Dan Filoti: Suntem o nație de Alibeci! Trebuie să ne bucurăm de sport. Nebunia lui Talpan și infatuarea lui Becali
2018-08-13 18:15:06
Dan Filoti (42 de ani) e jurnalist de sport din 1993. Prima angajare a fost la Jurnalul Național, apoi la Gazeta Sporturilor, ProSport, unde a fost și redactor-șef între 2007 și 2012, iar din 2012 lucrează la DigiSport, mai întâi în management, iar din 2014 e realizator de emisiuni. În prezent, face Matinalul de la DigiSport. Premii în carieră: „Editorialistul anului” în 2007, Reporterul anului în 2010 - la ultima ediție a Premiilor Ioan Chirilă, Cea mai bună emisiune de sport – 2017.
Simpatizant al Rapidului, Dan nu a ascuns niciodată acest lucru. Pentru că mi-a fost șef o perioadă, dar cred că și eu lui, mi-am permis și niște întrebări mai delicate :))).
Deschide cont și joacă acum la pariuri sportive cu un super bonus de bun venit!
Care este primul lucru care îți vine în minte când spui Rapid?
Mă gândesc la tata, Dumnezeu să-l ierte, pentru că el m-a luat prima dată și m-a dus pe stadion. Nu am făcut niciodată un secret că am simpatizat ideea de Rapid, veche, amintirile alea ale copilăriei, cu mersul pe stadion, pe Republicii... Cred că am fost privilegiat. Să prinzi un cuplaj, să vezi un meci pe Republicii, cu zeci de mii de oameni în tribune, chiar sunt niște imagini plăcute. Și ce înseamnă Rapid se leagă de acele amintiri din copilărie.
Prima amintire despre Rapid?
Primul meci pe care l-am văzut pe stadion, cu Rova Roșiori. A bătut Rapidul cu 4-0, pe vremea când juca în Divizia B. Goanță, Ispas, Țâră, Gheară... Era prin 82-83. Eram la școala generală și aveam cele cinci minute de film și de desene animate. Erau Tarzan, Cireșarii și Racheta Albă. Nu știm niciodată ce se întâmpla în Tarzan pentru că juca Rapidul la matineu și eu mă duceam cu taică-meu pe stadion. La un moment dat, tata s-a lăsat de sportul ăsta și m-a pasat vecinilor, pentru că nu mă puteam duce singur, eram mic. Am prins Rapidul când juca pe stadionul Steaua. Am prins scandarea: „Steaua și Rapid se iubesc la infinit”. Erau altele rivalele Rapidului.
Și cum s-a ajuns la rivalitatea asta dintre Steaua și Rapid?
În perioada aceea dinainte de Revoluție, când Steaua avea superechipă, și nu numai ea, și Dinamo avea, chiar și Sportul. Îi băteau pe cei de la Rapid pe unde îi prindeau, la diferențe mari. Sigur, cea mare diferență a fost 0-9 cu Corvinul. Am prins meciul pe 23 August cu 8-2 pentru Steaua. Și Sportul la un moment dat, cred că ne-a dat 7-2. Cam de atunci au rămas un pic contra lor, iar apoi s-a accentuat rivalitatea, ajungându-se la momentul culminant de la acel Rapid - Steaua în sferturile Cupei UEFA.
Într-un interviu pentru PariuriX, Pancu spunea că în cinci ani Rapidul se poate bate la titlu. Tu ce zici?
Apropo de Pancu... Îmi amintesc de sezonul în care a fost Mircea Lucescu antrenor la Beșiktaș în anul Centenarului, toate forțele din Turcia s-au conjugat ca să câștige Beșiktaș campionatul. Acum suntem în 2018, în 2023 este anul Centenarului pentru Rapid, probabil și la asta se gândea Pancone. Vorbim de Viitorul, care, cu nouă ani înainte să ia campionatul, nu exista. Vorbim de CFR, care a luat campionatul la 5 ani după ce și-a început parcursul acela nebun cu Tilincă, din Divizia C. Totul e posibil când e vorba de proiect și, uneori, în România, nici nu e nevoie să fie proiect, apropo de Unirea Urziceni, o echipă născută din nimic și plecată din păcate în neant. E vorba de oameni, dar important e să fie proiecte durabile în fotbal.
Crezi în acest proiect Rapid?
Dacă pleca și Pancu împreună cu Daniel Niculae, aveau o problemă cei de acolo. Brandurile sunt certificate cumva de oameni, nu pot sta așa, suspendate în aer. Un semnal puternic e dat de faptul că oamenii s-au întors lângă. La ora la care vorbim noi acum și probabil până prin octombrie, când, dacă se va schimba gazonul pe Arena Națională, se va juca România – Serbia acolo, sunt sigur că nu va cădea recordul de asistență, sau cine știe, să dea Dumnezeu să se califice FCSB în Europa League, chiar aș vrea, să aibă adversari ca lumea și poate atunci să se bată recordul de audiență. Au fost 40.000 de oameni, cea mai mare parte a lor rapidiști la acel Steaua – Academia Rapid din Liga a patra. De asta cred că, dacă cei de acolo vor renunța la orgolii și existând un spirit al locului, lucrurile pot merge înainte.
„Daniel Niculae a greșit!”
Cine are dreptate în conflictul ăsta dintre Daniel Niculae și Pancu?
Profesional, e ca și cum eu și cu tine am lucrat la un moment dat împreună, fiecare am luat-o pe drumul lui. Unul a crezut într-un proiect, celălalt a crezut în alt proiect. Cred că prieteniile au un caracter personal și nu ar trebui să depindă de problemele profesionale. Profesia e profesie, legătura asta interumană ar trebui să rămână nealterată. Din ce știu eu, nu a existat nimic personal între ei, cred că a greșit Daniel Niculae care a spus că, dintr-un motiv profesional, Daniel Pancu încetează să fie prietenul lui. Mai mult, nu știu ce să zic. Nu cred că profesia și prietenia sunt condiționate. Sunt două lucruri total diferite, dar na, și frați s-au mai certat de la bani.
Lumea vorbește că ai rapidizat DigiSport, că ai chemat prea mulți rapidiști în emisiunile tale...
Dacă vorbim de Adi Matei, el a jucat la toate echipele din București, sau dacă vorbim de Rednic, el a fost dinamovist. Lupu, la fel. Deci nu sunt neapărat rapidiști. Sunt foști jucători importanți ai României.
Ați avut ceva audiențe la live-urile acelea de după meciurile Academiei Rapid?
Să știi că audiențele sunt comparabile cu alte producții. Nu am cifre acum, dar îți pot spune că au fost audiențe bune. În plus, nu eu am hotărât să facem acele intervenții după meci. Aș vrea eu să am puterea asta la DigiSport, dar nici pe departe nu e așa. Nu iau eu astfel de decizii.
Când mai mergem și noi cu naționala la un Campionat Mondial?
Eu și tu facem parte dintr-o generație privilegiată. Am văzut trei turnee finale de Campionat Mondial, 90, 94 și 98. Le-am văzut și le-am înțeles. Nu știu când să zic că vom mai vedea iar un turneu final cu România... Cât mai repede am vrea, în patru ani, patru ani și jumătate, în Qatar. Atunci ar fi primul prilej. Cu generațiile acestea de fotbaliști crescuți pe afară, mereu sperăm, de la campanie la campanie, tot zicem că data viitoare și uite că au trecut sau, mai bine zis, vor trece, 24 de ani (n.r. - până în 2022), nici nu îmi dau seama când au trecut. Un Campionat European nu se poate compara cu un Campionat Mondial.
Exemplul Răzvan Marin
Crezi în tinerii aceștia de azi, din campionatul intern, că vor contribui și ei la o calificare?
Tot am invitați prin emisiune care îmi spun că „pe vremea noastră”, în Divizia B cum era atunci, erau mulți tineri care ar defila în ziua de astăzi în Liga I. Cred că au mai multă deschidere tinerii de azi și ar trebui să profite de această deschidere: mijloace de informare, imagine... Tot e Ronaldo reperul suprem. Până la urmă, ce e fascinant e capacitatea lui de a se motiva și de a se automotiva, chiar dacă are tot ce îi trebuie. În antiteză sunt exemplele de fotbaliști români care, dacă prind un transfer afară, au senzația că li s-a încheiat cariera. S-au transferat în străinătate, au un salariu foarte mare comparativ cu România, parcă e sfârșit de drum pentru ei. Vreau să cred că tinerii aceștia văd exemplele greșite. Au reperele acestea... Nici măcar nu trebuie să te duci până la Ronaldo, pentru că îl avem pe Răzvan Marin, un fotbalist care și-a angajat mental coach, și-a angajat preparator, un fotbalist care are grijă de cariera lui.
Este foarte importantă chestia aceasta cu psihologul sportiv de la 17-18 ani?
Aici au și părinții rolul lor. Eu vorbesc des cu antrenori de la copii și juniori despre ce caracter nociv au părinții, fie prin felul în care se implică în meciuri... Dacă vrei, suntem o nație de „Alibeci”. Cred că îi certăm pe copii când trebuie să fim alături de ei și îi alintăm când ar trebui să îi pedepsim. Asta s-a întâmplat cu Alibec la FCSB și asta se întâmplă cu multe generații de tineri fotbaliști. Nu știm cum să dozăm, nu știm când și ce măsuri să luăm, când să le vorbim și cum să ne comportăm cu ei. Alibec e un perpetuu copil și vreau să cred că va reuși să depășească perioada această. Și chiar cred că naționala cu Alibec în teren ar putea să atace calificarea la Campionatul Mondial.
Deci mai crezi în Alibec?
Da, da, cred!
„Antrenorii să nu-i mai certe pe copii când driblează!”
Am vorbit cu cineva din Spania. În România, antrenorii îi pun pe copii să tragă la hamuri, acolo mingea e de bază...
Așa e, am auzit cazuri de antrenori care fac schimbare la trecerea timpului, văd antrenori care le cer copiilor să paseze și când nu e cazul, aud mulți antrenori care îi ceartă pe copii când driblează. Dacă îi iei copilului plăcerea jocului, de a reuși un dribling, de a marca un gol, ce realizare să mai facă? Tot vorbeam de Rapid la început. Era una dintre devizele echipei: „Decât un gol urât, mai bine o bară frumoasă”. Copiii trebuie crescuți în spiritul ăsta și atunci vin oamenii la stadion... E o realizare că îi scoți pe copii din casă, de la computer, și îi aduci pe un teren de fotbal.
Despre nebuniile lui Talpan
De conflictul FCSB vs Steaua ce părere ai?
Mi se pare atât de artificial și atât de simplu putea fi rezolvat... Este o chestie de orgoliu. Se poate rezolva. S-a rostogolit bulgărele foarte mult și cheia este la oamenii care îl pot domoli cumva pe Talpan. Sigur că sună anecdotic, l-am privit mult timp pe acest Talpan ca pe un personaj insolit, dar până la urmă iată ce a putut să facă el, până unde s-a dus nebunia cu sau fără ghilimelele de rigoare a lui Talpan și încăpățânarea sau infatuarea unui patron ca Gigi Becali. Cred că acestea sunt bornele acestui conflict. Iar Becali e un patron care s-a crezut mai presus de tot ce înseamnă tradiție, culori, istorie, brand, tot ceea ce înseamnă afectul unui club. S-a crezut efectiv stăpân peste tot ce înseamnă spiritul din Ghencea. Nu poți așa ceva. Nu poți să tratezi oamenii ca pe niște unelte de care te folosești, apoi le arunci. Steaua era echipa care nu avea nevoie de sponsori, pentru că se sponsoriza prin marea masă de oameni. A fost întotdeauna un club aparte, care a avut cei mai mulți suporteri, cu o tradiție începută de dinainte de 1986 și continuată în timp, generații de generații, clubul care întotdeauna când avea nevoie de victorie o obținea. Nu era niciun efort să păstrezi oamenii ăia, doar să știi să le vorbești.
Teoria conspirației: serviciile secrete au scindat grupurile de suporteri!
Cum s-a ajuns aici, ca multe cluburi de tradiție, să aibă două echipe care revendică palmaresul?
Tot scenariul acesta a plecat de la grupurile de suporteri. Suporterii au fost împărțiți, au fost manipulați și s-au lăsat scindați. Am auzit o teorie cum că serviciile secrete au spart grupurile de suporteri. Și Dinamo are două grupări: Doar Dinamo București și Uniți pentru Dinamo, două entități separate ale suporterilor. La fiecare echipă a fost ba Sudul, ba Nordul ș.a.m.d. și a fost o aripă radicală a suporterilor afiliați sau nu din punct de vedere politic, iar serviciile secrete ar fi intervenit cu gândul de a folosi galeriile ca masă de manevră. În afară de Cluj și, poate, de Petrolul, toate grupurile de suporteri care contează au avut partea asta radicală. Manipulați sau nu, cert e că vedem decăderea brandurilor și din cauza suporterilor.
O avem pe Simona Halep și alte sportive care trec printr-o perioadă bună. Ar putea face Federația Română de Tenis mai mult pentru sportul ăsta, pentru copii, să facă terenuri, să promoveze mai bineacestg sport?
Nu cred că FRT, cred că doamna aceea care s-a urcat pe scenă alături de Simona Halep să ia ceva din aura ei ar trebui să lase cheile de oraș și să ia cheie franceză sau cheie de 10, de baros, să le pună în mâinile muncitorilor, metaforic vorbind, și să ajute la construirea unor baze sportive, să facă ceva cu baza aia din Cotroceni, care era asemănată de jurnaliștii străini acreditați la turneele de tenis cu un mic Roland Garros. Era Micul Paris și Micul Roland Garros. Am fost anul acesta acolo și în momentul în care am intrat la un meci de simplu, m-am simțit ca într-un film prost, când se filmează prin cartiere pe la margine de București. Urcam pe schele, niște reflectoare îmi băteau în ochi, niște țânțari mă bâzâiau și niște oameni încremeniți. Mă gândeam așa, la orice pală de vânt poate să cadă schela, mă uitam la un cameraman bătut de vânt pe o platformă improvizată. Mă gândeam că suntem în 2018, că avem 5 sportive în primele 60, două în primele 20 și nu avem baze sportive! Mă uit la canotori, mă uit la gimnastică, parcă sunt niște flori care cresc pe un teren agricol. Ar trebui să luăm exemplele din jurul nostru: mă uit la Turcia, mă uit la Ungaria, ce înseamnă un program de investiții în sport.
„Viitorul sportului românesc e cu bani publici”
I-am cerut lui Radu Paraschivescu să spună ceva optimist despre viitorul fotbalului românesc. „Cred că vom avea mai mult timp liber când fotbalul românesc se va desființa” - a fost reacția lui nu prea optimistă. Spune tu ceva pozitiv.
Îmi doresc să avem ocazia să trăim bucurii din sport. Cum a fost Simona la Roland Garros... fac eforturi și încerc să găsesc performanțe mai actuale... Cum a fost CSM-ul câștigătoare de Liga Campionilor, cum a fost Alba Blaj...
Îți place modelul ăsta, al CSM-ului? Nu ar trebui să construim altfel și să plecăm de la copii și juniori?
Discuția este foarte lungă, sigur că ar trebui investit în ce avem noi, dar ce te faci când cota unor jucători e crescută artificial și la banii ăia aduci un Fortes? Trebuie reglată regula bunului simț în sport și în fotbal, astfel încât să nu o mai ia razna prețurile, pentru că așa se ajunge să dai bani unor străini care pot să îți aducă plusvaloare, în defavoarea unor români care dovedesc că nu sunt pregătiți... Ca să răspund la întrebare: da, eu nu am nicio problemă ca autoritățile să investească în sport pe un program și să nu mai văd într-o parte primari băgați la închisoare pentru că au investit și în altă parte primari ridicați la rang de eroi. Vreau o armonizare legislativă. Viitorul sportului e și cu bani publici. Să aduci mercenari e calea cea mai simplă.
Pozitiv?
Ne vom bucura de sport și sper ca această bucurie de sport să fie perpetuă, nu mici insulițe. Să trăim momentele alea, când te transfigurezi de bucurie.
Descoperă top 5 case de pariuri online recomandate
Salutare! Numele meu e Florin Caramavrov, sunt jurnalist de sport din 1993, am lucrat la Fotbal Plus, Sport XXI, Sportul românesc, Gazeta sporturilor, Prosport. Acum am site-ul meu - SPORTescu.ro. De asemenea, sunt invitat permanent al emisiunilor sportive de la ProArena (fost Sport.ro) de peste 10 ani și am realizat și prezentat pentru Pariurix.com peste 100 de emisiuni cu informații sportive pen ...
Citeste mai multCase de pariuri online legale recomandate
Cazinouri online legale recomandate
Tipsteri ai lunii