul meci, la Sofia, când Hagi a ratat penalty-ul decisiv. Cea din 1993, pentru Mondialele din 1994, a fost reuşită tot în ultimul meci, la Cardiff. Cea din 2003 a fost pierdută în minutul 94 al ultimului joc, la Copenhaga, când ne-a egalat Danemarca. Deci, cel puţin o dată, minuni s-au mai văzut. De alte două ori, am fost la un vârf de ac să reuşim incredibilul. Depinde însă de echipă şi de antrenor. Misiunea nu e imposibilă.

Matei Udrea (stânga), într-o discuție cu Bogdan Stelea, la finalul unei emisiuni Prosport live

Varianta Mircea Lucescu

Mircea Lucescu ar putea să lucreze cu Burleanu?


O întrebare foarte grea. Cred că, dacă vine la FRF, Mircea Lucescu va vrea să controleze el tot ce se întâmplă la loturile naţionale. Mi-e greu să cred că s-ar înţelege cu Burleanu. Dar minuni s-au mai văzut. Anul trecut, Lucescu senior a acceptat discuţiile şi chiar a fost la un pas să îşi dea acordul. Dar acum lucrurile sunt schimbate.

FCSB funcționează doar pentru a-i face profit lui Becali, nu și pentru a câștiga trofee!

De ce a pierdut FCSB titlul, jucând practic de una singură?

Au fost mai mulţi factori care au contat, iar singură n-a fost. Dovadă că Dinamo a bătut-o în trei din patru meciuri jucate în campionat. FCSB a pierdut jucători foarte buni la startul sezonului. Cei veniţi în loc nici nu au fost de aceeaşi valoare şi nici nu au reuşit să se acomodeze repede. Reghecampf şi-a arătat şi el limitele. Interferenţa aceasta a intereselor de afaceri cu cele sportive a făcut ca unii jucători să nu fie folosiţi cum ar trebui. Războiul cu Armata a contat enorm, cred eu. O lungă perioadă de timp, FCSB n-a avut alături suporterii. A jucat pe stadioane goale. Penibil. În plus, asistenţa pe care o are acum FCSB este foarte departe de ce găseam pe vremuri în Ghencea, la Steaua. Imixtiunile permanente ale finanţatorului în treaba echipei trag şi ele în jos randamentul.

Oricum, ceva trebuie înţeles foarte clar: FCSB nu funcţionează, în acest moment, pentru a câştiga trofee, ci pentru a face profit pentru proprietarul din umbră. În măsura în care cele două obiective se intersectează, da, se poate vorbi şi de performanţă. Dar prioritate au banii. Faptul că Becali a acceptat să plece jucători importanţi în plin campionat, când echipa avea mare nevoie de ei în lupta pentru titlu, este relevant. Spre deosebire de alte echipe din Liga 1, FCSB nu vinde de foame. Nu depinde de vânzarea unui jucător ca să termine campionatul. Privită din perspectiva aceasta mercantilă, performanţa echipei în sezonul încheiat a fost optimizată. Banii încasaţi pe Stanciu, Popa şi Toşca au compensat cu vârf şi îndesat diferenţa de bani care ar fi venit din drepturile TV dacă FCSB termina sezonul trecut pe locul 1.

Păi și suporterii?

Sigur că, pentru suporteri, această abordare poate părea cinică şi deranjantă. Priviţi însă la istoria ultimilor ani şi veţi vedea că pentru proprietarul său, FCSB este în primul rând o fabrică de bani, şi abia apoi o echipă cu care se încearcă performanţe.
Prin comparaţie, Hagi şi-a dorit titlul. Sigur, şi el este foarte strâns cu uşa să obţină bani pentru a finanţa Viitorul. Dar obiectivul său primordial a fost câştigarea campionatului. Până la urmă, fiecare şi-a atins ţinta.

Ai scris în carieră despre nenumărate blaturi. Care ți s-au părut cele mai flagrante?

Pfff… Sunt atât de multe… Mi-e teamă că aş nedreptăţi mulţi oameni omiţându-i. ☺ Ţin minte un Ceahlăul – FC Argeş 2-1, la pauză 0-1. Ştiam marcatorii dinainte să plecăm la Piatra Neamţ. După meciul ăla s-a supărat Gheorghe Ştefan, a dispus să fie desfiinţat protocolul la Ceahlăul. La Bistriţa era aproape tot timpul un circ. Prin 1994, Sportul Studenţesc a fost salvată, la comanda şefilor FRF, cu nişte meciuri absolut scandaloase. Se chinuiau adversarii, pur şi simplu, să se lase bătuţi, pentru că Sportul era prea slabă să câştige chiar şi când ceilalţi se dădeau la o parte. Mai nou, de vreo câţiva ani, aranjamentele se fac obligatoriu şi la pariuri. În sensul că, atunci când se ştie clar cine va câştiga, toată lumea care are acces la informaţie îşi rotunjeşte conturile.

În marea de ziariști, în holul de la Intercontinental, la începutul lui 2003, când șefii de cluburi au incercat să-l debarce pe Dragomir. N-au putut pentru că, de seara până dimineața, a intervenit Hrebe, via Becali, si i-a "sucit" pe mulți

Îți spun câteva meciuri, iar tu cataloghează-le, corecte sau nu: Steaua - Viitorul 2-5 (2013), Dinamo – Viitorul 1-4, Dinamo – Viitorul 2-3 (2013), Astra – Viitorul 1-2 (2017), Viitorul – Astra 3-2 (2017), Concordia – Botoșani 2-1 (2017), Voluntari – Botoșani 0-1 (2017).

Nu, nu-mi amintesc de meciul ăsta, nu, nu ştiu, nu ştiu, nu, nu.

„Liga 2, total compromisă de pariuri. Liga 1 – grav afectată”

Crezi în varianta blaturilor pentru pariuri în fotbalul românesc? E posibil ca Mafia pariurilor să se fi înrădăcinat serios în România?

Este o certitudine şi o realitate înspăimântătoare. Ce se vede din când în când răzbătând în public este doar vârful unui aisberg gigantic. Oficial, puţini vorbesc. Neoficial, ţi se face părul măciucă de lucrurile pe care le auzi. Liga 2 este complet compromisă. Liga 1 este, de asemenea, grav afectată. Am discutat cu şefi de cluburi care îmi povesteau că în vestiarele echipelor lor de juniori se vorbeşte numai de pariuri. Ca să fiu clar înţeles, subiecte specifice vârstei şi mediului – fetele, maşinile, călătoriile – sunt în plan secund. Pariurile sunt interesul central. Este un flagel. Ce a făcut federaţia, că a sancţionat câteva echipe, câţiva jucători, câţiva antrenori şi conducători, este foarte bine. Dar e o picătură într-un ocean. Oricum, pedepsele şi anchetele sunt selective. Ai observat, anul trecut, că Nicolo Napoli şi Flavius Stoican, prinşi cu conturi la case de pariuri online, pe care se rulaseră sume foarte mari în ultimele luni, au scăpat. În schimb, Marius Şumudică a fost suspendat. Iar acesta este doar un exemplu mărunt. Federaţia, dacă ar fi dorit cu adevărat să rezolve flagelul, ar fi cerut ajutorul DIICOT, ar fi solicitat de la autorităţi numele jucătorilor şi al antrenorilor proprietari de conturi online, ar fi cerut sprijinul Interpolului, pentru că firele duc, invariabil, în străinătate. Vei spune că există o confidenţialitate a datelor. De acord. Dar când la mijloc este o anchetă privind crima organizată, aşa cum e mafia pariurilor, se poate face şi altceva decât sancţionarea unor echipe de rang secund din Liga 2. Numai că, în realitate, tuturor le este frică să ridice capacul de pe oala asta sub presiune.

"Șumudică, folosit drept exemplu. Alții au scăpat"

Cum comentezi cazul Șumudică?

Şumudică a fost Acarul Păun. Da, a fost prins, se ştia deja despre el că pariază, că îi plac jocurile de noroc, a şi recunoscut. A fost o ţintă şi l-au folosit pe post de exemplu. Dar îţi garantez că dacă era, de exemplu, la FCSB, nu îl suspendau. Ţi-am dat mai devreme exemplele Napoli şi Stoican. Cei doi au recunoscut că aveau conturi deschise la casele de pariuri. Un alt antrenor, Marian Pană, a fost pozat ieşind din casa de pariuri. ProSport a aflat inclusiv ce meciuri a pus pe biletul de pariuri. Dinu Gheorghe a fost filmat în timp ce paria. Lor nu li s-a întâmplat nimic. Şi nu îţi imagina că doar ei, în tot fotbalul românesc, se joacă la pariuri.

Cazul Gloria Buzău?

Acolo a fost un caz de manual. Le-au documentat ca la carte 10 meciuri. Cei de la FRF s-au dus la pont, ştiau exact unde şi când. Eu am reuşit să obţin dosarul – mare scandal a ieşit la FRF pe tema asta! ☺ –, existau inclusiv capturi video cu momentele în care membri ai staffului tehnic vorbeau la telefon cu persoane din afara stadionului, în anumite momente, apoi se înscriau goluri. Ca unul care am documentat foarte bine cazul, îmi asum să spun că şi acolo FRF a acţionat cu jumătate de măsură. Adică i-a rupt pe cei de la Gloria Buzău cu sancţiunile – şi bine a făcut –, dar nu s-a atins de adversarii lor. Şi era vorba de 10 meciuri într-un sezon! Presupunând că eu nu mă pricep deloc şi părerea mea nu contează, îţi spun că am întrebat foarte mulţi jucători, antrenori, conducători de cluburi. Absolut toţi mi-au spus acelaşi lucru: un blat la goluri marcate sau la diferenţă de scor, de exemplu, nu se poate face doar cu una din echipe. Trebuie să ştie amândouă. Sau, în orice caz, să ştie şi o parte din adversari. Ori, în cazul Gloria Buzău, echipa asta pare că a jucat singură, din perspectiva FRF.

Spuneai că la ligile inferioare e nenorocire cu pariurile. Ai informații în acest sens?


Ce se întâmplă începând cu Liga 2 în jos, am spus deja ceva mai sus. Nu mai dezvolt, e suficient să-ţi povestesc şi mi-a povestit Ianis Zicu: sunt în Liga 2 destui fotbalişti suficient de buni încât să joace fără probleme în Liga 1. Şi totuşi, ei preferă să stea acolo, deşi unii dintre ei nu au mai fost plătiţi de ani întregi. Explică-mi tu, te rog, care ar fi logica acestei opţiuni!

Păcănelele sunt o boală a fotbaliștilor, și nu numai. Crezi că poate fi stopat un astfel de flagel?


Şi pariurile, şi păcănelele pot fi eradicate. Dar nu în societatea actuală. Sau, cel puţin, nu în structura de societate în care trăim. Industria din spatele lor, profitul este atât de mare, încât ar fi nevoie de o revoluţie la propriu ca să se poată schimba legislaţia. Soluţia este simplă şi complicată în acelaşi timp: trebuie interzise. Să nu ai unde să pariezi şi nici unde să joci păcănele. Şi s-ar rezolva totul. Acest lucru nu se va întâmpla însă.

„Burleanu calcă pe cadavre ca să-și atingă scopurile!”

Cum l-ai portretiza pe Răzvan Burleanu?

Tânăr ca vârstă, bătrân în mentalitate. Politician în sensul prost al cuvântului – adică alunecos, demagog, fără scrupule, mare amator de clişee, dispus să calce pe cadavre ca să-şi atingă scopurile. Nu-l interesează fotbalul sau progresul acestui sport. Spun asta eu fiind unul dintre cei care l-au susţinut când a venit în locul lui Mircea Sandu, în 2014. Am fost total de acord cu acţiunile lui din primele luni. Am publicat contractul aberant de rentă viageră pe care Sandu şi-l acordase şi am lăudat procesele deschise de FRF, pentru a stopa jaful şi pentru a recupera sume exorbitante acordate generos altor persoane de către precedenta administraţie. Doar că, treptat, pe măsură ce am început să intru în contact cu noua administraţie, m-am lămurit ce-i cu oamenii ăştia. Nu înţeleg fotbalul şi nici nu le pasă să-l înţeleagă. Burleanu vorbeşte ca un secretar de partid, deşi pe vremea aia abia se năştea. A intrat la şcoală după căderea comunismului, dar, în mod paradoxal, gândeşte şi vorbeşte ca un activist din anii ’70-’80. Minte fără să clipească. Are, exact ca-n comunism şi-n cartea „1984“, a lui Orwell, dublu-limbaj şi dublă-gândire. La fel fac toţi cei pe care i-a adus acolo, la FRF. Mi-a spus în faţă că nu ştie care este situaţia lui Lupescu, când el a introdus clauza cu minimum doi ani din ultimii cinci petrecuţi în fotbalul intern special pentru a-l elimina pe fostul internaţional dintre contracandidaţii la alegerile de la anul. Unul din directorii lui Burleanu mi-a spus, când am descoperit că uitase de o competiţie pe care ar fi trebuit s-o organizeze pentru copiii defavorizaţi, că totul este o minciună şi o invenţie a oamenilor lui Mircea Sandu. Asta, deşi întâmplările îmi fuseseră confirmate de martori oculari, de copii şi chiar de administratorul bazei FRF. Astea sunt doar două exemple dintr-un noian, ca să înţelegi cu cine avem de-a face. Uită-te la omul de încredere al lui Burleanu, Gabriel Bodescu. Oficial, vorbeşte de programe, de familia fotbalului, le mulţumeşte tuturor pentru implicare şi pentru cooperare. Neoficial, trimite mesaje de ameninţare, râde de membrii FRF despre care spune că sunt hoţi ajunşi de braţul lung al justiţiei şi îi înjură ca la uşa cortului. Astea sunt personajele. Una peste alta, însă, nivelul este foarte scăzut.

Burleanu e un mai mare rău pentru fotbalul românesc decât au fost Mircea Sandu și Dragomir sau nu?

Nu ştiu. Burleanu este de trei ani. Sandu a stat 25, Dragomir – 20. Nu-i putem evalua aşa, cu aceleaşi unităţi de măsură. Dar spun că este un destin absolut tragic pentru fotbalul românesc să fi scăpat de Sandu şi Dragomir ca să dea peste Burleanu, la FRF, şi Iorgulescu la LPF. Deşi să ştii că oamenii din fotbalul românesc erau pregătiţi pentru venirea acestor noi conducători. Îi merită cu prisosinţă. La ultima Adunare Generală a FRF, când Burleanu a supus la vot fără măcar să discute în plen propunerea de a introduce noi criterii restrictive pentru candidaţii la şefia federaţiei, n-a fost unul singur în sala aia cu sute de oameni suficient de demn încât să se ridice, să meargă la tribună şi să-i spună: domnule, cum îndrăzneşti? Cine eşti tu, să le interzici lui Lupescu, Chivu şi Marica să candideze? N-a fost nimeni. Toţi au tăcut. Câţiva, cât să-i numeri pe degete, au votat contra, dar tot aşa, timoraţi, timizi. În rest, tăcere, supunere, aprobare.

Cum vezi viitorul fotbalului de la noi? Mai avem șanse să ne revenim? Se poate mai rău decât acum?

La interviul cu prim-ministrul Sorin Grindeanu, realizat pentru Prosport împreună cu Andru Nenciu

Se poate şi mai rău, se poate şi mai bine. Vom vedea. E greu de estimat ce va fi. Între atâtea decizii proaste şi abuzive, Burleanu a avut şi câteva iniţiative bune. Cea cu stimularea fotbalului de masă şi regula jucătorului sub 21 de ani obligatoriu pe teren la Liga 1 s-ar putea să ajute, într-o anumită măsură. Cât timp, însă, FRF va patrona şi încuraja ilegalităţile comise de sus până jos în sistem, pornind de la şmecheriile şefilor de AJF-uri şi terminând cu ce se întâmplă în Comitetul Executiv, n-avem la ce să ne aşteptăm. Dar, oricum, dracul nu e niciodată chiar atât de negru precum pare. Capacitatea de regenerare a societăţii umane este foarte mare. Până la urmă, viaţa merge înainte. Apar cluburi noi, private, care împing lucrurile. Este Hagi, care produce fotbalişti. Au început şi alţi patroni de cluburi să se gândească la soluţia asta. Multe echipe de tradiţie falimentate de „oamenii de fotbal“ au fost reînfiinţate de grupuri de iniţiativă ale suporterilor. E posibil ca în sezonul viitor să avem U Cluj, Farul, Petrolul, Oţelul şi alte echipe de tipul ăsta în Liga 3. Putem spera că, la un moment dat, se va face o masă critică de oameni altfel, din afara actualului sistem, care va produce o schimbare. Concomitent cu încă nişte acţiuni ale procurorilor, lucrurile s-ar putea mişca. Poate că, la un moment dat, preşedinţii cluburilor din Liga 3 şi şefii de AJF-uri nu vor mai vota la comandă doar pentru că li s-a dat o diurnă, o masă caldă şi un bilet la finala Cupei. Fotbalul se poate îndrepta numai împreună cu societarea în ansamblu. Să avem răbdare, să vedem.

„Presa arată exact ca România în ansamblu”

Sunt mulți cei care spun că și presa are partea ei de vină pentru starea deplorabilă a fotbalului românesc. Ce părere ai?

E o prostie. Este ca şi cum te-ai uita în oglindă şi ai începe să o înjuri pentru că nu-ţi place ce vezi. Presa este parte a societăţii româneşti. Arată aşa cum arată România şi scrie despre ce se întâmplă aici. Să nu uităm că piaţa de carte din ţara noastră e cea mai mică din Europa. Că sistemul de învăţământ produce generaţii foarte slab pregătite. Că suntem pe ultimul loc la Testele Pisa. Că numărul celor care şi înţeleg ceea ce citesc este undeva, pe la 50%. Că suntem cei mai neinformaţi dintre europeni. Că suntem cei mai predispuşi să credem ştirile false, oricât de gogonate ar fi ele. Presa, ca şi fotbalul şi economia, arată exact ca România în ansamblu.