Interviu cu Alexandru Andrași, omul care a înfruntat Cooperativa și care i-a dat gol lui Inter pe San Siro: „Am întors fotbalul pe dos. Erau multe blaturi, se știa campioana, se știau retrogradatele"

Alexandru Andrași (54 ani) a intrat în istoria fotbalului românesc datorită a două meciuri memorabile: Internazionale – Rapid 3-1 (1993) și FC Brașov – FCM Bacău 2-0 (j2001). În prima întâlnire, el a devenit eroul Giuleștiului după golul marcat pe San Siro, unde a egalat la 1. Opt ani mai târziu, brașoveanul s-a împotrivit unui ”blat” prin două goluri care au lovit puternic în ”Cooperativă”! „Sandu”, așa cum îl alintă prietenii, este antrenor secund la naționala feminină a României și ”principal” la echipa de fete de la Odorheiu Secuiesc.

Ai intrat în istoria fotbalului românesc, iar unul dintre momentele memorabile este acel gol marcat pe San Siro. Ce îți mai aduci aminte de atunci?


Până la golul marcat pentru Rapid, a fost un episod care m-a adus aici. Eram la Steaua București, câștigasem Cupa României și campionatul. Venisem după o accidentare extrem de urâtă, într-o perioadă în care lucrurile mergeau foarte bine la Steaua. Nu am fost obligat, dar mi s-a dat de înțeles că ar fi mai bine să plec. Puteam să rămân, însă mi s-a transmis că trebuie să suport concurența, că am șanse mici să joc. Venise Adrian Ilie, mai luaseră 2-3 fotbaliști, iar mie îmi trebuiau jocuri în picioare și am acceptat să plec la Rapid.

Poate că în primă fază a fost o oarecare tristețe, că a trebuit să pleci de la Steaua, de la o echipă care avea să joace în Liga Campionilor, dar a venit acest moment, cu gol marcat în poarta lui Inter, de care mulți microbiști își amintesc și azi...


Știu, dar eu eram conștient că nu mai puteam să joc la Steaua, veneam după o accidentare care m-a ținut pe margine mai multe luni. Primele minute după ce m-am refăcut au fost în acel meci cu Anvers, dacă vă mai aduceți aminte, în sferturile de finală ale Cupei Cupelor, când am fost eliminați după un gol marcat cu capul de Alexandre Czerniatynski. El a lovit mingea într-un anume fel. Dacă de 100 de ori ar mai fi încercat să dea la fel, nu ar mai fi reușit. La final de joc mi s-a reproșat și mie acel gol, că nu aș fi stat bine în teren. Am ajuns la Rapid, care s-a calificat după câțiva ani în cupele europene. Pentru mine era extraordinar, mai ales că întâlneam și Inter Milano, care avea cei mai mari fotbaliști în perioada respectivă după Cupa Mondială din 1990.

I-a dat gol lui Zenga

Italia a fost pe podium și în 1990, și în 1994.


Vreo 5-6 jucători erau de top mondial, Schillaci, Bergkamp, Zenga, Bergomi, unul din stâlpii apărării italiene. Până la urmă, plecarea la Rapid s-a tranformat în ceva fantastic pentru mine. Retrăiesc fazele din meciul respectiv și acum. Când revăd imaginile, mă apucă nostalgia.

Te mai uiți din când în când la acel gol?


Da! Chiar acum câteva luni îmi spunea cineva despre acea reușită și atunci am zis: Hai să o revăd! Mă furnică pielea când mă uit.

Și după ce l-ai revăzut?


M-am gândit că în perioada respectivă am putut să jucăm fotbal cu adevărat și am scris istorie. Dacă și după mai bine de 20 de ani are ecouri, înseamnă că Andrași nu a trecut degeaba prin fotbalul românesc. Este o amintire foarte frumoasă pentru mine și mă bucur că nu a fost uitată de cei care urmăresc fenomenul.

Într-adevăr, nu ai trecut degeaba prin fotbal, iar un alt moment istoric a fost acel meci FC Brașov – FCM Bacău din 2001, când ai intrat ca rezervă și ai reușit să strici acel ”blat” celebru...


(n.r. - râde). Eu sunt un tip mai sentimental, mai nostalgic și am zis în felul următor: am dat tot ce am putut fotbalului și fotbalul mi-a dat până la urmă înapoi pe măsură. Mă bucur că am încercat și cred că am și reușit să ofer fotbalului tot ce am avut mai bun.

Ai intrat și ai dat două goluri.


Da, am dat două goluri și am întors fotbalul pe dos.

Multe echipe implicate în Cooperativă

Ai avut de suferit după acel meci?


Îți dai seama! În perioada respectivă, toată lumea știa, Cooperativa era „number one”. Foarte multe echipe erau implicate, meciurile erau jucate așa cum erau jucate, se știa cine câștigă campionatul, după câteva etape se știa și care sunt pretendentele la retrogradare. Au fost și alte jocuri, nu numai cel cu Bacău, care au fost televizate și care la fel erau pe „față”. În fine, acelea erau vremurile, erau și acei oameni care poate doreau binele fotbalului românesc, dar pe de altă parte l-au și distrus.

Și totuși, acel 2-0 pe care tu l-ai reușit, a dus spre o clasare istorică lpentru FC Brașov la final de sezon, locul 3 și calificare în Cupa UEFA.


După 27 ani, Brașovul făcea pasul spre cupele europene. Pe termen scurt, toată lumea din oraș, comunitatea au avut de câștigat, dar, pe termen lung, din păcate, nimeni nu a știut să gestioneze acea performanță. Și s-a ajuns aici, ca Brașovul să nu mai scoată capul în fotbalul românesc.

Ești brașovean, ce senzație trăiești azi când vezi că FC Brașov nu mai există, iar stadioanele sunt dărâmate?


Îmi pare rău că pe acei oameni care au fost atunci și mai sunt și azi la putere nu-i interesează fotbalul. Nu mai spun că nu-i interesează sportul. Două sporturi de renume au adus faimă Brașovului și chiar țării. Handbalul, prin Rulmentul, acum redenumită Corona, iar fotbalul - prin Steagu Roșu, care a devenit apoi FC Brașov. Alte sporturi, să mă scuze ceilalți, nu vreau să-i jignesc, nu au adus faimă acestui oraș, așa cum au făcut-o handbalul și fotbalul. Nu știu acum handbalul cât de mult, dar fotbalul este neglijat sută la sută. Din șapte echipe cu care ne mândream în primele două ligi - și avem un potențial fantastic de mare prin tinerii jucători care erau crescuți, cu Steagu Roșu de top -, am ajuns să nu mai avem niciuna. Nu mai avem terenuri, nu mai putem practica acest sport. Copiii, din păcate, fac antrenamente în parcuri sau pe niște terenuri care nu se mai ridică la anumite standarde. Cred că suntem singurul oraș din centrul țării care nu are un stadion decent.

Brașovul trebuia să aibă stadion ca și Cluj Arena

Două stadioane mari, Tractorul și Municipal, au fost dărâmate. De asemenea, Tineretului are o tribună dărâmată, iar o altă tribună nu poate fi utilizată, pentru că nu asigură securitatea suporterilor.


Iar Muncipalul a avut aceelași proiect și aceeași finanțare ca și Cluj Arena. Trebuiau să se construiască în același timp. Nu pot să spun cine a fost de vină, dar azi văd că stadionul din Cluj este în picioare și poate găzdui atâtea activități, iese în evidență, iar Brașovul face Berarul sau mai știu eu ce activități de altă natură. Îi felicit pe acei suporteri care reușesc să țină SR Brașov în liga a treia cu mari eforturi și își doresc ca acest sport să nu moară.

Unde mai mergi la meciuri în Liga 1?


La Sfântu Gheorghe. A ajuns să fie polul fotbalului în această zonă a țării.

De necrezut.

Când m-am lăsat de fotbal și am reușit apoi să promovez cu Oltul Sf. Gheorghe ca antrenor din județ până în liga a doua, nu ne gândeam la început că această echipă poate ajunge până în Liga 1 și să joace play-off. Dar iată că oamenilor de la Sfântu Gheorghe le place fotbalul, au investit și au ajuns unde au ajuns.

Tu cu ce te ocupi acum?


Am avut în urmă cu 6-7 ani o ofertă foarte tentantă. M-am întâlnit cu antrenorul naționalei de fotbal feminin și mi-a spus că are nevoie de un ajutor. Eram șeful Centrului de copii al ASA Tg. Mureș. Am spus: „Hai să vedem ce putem face, meseria de antrenor este aceeași”. Așa m-a prins ușor-ușor entuziasmul, iar acum sunt antrenor secund la naționala feminină. De anul trecut am preluat și Odorheiu Secuiesc, echipă în prima ligă feminină, cu care am câștigat în acest an Cupa României.

Fetele sunt mai entuziaste și nu fentează fotbalul

Cum este să antrenezi o echipă de fete?


La fel cum antrenezi o echipă de fotbal la masculin. Principiile sunt la fel, doar că nu pregătești niște băieți, ci niște fete. Ele sunt mult mai dornice și mai entuziaste. Nu au cum să fenteze fotbalul, pentru că joacă din plăcere. Și atunci, lucrezi altfel cu ele. În același timp, este mai dificil, pentru că vin cu anumite lipsuri de la copii și juniori. O fată la 7-8 ani o s-o vezi rar jucând fotbal în curtea școlii. Fotbalul feminin la noi în țară este la nivel de pionierat.

Și totuși, nu demult, naționala României a fost la un pas de calificarea la un Campionat European.


Da, am avut un play-off de calificare cu Portugalia și totul s-a decis la un gol. Am făcut 0-0 acolo și 1-1 la Cluj.

Aș vrea să atingem puțin și subiectul pariuri sportive. Cum privești acest fenomen?


În ultimii 5-10 ani, pariurile sportive au luat avânt, s-au ridicat foarte mult. Sunt prezente în toate sporturile și bineînțeles că fotbalul nu avea cum să evite acest fenomen. Observ că foarte multe echipe de top din lume au pe tricouri case de pariuri. Deci îți dai seamna ce amploare a luat acest fenomen. E ca la loto, investești puțin și vrei să iei mult. Cam așa văd eu aceste pariuri. Cam cum era pe vremuri pronosportul.

Ai jucat la pronosport?


Da, țin minte și acum că erau 13 meciuri, toate la italieni. 10 jocuri erau din Serie A, iar celelalte erau din Serie B. Niciodată nu am reușit să prind mai mult de 7-8 rezultate.

Sunt și rezultate previzibile azi?


N-aș vrea să spun că sunt previzibile, dar mai auzi că meciul respectiv se va termina egal sau că va câștiga o anumită echipă...

 

Interviu realizat de Marius Huțu