Daniel Iftodi: Minciunile din Liga 1 și meciurile de gală cu Steaua în Liga Campionilor

În prima parte a interviului cu Daniel Iftodi (51 de ani) ați putut afla despre concurența cu Ilie Dumitrescu la Steaua și despre banii luați cu punga de la nea Jean Pădureanu. Fost jucător și la Rapid, și la Dinamo, actualmente antrenor la Carmen București, Iftodi vorbește de această dată despre situația grea a echipelor de tradiție din România, dar își amintește și despre marile meciuri jucate în Ghencea.

La meciurile de old-boys își mai arată încă tehnica desăvârșită (Foto: Răzvan Păsărică / sportpictures.eu)

Ți-a rămas vreun meci mai mult la suflet?

„Dubla” aceea cu Antwerp, pe când eram la Steaua, când am fost foarte aproape de semifinalele Cupei UEFA. După un meci formidabil acolo, scor 0-0, am fost egalați aici de Czerniatynski, pe final, s-a terminat 1-1 și au mers belgienii mai departe. Îmi mai aduc aminte de jocurile cu Benfica, din grupele Ligii Campionilor, atunci când ne-a făcut praf acel arbitru englez, Elleray, la Lisabona. Iar aici la București am făcut egal, 1-1, a dat Panduru gol din pasa mea. Când jucam asemenea meciuri, parcă eram în costum de gală. Aveam echipă bună, nu se simțea dacă jucau titularii sau rezervele.

Mi s-a părut ceva mai ciudată destinația FCM Bacău din cariera ta, atunci când voia Sechelariu să se bată la titlu.

El luase atunci locul cedat de FC Baia Mare, că altfel ar fi fost în „B”. Și voia peste noapte să ia titlul! Cum să faci imediat o echipă competitivă? E nevoie de o perioadă de acomodare, până se fac relațiile de joc între coechipieri. Iar apoi nici nu a onorat contractele. N-am fost și eu amendat pentru că mi-am cerut drepturile? Făcuse un regulament intern în care băgase o minciună, cum că noi am fi avut ca obiectiv să terminăm în primele patru. Cum ne-am situat pe locul 5, a găsit motivul pentru a nu-și respecta angajamentele. Iar pe-atunci, comisiile de disciplină judecau regulamentele interne, nu contractele. Așa că jucătorul era la mâna conducătorului.

Ai jucat foarte puțin în străinătate.

Da, doar o dată și scurt. Am fost împreună cu Ilie Lazăr în Ungaria, la Györ, pentru ultimele etape, când la noi se terminase deja sezonul. Ne-am simțit foarte bine acolo, am și scăpat echipa de la retrogradare. În rest, nu m-a interesat să plec afară, am fost eu mai patriot.

„De ce nu se dă o lege a sportului clară?”

Ce părere ai de dispariția echipelor de tradiție?

Este trist și îngrijorător. Totul pleacă de la lipsa de implicare a autorităților locale. Nu se mai investește deloc în infrastructură. Și nu numai la fotbal, ci în toate sporturile. E posibil ca atâta vreme să nu se dea o lege a sportului clară? Numai la noi se întâmplă să fie jucătorii și antrenorii neplătiți cu lunile. Iar dacă îți ceri drepturile bănești, bagă echipa în insolvență și nu mai vezi nimic.

Ce-ai făcut după ce te-ai retras?

Am făcut Școala de antrenori când încă eram jucător. M-am retras la 38 de ani. Mi-am luat apoi toate categoriile, inclusiv Licența Pro, așa că aș putea să antrenez la Liga I. Am și fost la Ceahlăul Piatra Neamț cu Costel Enache, când el încă nu avea licența.

„Ce mai e normal azi în România?”

Nu mi se pare normal ca să fie numit antrenor principal unul care n-are licență, iar cei care o au să joace rolul de paravan. Nu am auzit să se întâmple așa ceva prin alte țări.

Ce mai e normal astăzi în România? De ce crezi că pleacă atâta lume afară?

Pe unde ai mai antrenat?

La Laminorul Roman, la Marmația Sighet, Petrolul Videle, Delta Dobrogea Tulcea, AFC Oltenița, Agricola Borcea, CS Dinamo, iar din acest an sunt la Carmen.

Deci ai ajuns și la tine, la Tulcea.

Da, am luat echipa din Liga a 4-a și am fi putut promova și într-a 2-a, dar din iarnă n-a mai vrut conducerea de-acolo și a apărut vechea poveste cu neplata salariilor. Ne băteam atunci cu Dunărea Călărași, am și învins-o la ea acasă. Azi Dunărea e în Liga I, iar Delta Dobrogea s-a desființat...

Iar ultima oară ai fost la CS Dinamo, în Liga a 4-a.

Până cu o zi înaintea reluării returului. Plecarea de-acolo n-a depins de mine. Tot așa, n-am mai fost plătiți, nici eu, nici jucătorii. Ultimii bani i-am luat în august 2018. Am tot sperat că lucrurile se vor rezolva, dar degeaba. Și nu am mai putut continua astfel. Așa că am plecat la o rivală, la Carmen, cu care în primul joc am învins-o cu 1-0 pe CSA Steaua. A fost prima lor înfrângere din actualul sezon. Și cu CS Dinamo făcusem 1-1 cu ei, în prima parte.

Ai jucat vreodată la pariuri, pronosport?

Urmăresc fotbalul de pretutindeni, dar nu am pasiunea de a juca la pariuri. O mai făceam pe la Pronosport, din când în când. Mi-amintesc că eram odată cu niște prieteni mai în vârstă, care se tot chinuiau să pună niște pronosticuri. M-am uitat și eu la ce făceau ei și doar într-un singur loc nu am fost de acord cu ce puseseră, așa că le-am sugerat să schimbe. N-au vrut și atunci m-am ambiționat și am jucat varianta mea și am câștigat. Bine, suma a fost mică.

Interviu realizat de Răzvan TOMA