Florin Marian: „Păunescu i-a vândut lui Becali ceva ce nu avea, iar acesta a vrut să se salveze cu falsuri!”
2020-01-06 11:02:23
Florin Marian (42 de ani) a fost jurnalist de sport aproape două decenii. A lucrat la Gazeta sporturilor și Prosport și a vizitat aproape toată Europa urmărind echipele românești în cantonamente și în cupele europene. În 2015, a decis să renunțe la presa sportivă și a devenit broker. Florin are multe povești din lumea sportului, pe câteva le expune în acest interviu, în care vorbește despre Rapid cu Copos la conducere, despre FCSB și Steaua, despre naționala României și despre mafia pariurilor.
Cu ce te ocupi în prezent?
De un an lucrez ca senior consultant pentru una dintre cele mai mari și importante companii din țara noastră. Aș putea spune că e un job în care simt că îmi folosesc toată experiența acumulată în toți cei peste 20 de ani de muncă, mare parte din ei în mass media, iar ulterior în vânzări și educație financiară.
Care a fost momentul psihologic în care ai decis să ieși din presă?
Cred că prin 2014, când am simțit că nu pot face mai mult în online, eu fiind totuși un jurnalist care a iubit printul. Ce mă enerva cel mai mult era faptul că puteai da o exclusivitate sau o știre în premieră, care trăia doar câteva minute, pentru că apoi ea era preluată, de cele mai multe ori, fără a se preciza sursa, de toate publicațiile online și nu numai. Deci muncă multă, satisfacție zero, plus alte motive. Adrian Sârbu provocase insolvența și ajunsesem, fără vina mea, să fiu dator pe la fisc. Am ieșit din presă în 2015, destul de discret, așa cum am și intrat. Nu mi-am luat adio decât de la colegii de la ProSport și Mediafax, fără mare tam-tam. Primisem oricum o oportunitate de a lucra ca broker, eu fiind la rândul meu investitor pe bursă.
Cum ajunsesei să lucrezi în presă?
Întâmplător. Nu mi-am dorit niciodată să fiu ziarist. Încă de mic voiam să mă fac avocat, întotdeauna m-a deranjat nedreptatea, dar, descurajat de realitățile anilor 90, am fost convins pe ultima sută de metri, de către o colegă de liceu, să dau la jurnalistică, domeniu în care am început să lucrez încă din primul an de facultate. A fost un șoc pentru mine să văd proasta calitatea umană a unora din presă, mi-am zis doar că e temporar. Dar văzând libertatea pe care ți-o conferă această meserie, precum și faptul că am avut șansa de a vedea meciuri și să cunosc fotbaliști la care nici nu visam (n.r. - vezi foto mare cu Xavi, când Florin i-a oferit spaniolului trofeul Prosport pentru cel mai bun fotbalist din lume al anului 2010, și foto jos, cu Dani Alves) sau să călătoresc în aproape toată Europa, aceste lucruri m-au vrăjit. Și am tot amânat exitul vreo 18 ani.
Ți-a fost greu să lași presa în 2015?
Deloc, deja simțeam că mă plafonasem, iar motivația pe care mi-o conferea noul job, cel de broker, m-a determinat să plec fără să mă uit în urmă, fără regrete.
„M-am simțit ca în filmul The wolf of Wall Street”
Cum a fost tranziția de la domeniul sportiv la cel financiar?
Dificilă. Credeam că în presă am muncit extrem de mult, toate edițiile nocturne, statul în ploaie și frig la meciuri și antrenamente, cazuri în care mi-am pus și viața în pericol, toate parcă nu se compară cu ceea ce am experimentat ca și broker. Dar a fost un upgrade pentru dezvoltarea mea personală. Deși eram investitor pe bursa de valori București încă din 2007 și urmăream atent piețele financiare, în 2015, când o firmă de brokeraj din Spania mi-a oferit prilejul de mă forma în acest domeniu, mi-am dat seama că eram doar un amator. Apoi, parcă trăiam un vis, pentru că, apropos, tot îmi doream să lucrez undeva unde să fiu obligat să mă îmbrac la costum... Am învățat efectiv cum se tranzacționează pe bursă, în special cu produse derivate care sunt mai greu de înțeles de majoritatea (FOREX de exemplu), modalitățile prin care poți analiza piața, cum e să poți vinde produsele financiare și, cel mai important, cum să ajungi să vorbești în public fără nicio reținere. Au fost trei ani frumoși, în care, pe lângă dezvoltarea personală, am avut și satisfacții materiale. Într-un fel m-am simțit ca în filmele The Big Short, The Margin call și The wolf of Wall Street.
Care sunt calitățile unui broker de succes?
O singură calitate, să fie un foarte bun om de vânzări. Trebuie făcută diferența între trader și broker. Primul înseamnă investitor, iar cel de-al doilea îți oferă doar „instrumentele” necesare de a avea acces la piața pe care ți-o dorești.
Cam câți bani câștigă un asemenea profesionist?
Între 2000 și 5000 de euro. Sunt foarte multe bonusuri care te pot conduce și către sume mai mari. Dar trebuie să muncești enorm, cel puțin 12 ore pe zi, măcar 3 zile pe săptămână.
Cheia succesului la pariuri: analiză, strategie și disciplină
Ce asemănări sunt între jocul la bursă și pariuri?
Nu aș compara pariurile sportive cu jocul la bursă, pentru că în primul rând nu este un joc. Dacă crezi că te joci cu banii tăi, atunci aproape sigur vei pierde. Cei mai mulți, mă refer aici la persoanele fizice, acceptă să se joace atât la pariuri, cât și pe bursă, și de aceea pierd. Câștigă într-un final cei care analizează, care au strategii și sunt înzestrați cu o disciplină de fier. Deci analiza, strategia și disciplina ar fi cele trei lucruri pe care le au în comun cele două domenii. Plus gestionarea riscului.
Te-ai ocupat de Rapid în vremea lui Copos. Te sunau jucătorii să se plângă de el? Tu cum l-ai perceput pe Copos din dialogurile pe care le-ați avut?
Vreo 12 ani am scris despre Rapid. Mi-a fost greu la început, pentru că eu sunt stelist, dar cred că am înțeles până la urmă ceea ce George Copos spunea despre Rapid, că e farmecul vieții. În general, îl apreciez pe fostul patron al echipei din Giulești. În afaceri făcea și multe lucruri cu bun gust, avea o clasă peste ceilalți patroni din Liga 1, dar era într-adevăr zgârcit și, în ciuda faptului că spunea într-una că pentru el contează o înțelegere de tipul gentlemen’s agreement, nu se ținea mereu de cuvânt. Cred că l-a ajuns până la urmă blestemul lui Nicolae Stanciu, care n-a suportat niciodată faptul că patronul nu i-a dat vreo 20.000 de dolari prin 1999, când s-a câștigat titlul. În general, eu eram aproape de fotbaliști, le știam nemulțumirile, exploatam acest lucru ca și jurnalist, dar încercam și să-i ajut să li se facă dreptate până la urmă. Dănuț Lupu era gelos pe relația lui Ionel Ganea cu Copos, Mircea Lucescu insista cu unii jucători care erau apropiați de el chiar și când uneori nu era cazul, suporterii aveau influență la cel mai înalt nivel, puteau decide soarta unor jucători, dar mai ales antrenori și conducători de club.
A vorbit cu jucători care au făcut blaturi pentru pariuri
Se făceau mai multe blaturi în acea perioada sau acum?
Un blat e greu de dovedit, dar pot spune că am fost la unele meciuri unde simțeam că rezultatul final a fost dinainte stabilit de ambele părți. Și, de cele mai multe ori, am simțit aceste lucruri la finalul anilor 90 și începutul anilor 2000. Am vorbit cu jucători care au făcut blaturi sau chiar au participat, poate fără să fie pe deplini conștienți, la dezvoltarea mafiei pariurilor în Europa. Însă eu am rămas cu amintirea unor fotbaliști în adevăratul sens al cuvântului.
Care a fost cel mai tare meci la care te-ai dus ca și ziarist?
Au fost mai multe, unul ar fi în 1998 când, în ultima etapă, am fost trimis pe stadionul Ghencea pentru că meciul nu prea mai interesa pe nimeni. Asta pentru că toți greii din presă erau la Craiova să vadă cum Rapid devine campioană cu Mircea Lucescu, iar pe mine, care totuși mă ocupam de Rapid, mă dăduseră la o parte. Știți ce s-a întâmplat. Apoi, nu pot uita niciodată meciul pe care Rapid, cu Mircea Rednic pe bancă, l-a disputat la Bruxelles cu Anderlecht în 2003. După un 0-0 la București, în tur, și după un 2-0 pe care l-a avut la pauza meciului de la Bruxelles, Rapid a pierdut cu 3-2. Așa public rău ca la Anderlecht nu am mai văzut decât în Grecia și Turcia. Ni se făceau semne la masa presei că ni se vor lua gâturile, pentru că ne bucurasem ușor la reușitele din prima repriză. Și un al treilea meci pe care nu îl voi uita niciodată atât eu, cât și alții, este cel de la Middlesbrough cu Steaua.
„Mircea Lucescu trebuia să conducă România în barajul cu Islanda”
Se califică România la Euro?
În general sunt optimist, iar teoretic am avea culoar, dar nu cred. Totuși, mi-am cumpărat bilete la două meciuri, să vedem. Nu cred că Rădoi va reuși să schimbe ceva peste noapte. Acum era nevoie de un șoc, de cineva cu o experiență mare și ca fotbalist, și ca antrenor. Pentru aceste meciuri era nevoie de unul ca Mircea Lucescu.
FCSB sau Steaua? Și de ce?
Steaua, pentru că știu foarte bine cazul, deoarece am avut acces la documente și am înțeles ulterior că Păunescu îi vânduse lui Gigi Becali ceva ce nu avea, iar când acesta și-a dat seama, a încercat să se salveze cu falsuri. A fost ultimul caz de care m-am ocupat înainte de a ieși din presă și mă bucur că încă doi colegi mi-au continuat apoi munca. Argumentul cel mai des invocat de cei care au rămas cu FCSB este că „Dom’ne, ce, nu era aceeași echipă când juca cu Valencia, cu Ajax, cu Chelsea?”. Nu era Steaua, era echipa lui Becali, pentru că totul era o minciună, fusesem cu toții păcăliți.
De ce crezi că ProSport a murit pe print, iar Gazeta a rezistat?
Cred că un factor important pentru dispariția printului a fost dispariția societății de difuzare. Degeaba faci tu un ziar bun, dacă nu ajunge la cititori. Apoi, acest lucru a coincis cu dezvoltarea incredibilă a tehnologiei și liberul acces la internet. Tinerii nu își permiteau să mai dea bani pentru a afla știri, când le citeau pe internet sau chiar tv. Desigur, au fost și oamenii care răspundeau direct de ziar în aceea perioadă, puși de Sârbu, care totuși nu s-au priceput prea bine sau nu și-au dat toată silința să salveze printul. De multe ori m-am întrebat cum a rezistat Gazeta, niciodată nu am aflat răspunsul, pentru că nu cred că pe print mai citește cineva.
Ce ar trebui să se întâmple ca sa te întorci în presă?
Nimic. Momentan nu sunt interesat. Dar niciodată să nu spui niciodată.
Despre criza economică și băieții deștepți
Când crezi că ne va lovi o noua criză financiară?
O nouă criză financiară va veni sigur, dar nimeni nu poate cunoaște exact când ea va lovi. Există anumite cicluri economice, statistică. Sunt anumite aspecte după care te poți ghida și să estimezi o posibilă criză financiară. Important de urmărit prețul aurului și principalii indici internaționali, SP500, Dow Jones, etc. O criză nu vine așa, deodată. În 2008, a culminat totul odată cu prăbușirea Lehman Brothers, o corporație de servicii financiare globale foarte importantă. Dar criza începuse să își arate colții cu cel puțin un an înainte. Uite, de exemplu, dacă o mare bancă ar pica acum, să zicem Deutsche Bank, acest lucru va stârni reacții în lanț și da, ar putea declanșa o nouă criză, dar asta va fi prea târziu pentru cei mai mulți, pentru că sigur vor fi alții care vor vedea reperele. Totuși nu cred că se vom mai asista la un scenariu asemănător. Cred că până la o viitoare criză financiară globală, vom continua să avem crize regionale (vezi Turcia, America de Sud). Iar în opinia mea, o criză de nivelul celei din 2008 sau din 1929 vom avea atunci când cel puțin un stat important din lume va intra în incapacitate de plată. O criză financiară reprezintă ceva foarte rău pentru majoritatea oamenilor, dar nu neapărat pentru cei care cunosc oportunitățile pe care ea le oferă. Majoritatea analiștilor văd un scenariu mai sumbru începând din 2021.
Salutare! Numele meu e Florin Caramavrov, sunt jurnalist de sport din 1993, am lucrat la Fotbal Plus, Sport XXI, Sportul românesc, Gazeta sporturilor, Prosport. Acum am site-ul meu - SPORTescu.ro. De asemenea, sunt invitat permanent al emisiunilor sportive de la ProArena (fost Sport.ro) de peste 10 ani și am realizat și prezentat pentru Pariurix.com peste 100 de emisiuni cu informații sportive pen ...
Citeste mai multPonturi / Predicții
Case de pariuri online legale recomandate
Cazinouri online legale recomandate
Tipsteri ai lunii