Interviu cu jurnalistul Eduard Țone: „Daum e ca un donut roz, cu bombonele colorate pe mustață, din care dacă muști constați că e gol pe dinăuntru!”

Eduard Țone este redactor șef al revistei Playboy România și deținătorul site-ului de travel tuktuk.ro. Este jurnalist din 1990, în acel deceniu făcând presă de sport la renumitele publicații ale vremii Fotbal Plus, Sportul Românesc, Sport Magazin. Este (co)autorul cărții Întoarcerea acasă, despre turneul final Euro 1996, la care a fost prezent.

Deschide cont și joacă acum la pariuri sportive cu un super bonus de bun venit!

În primii tăi ani ca jurnalist, ai scris fotbal. Cam care sunt diferențele în campionatul nostru față de perioada anilor 90? Am progresat sau am regresat?
Am scris fotbal vreme de 9 ani, în anii 90, apoi am rămas aproape de sportul pe care-l îndrăgesc. Diferențele există și sunt mari, însă depinde despre ce fel de diferențe vorbim. În privința fotbaliștilor, de pildă, nici măcar nu suferă comparații. În acea vreme, aveam fotbaliști în Liga 1. Acum avem practicanți ai jocului de fotbal și doar câteva ”vârfuri”, câteva talente care își pot trece în c.v. această meserie. Majoritatea celor de acum nu ar fi stat nici pe băncile de rezerve din liga a doua, în anii 90. Altfel, din punct de vedere al infrastructurii, am făcut unele progrese. În acea perioadă, lucrurile stăteau foarte ”romantic”. Stadioanele erau la pământ, dotările erau superbe, dar lipseau cu desăvârșire ș.a.m.d. Însă conducătorii de cluburi erau mai simpatici. Pe atunci existau multe ”personaje” în fotbal. Și lumea fotbalului, în general, era mai ”legată”. Și nu doar prin celebra Cooperativă. Prin simțire și pasiune. Acum totul s-a dus spre business și, cum puțini știu să facă business în această zonă, am luat-o la vale.

Sistem bine pus la punct în privința blaturilor

Erau multe blaturi atunci, bănuiesc că ai scris și tu despre astfel de meciuri. Crezi că mai sunt tmeciuri aranjate în Liga 1? Dacă răspunsul e afirmativ, dă-mi niște exemple.
Erau blaturi multe, dar nu aveai niciodată dovezi. Scriai despre non-combat, scriai ironic, scriai cu furie… lumea se prindea imediat, oricum. Dar conducătorilor nu le păsa. Era un sistem bine pus la punct, la care participau cu toții: președinți, arbitri, jucători. Acum, nu cred că mai sunt blaturi în Liga 1. Noțiunea de blat s-a transformat, de fapt. Și s-a dus către zona pariurilor. Sunt absolut convins că în ligile inferioare se fac blaturi pe meciuri jucate la pariuri.

Ce părere ai despre acest flagel, Mafia pariurilor? Crezi că a pătruns serios și în România?
Sigur că a pătruns, doar nu trăim într-o ”bulă” imaculată. Întrebarea care se pune este… unde nu a pătruns? Mafia Pariurilor nu poate fi stârpită decât prin acțiuni la nivel înalt, foarte înalt. Sunt convins că are ramificații și în zona politică, așa că e greu să mai cureți ceva. Mai ales că e un ”concept” internațional, nu local. ”Sprayurile” cu care fâsâim din când în când sunt inofensive.

De cazul Șumudică, legat de pariuri, ce zici?
Șumudică e un personaj controversat. Un antrenor foarte bun, dar lasă-mă să mă îndoiesc de restul, așa că nu voi comenta în niciun fel.

„Nu avem nevoie de nemți!”

Cum îl caracterizezi pe Christoph Daum?
Am avut încredere în Daum când a fost instalat, fiindcă a avut rezultate ca antrenor și aducea, apriori, garanția unei imparțialități externe și a unei rigurozități nemțești de care credeam că avem nevoie la națională. Ei bine… nu avem nevoie. Daum e ca un donut roz, cu bombonele colorate pe mustață, din care dacă muști constați că e gol pe dinăuntru. Toate deciziile luate până acum au fost anapoda. Jucători așezați confuz pe posturi, tactici bizare, selecții aiuristice și declarații de mucava, pentru ochii lumii, contrazise pe gazon. Nu avem nevoie de nemți. Mai bine stăm în românismele noastre și, din harababura noastră existențială, reușim cumva să mai împușcăm câte-o calificare. Mai pițurcim un turneu, mai cașchetăm un baraj. Ne descurcăm.

„Burleanu, un fel de hidră cu șapte capete”

Dar pe Răzvan Burleanu?
Burleanu a ajuns conjunctural președintele federației și a devenit rapid un fel de hidră cu șapte capete – cel puțin așa e privit. Problema cu Burleanu nu e limbajul său de lemn, care mă face să schimb postul TV când apare, ci faptul că dă mereu senzația – el, împreună cu echipa lui (pe care oricum nu o cunoaște nimeni) – de provizorat permanent marcat de decizii veșnic greșite. Și aici nu e despre faptul că-i musai să fie Gică Popescu președinte, ci de ceea ce rezultă în mod concret. Burleanu trage linia și nu ne arată mai nimic.

Pe cine vezi președinte la FRF după următoarele alegeri? Burleanu ce șanse are? Dacă e susținut politic, cum se spune, e ca și câștigător?
Cred că Burleanu va continua, pentru că e suficient de deștept cât să-și asigure viitorul, în această perioadă. Chiar dacă cluburile din Liga 1 nu-l mai vor, să nu uităm că ele reprezintă doar o mică parte a celor care votează. Și în mod cert la Federație se lucrează din plin la noua campanie electorală. Pe de altă parte, nu văd că Generația de Aur s-ar grupa într-un mod organizat și substanțial, care să creeze un imens val de simpatie în fotbalul românesc și care, automat, să-i aducă succesul. Sincer, mai degrabă văd fițe. Ba că nu e momentul, ba că ”nu mă mai implic”, ba că ne ascundem după cireș. Singurul care vorbește direct – din păcate prea agresiv – e Prunea. În condițiile astea, Burleanu va câștiga fără emoții.

Schimbăm macazul spre tenis. Tu ce crezi despre Simona Halep? Poate câștiga un turneu de Mare Șlem?
Eu cred că Simona Halep va fi o mare jucătoare de tenis atunci când va câștiga un turneu de Mare Șlem. Până atunci, este o foarte bună jucătoare de tenis. Da, îl poate câștiga, după cum poate să nu-l câștige niciodată, iar asta nu îi va lua nimic din merite, dar nici n-o va face zeiță. Eu cred că nu trebuie să facem din Halep ceva mai mult decât este, dar nici să facem ceva mai puțin și să-i știrbim din merite, oricât de simpatică sau mai puțin simpatică ne este. Problema noastră e că Halep e unicul sportiv român aflat acolo, sus, iar asta ne face ori să dăm cu biciul în ea, ori să o parfumăm mai mult decât e cazul. Dacă am avea măcar 5 sportivi ca Halep, am fi mai obiectivi.

„În străinătate, frumusețea corpului feminin e privită la adevărata valoare”

Ai fost redactor-șef la Playboy. Ce sportive s-au dezbrăcat pentru pictoriale? Au prejudecăți sportivele românce?
Încă sunt, chiar dacă Playboy în România se află într-o mică pauză, care sperăm că va lua sfârșit cât de curând. De când sunt eu la această revistă, nu am avut nicio sportivă, însă motivele sunt multe, sunt obiective și nu le dezbatem acum. De-a lungul vremii, cea mai cunoscută sportivă din România care a apărut în Playboy este gimnasta Corina Ungureanu (n.r. - foto jos). În edițiile internaționale, au apărut însă multe sportive. Dar peste hotare, mințile oamenilor sunt ceva mai deschise, iar frumusețea corpului feminin e privită la adevărata valoare, și nu îngropată în ideea ”uite-o și p-asta, s-a dezbrăcat pentru bani”. Chiar azi, de pildă, am văzut că jucătoarea de tenis Caroline Wozniacki a pozat goală pentru revista ESPN. Totul e artistic, frumos, elegant, nimic nelalocul lui. Putem să facem și noi același lucru. Dar ne trebuie un pic de deschidere.

Pe care sportivă din România ți-ar plăcea să o vezi în Playboy?
Avem din ce în ce mai puțin sportivi, în general, însă printre aceștia sunt câteva sportive frumoase, pe care mi le-aș dori în Playboy. Cătălina Ponor, Sorana Cîrstea, handbalistele Gabriela Szucz, Cristina Neagu și Ada Nechita și… mai sunt. Dar lipsa de rezultate pe plan sportiv nu le aduc în prim-plan.

Ultima întrebare: Ne mai revenim cu sportul în România?
Din păcate, nu. Mai întât trebuie să-și revină întreaga societate și, atât cei care conduc țara, cât și cei care o populează trebuie să înțeleagă că pentru a realiza ceva în orice domeniu ai nevoie de inteligență, perseverență și consens, indiferent de contextul politic. Cel mai rău exemplu de catastrofă managerială și socială este situația cu stadionul Dinamo. Și, în general, cu ceea ce (n)-am făcut până acum pentru turneul final al Euro 2020. Oriunde merg, în Europa sau prin alte părți, văd cum oamenii și comunitățile locale fac lucruri minunate – de mai mică sau de mai mare anvergură. Când revin în România, am unica senzație că sunt milioane de care cu boi, care trag haotic în direcții diferite. 

Descoperă top 5 case de pariuri online recomandate

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive
Se aplică T&C | Pariază responsabil!

Case de pariuri online legale recomandate

Înregistrează-te gratuit pentru a primi cele mai noi ponturi