Daniel Iftodi, omul care a evoluat la cele trei mari, Steaua, Rapid și Dinamo: Jucam numai cu stadioane pline. Nea Jean mi-a dat banii în pungi de un leu!

Despre Daniel Iftodi se poate spune că a fost un „desenator” pe gazon, cu o tehnică deosebită, prin intermediul căreia contura jocul echipei sale din teren. Era o plăcere să-l vezi lovind mingea. A evoluat la toate cele trei echipe importante ale vremii, Steaua, Rapid și Dinamo, între 1992 și 2001, a câștigat trofee, însă prezența de-atunci a unui număr mare de fotbaliști valoroși pe sau în preajma postului său l-a împiedicat să acceadă la echipa națională.


În tricoul Rapidului, la un meci cu Steaua

Longeviv, a jucat până la 38 de ani, după care a devenit antrenor, lovindu-se din plin de dificultățile pe care le implică astăzi (și) această meserie în România. Actualmente, e antrenor la Carmen București, în Liga a patra.

Când ai început mai serios cu fotbalul?

Jucam toată ziua în curtea școlii la mine, la Beștepe. Iar când eram în clasa a 7-a, s-a făcut o echipă locală, Voința Beștepe, care activa în Liga a 4-a, Campionatul județean cum se numea pe-atunci. M-am înscris și eu la juniori. După ce am terminat opt clase, am plecat la Tulcea. Stând la un internat aflat aproape de stadionul echipei Delta, am fost împreună cu trei colegi să ne înscriem la juniori. Când m-au văzut cei care făceau selecția că eram așa mic de înălțime, nici măcar nu m-au lăsat să dau în minge, trimițându-mă la plimbare. De supărare, m-am dus să mă înscriu la box.

La box?

Da. Dar am stat doar trei zile, până am primit una în freză de nu mi-a mai trebuit. Așa că am continuat să joc fotbal pentru echipa mea din Beștepe, la juniori. Și s-a întâmplat ca la un meci cu echipa similară de la Delta Tulcea, să o batem cu 6-3, eu marcând 4 sau 5 goluri. Abia atunci am fost remarcat și ulterior legitimat la Delta.

Când ai debutat la seniori?

După jumătate de sezon la juniori, am fost promovat la echipa mare, în 1985, în Divizia B.

Idolul Kempes

Ai avut vreun fotbalist preferat?

Văzusem la TV în 1978 turneul final al Campionatului Mondial din Argentina și mi-a plăcut de Mario Kempes, care a și fost declarat cel mai bun fotbalist al competiției. Mi-amintesc că aveam un tricou alb pe spatele căruia am scris cu cremă de ghete „Kempes”.

Întotdeauna ai fost mijlocaș?

Nu. Când am început, se folosea sistemul 1-4-3-3, iar eu jucam extremă stânga, fiind și stângaci, și mai mic, și mai rapid. Ceva mai târziu am fost retras la mijloc.

Ai fost de tânăr foarte tehnic. A fost ceva nativ?

Probabil că a fost și nativ. Însă îmi plăcea foarte mult mingea. Eram în stare de dimineața până seara să mă joc cu ea, să șutez din toate unghiurile, cu efect, mai puternic, mai plasat etc. Mă jucam chiar și cu mingile de tenis. Așa mi-am făcut piciorul.


Alături de realizatorul acestui interviu, Răzvan Toma

Cum ai ajuns în fotbalul mare?

Am avut la Delta în preajmă foști jucători cu vechi stagii în Divizia A, Ion Moldovan era antrenor, iar colegi de echipă - Gheorghe Iamandi, Constantin Eftimescu, Ion Cățoi, printre alții. A contat asta pentru un tânăr jucător cum eram eu. Inițial am plecat la FCM Progresul Brăila, care, chiar dacă era tot în Divizia B, a însemnat totuși un pas înainte. Iar după jumătate de an m-a luat Victoria București.

N-ai stat însă prea mult la Victoria.

Era concurență mare și era greu de pătruns, luaseră mulți jucători de valoare din țară. Președinte era Dumitru Dragomir, care într-o zi m-a chemat la el în birou și mi-a zis că mă trimite la prietenul lui, Jean Pădureanu, adică la Gloria Bistrița, ca să pot juca, pentru că aveam nevoie de meciuri în picioare. Nu prea mi-a surâs, gândindu-mă că mă duc unde se agață harta în cui și că de la Tulcea până la Bistrița făceam vreo trei zile. Ca să-l fac pe nea Jean să mă refuze, am cerut la mișto o sumă mare de bani. Dar, spre surprinderea mea, a acceptat. Mi-aduc și acum aminte, că mi-a adus banii în pungi de-alea de plastic de 1 leu. Iar în acel sezon, când am ajuns acolo, Gloria a promovat în premieră în Divizia A. Chiar glumeam cu nea Jean, zicându-i: „Ai așteptat un fotbalist adevărat ca mine ca să poți promova”...

Cum te-ai înțeles cu Jean Pădureanu?

Foarte bine. Era un om de cuvânt. Iar condițiile de la Gloria erau propice performanței. De multe ori veneau acolo și loturile naționale în pregătire.

Te-ai transferat până la urmă la Steaua, tu declarându-te în mai multe rânduri dinamovist.

La mine în comună, mai toți țineau cu Steaua, mai erau unii și cu Rapid. Așa că trebuia să fie cineva și împotrivă, și așa am ajuns dinamovist. Dar legitimat la Steaua nu am ținut cont de asta. Fiind profesionist, mi-am făcut datoria cât am putut de bine, peste tot, față de clubul la care eram angajat. Când am ajuns în Ghencea, conducător era Ion Alecsandrescu, iar antrenor Victor Pițurcă. Apoi i-am prins și pe Iordănescu, și pe Dumitriu III.

Concurența cu Ilie Dumitrescu la Steaua

Apoi a început acel du-te-vino între Steaua și Gloria Bistrița. De ce te-ai plimbat așa mult?

La Steaua era greu, jucam pe același post cu Ilie Dumitrescu, care mergea și la echipa națională. Era concurență foarte mare și, chiar dacă atunci când intram în teren, mă descurcam bine, mai dădeam și goluri decisive, de multe ori m-am trezit în etapa următoare că nu eram nici măcar rezervă. Iar eu, vrând să joc, preferam să mă duc la Gloria. Tot din cauza acestei concurențe acute nu am ajuns nici la echipa națională.

În tricoul Gloriei Bistrița (Foto: sportpictures.eu)

Fiind acolo, la Jean Pădureanu, atâta vreme, n-am cum să nu te întreb de meciurile „Cooperativei”.

În tricoul Gloriei Bistrița (Foto: sportpictures.eu)

Toată lumea l-a acuzat pe nea Jean că era șeful „Cooperativei”. Nu putea reprezentantul unui club așa mic cum era Gloria să aibă o asemenea influență ca să facă legea.

Unde te-ai simțit cel mai bine la echipele pe la care ai jucat?

M-am simțit bine peste tot. Nu pot face vreo diferențiere. Mai ales că pe-atunci era o plăcere să joci, pentru că erau mai peste tot stadioane pline. Acum mă întristez când le văd atât de goale. Nu te poți simți fotbalist când joci ca un lup singuratic.

Cu cine ai fost bun prieten dintre fotbaliști, având în vedere la câte echipe ai evoluat?

Nici aici nu pot face diferențieri. Cu toată lumea m-am înțeles foarte bine. Și acum, după atâția ani, când mă revăd cu vreun fost coechipier, mă bucur nespus. Particip cu mare plăcere la meciurile de old-boys. Păcat că nu se organizează mai multe, ca să ne întâlnim și să depănăm amintiri.

Intreviu realizat de Răzvan TOMA
 

A jucat pentru șase echipe în Liga 1 din România

Daniel IFTODI 11.02.1968 (Beștepe,TL)

Mijlocaș

Debut în Divizia A: 03.05.1989, Victoria - Flacăra Moreni 2-2

Debut în Cupa României: 22.06.1989, Gloria Bistrița – Victoria București 2-4

1985-86 Delta Tulcea Div.B 0/0

1986-87 Delta Tulcea Div.B 0/0

1987-88 Delta Tulcea Div.B 0/0

1988-89 FCM Progresul Brăila Div.B 0/0

1988-89 Victoria 1/0 1/0

1989-90 Gloria Bistrița Div.B 0/0

1990-91 Gloria Bistrița 29/11 0/0

1991-92 Gloria Bistrița 29/7 1/0

1992-93 Steaua 11/2 3/0

1993-94 Gloria Bistrița 17/2 2/0

1993-94 Steaua 11/3 0/0

1994-95 Steaua 8/0 0/0

1994-95 Gloria Bistrița 17/6 1/0

1995-96 Gloria Bistrița 32/2 5/0

1995-96 Györi ETO FC (1 Ungaria) 8/0

1996-97 Gloria Bistrița 28/3 1/0

1997-98 Rapid 31/10 5/0

1998-99 Dinamo 30/9 6/0

1999-00 Dinamo 29/4 6/0

2000-01 Rapid 23/3 2/0

2001-02 FCM Bacău 17/0 2/0

2003-04 Gloria Bistrița 12/2 2/0

2004-05 Gloria Bistrița 20/3 1/0

2005-06 Gloria Bistrița 20/2 1/0

Total în Divizia A: 365 jocuri, 69 goluri

Total Cupa României: 39 jocuri

A cucerit 4 titluri (1992/93, 1993/94, 1994/951999/00), 3 cupe (1993/94, 1997/98, 1999/00)

În cupele europene

Debut: 03.03.1993, R Antwerp FC – Steaua București 0-0

Total: 18 jocuri

Partea a doua a interviului cu Daniel Iftodi o puteți citi mâine pe Pariurix.com.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive
Se aplică T&C | Pariază responsabil!

Discutii

Case de pariuri online legale recomandate

Înregistrează-te gratuit pentru a primi cele mai noi ponturi