Adrian Soare, Radio România: „Un comentariu bun înseamnă un discurs de calitate și emoție”. „Toți vor să fie Gigi Becali”. „Finalurile de sezon sunt previzibile”

Adrian Soare (43 de ani) este comentator sportiv la Radio România Actualități din 1997. Licențiat în jurnalism al Universității București în 1996, el și-a făcut debutul „internațional” în 1999, la meciul West Ham United - Steaua 0-0. A participat ca trimis special al RRA la Euro 2000, 2004 și 2016. De asemenea, a fost reporter la două ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Beijing 2008 și Londra 2012. De 5 ani, comentează meciurile din fotbalul francez la Digisport.

Sunt blaturi pentru pariuri în campionatul Franței? A ieșit ceva la iveală?

Sunt suspiciuni ca peste tot: PSG face 1-1 acasă cu Caen în ultima etapă, rezultat care o salvează pe Caen. Însă doar atât, suspiciune, pentru că PSG nu avea pentru ce să mai tragă, pierduse deja campionatul, plus că a folosit o garnitură improvizată. Mai interesantă a fost suspiciunea de la PSG - Toulouse 0-0, un meci care s-a jucat la 4 zile după ce parizienii o umiliseră pe Barcelona, de aceea a părut incredibil că nu au putut marca nici măcar un gol. Ce există, și asta este cert, un meci din liga a doua, din 2014, Caen - Nîmes 1-1, care a devenit subiectul unui proces. Caen a promovat cu acel egal, iar Nîmes s-a salvat. Am înțeles că președintele lui Caen trebuie sa apară în ianuarie în fața unui tribunal din Paris. Există înregistrări audio, așadar o chestiune tratată serios.

Cu Neymar în Franța, drepturile de televizare vor exploda!

Prea mulți bani la PSG. Cum să mai concureze celelalte cluburi cu un asemenea mamut?

La titlu nu mai au cum sa concureze, decât în circumstanțe excepționale. Pot doar să profite de efectul Qatar și de bonusul Neymar - acum se vinde noul contract de televizare pentru Ligue 1. Îți dai seama, cu Neymar în Franța, drepturile vor exploda. Interesant este că umbra acestui PSG nu a ucis totuși celelalte grupări importante - Monaco a devenit un proiect interesant, Lyon este oricum cel mai bine organizat club francez, iar Marseille se reinventează, după ce a fost cumpărat de americanul McCourt.

220 de milioane pentru Neymar. Când se va ajunge la o jumătate de miliard de euro pentru un jucător?

Mai repede decât credem. Dacă Mbappe costă 180 de milioane la 18 ani, cât va costa la 23? Am văzut că United se gândește la Asensio, iar suma de transfer este deja de dimensiunea lui Neymar. Nebunia asta se simte și la cluburile mici: ultima clasată din Franța, Metz, a vândut în vară un băiat la Rennes cu 17 milioane de euro! Deci, Metz la Rennes, nu e vorba de Lyon, Monaco sau, hai, Nice.

„Transferul lui Neymar a fost politic”

Își scoate banii PSG cu Neymar?


Credit foto: youtube.com

Nu cred că îi scoate așa curând, pentru că nu cred în fidelitatea lui Neymar. Să îl vedem jucând 4 ani la Paris și apoi îl putem compara cu Ibra. Asta în termeni de longevitate la PSG. Economic vorbind, nu cred că statul Qatar a avut o asemenea logică, atunci când l-a adus. Contează mai mult imaginea de club mondial, de societate mondială, etc. Transferul lui Neymar a fost politic, dacă acceptăm această idee - dorința de recunoaștere globală a Qatarului. Eu sper să se dovedească un fericit transfer fotbalistic, și doar atât.

Știu că ai fost fan Universitatea Craiova? Ce zici de cele două echipe de acum? De care ești mai apropiat?

Eu sunt mai atașat de oraș, ceea ce e bizar, pentru că nu sunt oltean. Am ales Craiova, copil fiind, dintr-un soi de frondă față de Steaua și Dinamo. Iar Craiova avea atunci o echipă dumnezeiască: am plâns o săptămână după Benfica, îți dai seama. Aveam 9 ani, deci poți să înțelegi asta cu smiorcăiala... Acum, despre Știința: să știi că sunt într-o situație privilegiată după ce echipa mea a „murit” - sunt complet apolitic în materie de pasiuni în Liga 1. Universitatea mea a dispărut, asta e clar. Echipa de azi, CSU, a apărut mult mai târziu. Sunt interesat de ea, așa cum sunt sensibil la orice este sport în Craiova. Țineam spre exemplu și cu Electroputere, când apăruse. Țineam cu echipa de handbal, cu aia de volei, căutam inclusiv atleți din Craiova cu care să țin, așa a fost copilăria mea. Deci, ca o concluzie, sunt susținătorul Craiovei, dar Știința mea s-a dus.

„Toți vor să fie Gigi Becali!”

Care-i Steaua? CSA Steaua sau FCSB?

E greu să mă convingă cineva că o echipă înființată acum câteva luni de Armată este de fapt Steaua cu care eu am debutat la radio în 99 pe Upton Park, cu care am fost la Kiev, ș.a.m.d. Am trăit acei ani - îmi amintesc că și Steaua s-a cam lăsat preluată de Gigi Becali... Întrebarea corectă este dacă noi avem nevoie de echipe departamentale, iar această întrebare trebuia să ne-o punem acum aproape trei decenii. Văd că nici astăzi nu avem puterea să ne-o punem.

Poți face în câteva propoziții un portret al lui Gigi Becali?

Asta chiar nu pot. Oricum, de cinsprezece ani încoace, toți vorbesc de Gigi Becali, am senzația că toți vor să fie Gigi Becali și nimeni nu mai vrea să fie Cărtărescu, spre exemplu. Eu mai lipseam :).

Schimbă ceva Contra la națională sau simți că a schimbat deja ceva?

Naționala s-a schimbat cu Contra, în sensul că vrea să joace, spre deosebire de ultimele meciuri cu Daum, când am văzut un amar „far niente”. Suntem însă foarte naivi: fotbaliști, fani, jurnaliști. Ne-am extaziat pentru niște succese mărunte și nu am văzut venind eșecul cu Olanda. Care venea tropotind, era imposibil să nu îl auzi. Mă doare că nici principiul demografic nu ne mai ajută: ne-a bătut o țară cât trei județe, adică Muntenegru, și noi ne-am ascuns după ideea că ei aveau un fuoriclasse, adică pe Jovetic. Îmi vine să râd: păi noi am avut un atacant precum Mutu și ne speriem de o țară care îl dă pe Jovetic! Îi va fi greu lui Contra, sper să reușească. Dar e prea multă politică și în fotbal. Și nu suntem grozavi la politică, de niște decenii bune.

Mai ascultă lumea Radio România Actualități?

Ascultă, cum să nu? Am avut reacții acum câteva săptămâni, după un program de tenis... Si erau chiar furioase, ceea ce înseamnă că nu am lăsat lumea indiferentă. Audiențele arată că suntem ascultați. Mi-aș dori să avem o priză mai bună la publicul tânăr, dar asta e o altă discuție.

Câte secunde ai strigat „Goool” cel mai mult?

Hahaha. Sunt discret la acest capitol. Nu m-am cronometrat niciodată. Pentru mine, un comentariu bun înseamnă un discurs de calitate și desigur emoție. La mine, emoția vine altfel. Nu sunt deloc bun la strigături. Sper să fiu rezonabil la celelalte capitole, la ele mă concentrez, nu la cât pot ține un gol în aer.

„Avem nevoie de selecții corecte, de copii pasionați, de părinți realiști și educatori competenți”

Ce soluții vezi tu pentru renașterea sportului românesc?

Am avut șansa de a vedea concursurile de atletism de la Jocurile Olimpice din Beijing, în 2008. Pentru că atletismul este baza tuturor sporturilor, el este un indicator fidel pentru starea generală a sportului. Și am intuit de acum aproape 10 ani că alunecăm pe tobogan. De aceea, dacă mă uit și astăzi la ce înseamnă România în atletism, aș spune că alunecarea noastră continuă. Soluțiile? Habar nu am. Se face acum un program, „Samurai 2020“, pentru sportivii care să ne aducă ceva de la Tokyo. Cu doi ani ani înainte, e greu să îngrași purcelul olimpic. Fotbalul, pe de altă parte, are comportamentul unui Premier League, dar nu aș spune că am făcut pașii decisivi de la amatorism la profesionism. E complicat, pentru că și în sport e prea multă politică. Sunt voci care spun că politicul trebuie să se implice într-adevăr. Eu sunt altfel, de modă veche - să văd selecții corecte, copii pasionați, părinți realiști și educatori competenți.

Ai sesizat ceva meciuri aranjate în ultimul timp în România?

Am aceeași senzație ca în campionatele mari, că finalurile de sezon sunt destul de previzibile. Dar nu întotdeauna, a fost acel campionat care s-a jucat până la ultima secundă. Eu mă uit la fotbal pentru plăcerea spectacolului, nu pentru a-mi confirma vreo teorie a conspirației. Sună cam naiv, dar asta e.

Fotbaliștii francezi, prinși că pariază

Cum crezi că pot fi salvați tinerii sportivi care joacă la „păcănele”?

Asta vine din educație, din mediu, poate și dintr-o predispoziție la un viciu. Sunt soluții pentru fiecare variantă. Dar păcănele? Mai există? Acum e o problemă mare cu pariurile sportive: vara trecută, francezii au prins 6 jucători de Ligue 1 că pariaseră. Printre ei, atacantul Valere Germain (azi la OM) și Cedric Carasso (atunci la Bordeaux). Au primit amenzi și niște suspendări. Conducătorii Ligue 1 sunt parcă mai fermi la acest capitol. Dar asta nu înseamnă că îi idealizez la modul absolut.