A crescut în spiritul Stelei, iar azi antrenează echipa din România cu cele mai mari șanse de a câștiga Liga Campionilor: „Dacă îți cântă imnul, înseamnă că ești cu adevărat cineva”

Adrian Vasile (36 ani) este omul momentului la CSM București. După 5 ani petrecuți ca antrenor secund la clubul finanțat de Primăria Capitalei, el a primit șansa de a antrena echipa ca principal. Este al doilea român care conduce CSM București în această perioadă, după Aurelian Roșca în 2018. Cu licența Master Coach obținută anul trecut și cu un bagaj de cunoștințe foarte bogat acumulat în ultimii ani de la mulți antrenori de top din Europa cu care a colaborat, Adrian Vasile speră să reușească să readucă echipa în Final Four la sfârșitul acestui sezon.



Debutul ca principal al lui la CSM București a fost duminica trecută, în Liga Campionilor, 24-22 cu Esbjerg, în Danemarca. „Meciul s-a terminat, ne-am bucurat puțin și imediat am trecut la pregătirea partidei următoare, cu Rostov-Don. Cu doar 3 zile de pregătire a acestui joc, trebuie să fim și mai eficienți în tot ceea ce facem. Înainte de Esbjerg am avut câteva zile bune să ne pregătim, chiar toată săptămâna. Dar acum sunt numai 3 zile și trebuie să fim foarte eficienți”, a început Adrian Vasile dialogul pentru PariuriX.

Cum ai descrie aceste prime zile pentru tine pe banca tehnică a echipei CSM București?


Având în vedere cum s-a terminat, este o săptămână de vis pentru mine. Trebuie să le mulțumesc fetelor pentru concentarea și dăruirea de care au dat dovadă toată săptămâna. Dacă aș scoate din ecuație meciul și rezultatul cu Esbjerg, toată săptămâna și toate antrenamentele au fost foarte bune. Că am reușit să facem și un joc bun, este precum o cireașă pe care o adaugi ultima și contează cu siguranță enorm.

La time-out-uri, fetele te-au ascultat, ai fost destul de calm. Lumea este foarte atentă și la ce transmite un antrenor în aceste momente de pauză. Cum ai reușit să te impui într-un vestiar destul de greu?


Ce ajută mult un antrenor este concentrarea din fiecare minut la antrenamente, fiecare să știe ce are de făcut, cu un plan foarte exact, cu roluri și responsabilități bine determinate. Cum fetele au fost concentrate la toate aceste aspecte și cum împreună am stabilit niște sarcini clare, în timpul time-out-urilor mi-a fost relativ ușor, pentru că vorbeam despre detalii pe care le-am pus la punct împreună înaintea jocului, oarecum venea natural această discuție. Nu cred că am eu vreun secret, este practic o muncă de echipă. Sigur, contează amprenta fiecărui om, asta este cu siguranță adevărat, dar fără ca fetele să fi fost cu capul și cu inima în teren, nu am fi reușit.

Spiritul de învingător îl are de la Steaua

Poate nu toată lumea știe că înainte să ajungi la CSM București, ai fost jucător la Steaua București. Ce îți mai aduci aminte din perioada respectivă?


Lucrurile cu care eu am rămas din perioada de la Steaua cred că au cea mai mare legătură cu educația pe care am primit-o. Sunt ca o fundație extrem de solidă, la care tot timpul mă gândesc și fac referire în mintea mea. Am avut șansa să fiu educat într-un club în care s-a cultivat numai spiritul de învingător și am avut foarte multe modele de la care să învățăm ceea ce înseamnă profesionalismul, dârzenia, și toate astea rămân. Pentru mine a reprezentat și va reprezenta un mare avantaj că am putut să fiu crescut în spiritul ăsta. Și trebuie să le mulțumesc tuturor antrenorilor mei, Ștefan Birtalan, Vasile Stângă, Nicolae Munteanu, Radu Voina.

Spune-ne o persoană cspecială, are și-a pus amprenta asupra traseului tău.

Clubul Steaua și antrenorii amintiți au un rol important la fundația de care v-am spus. Iar în ceea ce privește perioada actuală, au fost doi antrenori care au avut un impact asupra mea. Prima persoană a fost Mette Klit, cu care am început acest proiect la CSM București, iar a doua este clar Per Johansson, cu care am lucrat de două ori la club, iar acum suntem împreună la naționala Muntenegrului. El a fost cel care m-a stârnit cel mai mult și mi-a dat încredere pentru pasiunea asta a mea. A venit cu bagheta finală.

Ai obținut licența Master Coach înaintea sau după ce a venit Per Johansson la CSM București?


Licența Master Coach am obținut-o în 2018, la finalul Campionatului European din Franța. În ultimii ani, în mintea mea s-a reaprins flacăra pentru handbal, pentru că atunci când am început cu pregătirea fizică la Steaua (n.r. - din postura de preparator fizic) nu mă gândeam neapărat la lucru acesta. Odată cu trecerea anilor, mi-am dat seama că mă pregătesc pentru așa ceva. Și de asta am spus mereu că trecerea mea de la antrenor secund la antrenor principal se va întâmpla la momentul potrivit.

Și simți că a venit la momentul potrivit?


Nu mi-am dorit în niciun caz să grăbesc acest moment. Poate că niciodată nu știi când e momentul potrivit, dar m-am gândit astfel: dacă șansa asta mi-ar fi venit acum doi ani, cu siguranță nu aș fi fost pregătit cum sunt acum. Și îmi dau seama că ar fi fost prea devreme, n-ar fi fost în niciun caz o idee bună. Putea să fie și mai târziu, peste un an, dar de acum am înțeles că sunt pregătit pentru asta.

Ai reunțat destul de devreme să mai joci handbal, pe la 27-28 de ani, dacă nu mă înșel...


La 28 de ani!

A fost un motiv anume pentru care te-ai retras atunci?


Am iubit foarte mult handbalul, cred că la un moment dat eram un jucător care avea un potențial destul de bun pentru a ajunge acolo unde mi-aș fi dorit eu, dar pe la 25 de ani am început în fiecare vară să îmi pun întrebarea: „Ok, Adrian, ce ai realizat anul acesta?”. Trebuie să spun că au fost niște trenuri care au trecut pe lângă mine și nu am putut să le folosesc, să le fructific ca șansă. Mi-am dat astfel seama că nu mai puteam atinge în cariera de jucător ceea ce îmi doream eu să fac. Am înțeles că nu trebuie să pierd timpul și am încercat să fiu de folos altfel. Mi-am dat seama că trebuie să mă canalizez pe altceva și așa a apărut oportunitatea de a fi preparator fizic și antrenor. Le-am luat în serios din start, de când am început studiile la UNEFS. De altfel, acolo am și descoperit plăcerea de a învăța de la profesori motivele pentru care se fac anumite lucruri, de ce antrenăm anumite lucruri în unele momente, de ce atâtea repetări, etc. Toate acestea mi-au plăcut foarte mult, le-am învățat și îmi dau seama că am făcut niște pași, poate inconștienți la un moment dat, dar foarte importanți pentru ce mi se întâmplă azi.

Presupun că te-au ajutat mult și cei 5 ani în care ai fost antrenor secund la CSM București, ai lucrat cu nume mari...


Bineînțeles, fără acești oameni lângă mine nu aș fi putut să învăț atât. Și nu a fost deloc o muncă simplă, pentru că tot timpul trebuie să te ridici la nivelul jucătoarelor, unul foarte ridicat.

Ajutat de modelul suedez

Evident, ai avut o relație specială cu Per Johansson. Ce a fost ieșit din comun în acest parteneriat cu Per, care continuă și la naționala Muntenegrului?

Cel mai important în cultura scandinavă și mai ales la suedezi este faptul că ei oferă foarte multă responsabilitate și în același timp libertate în cadrul staff-ului. Fiecare om din staff trebuie să înțeleagă că are un rol și o răspundere clară, nu este doar la număr. Și când simți tot timpul că ai încrederea asta din partea antrenorului, atunci automat cred că dai mult mai mult din tine decât atunci când nu ți s-ar cere sfatul și nu ai fi implicat în anumite acțiuni. Sigur, trebuie să existe și o chimie între oameni, pe care o avem, suntem foarte buni prieteni și vom rămâne așa, pentru că ne unesc deja foarte multe amintiri. Per mi-a oferit foarte multă responsabilitate, iar asta nu face altceva decât să mă provoace să devin și mai bun decât ar fi crezut el că sunt.

Avem următorul scenariu în față. Ai devenit antrenor principal la CSM București, iar în iarnă, la Campionatul Mondial, vei fi pe banca tehnică a Muntenegrului, adversara României în grupă, într-un meci, probabil, decisiv. Implicit, vei avea în tabăra adversă mai multe jucătoare de la echipa de club. Cum vezi acest scenariu?

Vă spun sincer că îmi este foarte greu să mă gândesc la cum va fi momentul înainte de meci, momentul intonării imnului. Este un lucru la care eu m-am gândit din când în când și la turneele precedente, exista posibilitatea de a întâlni România și atunci.

Emoții pentru România

Până la urmă, ai evitat-o, dar în Japonia nu mai este posibil...


Va fi foarte greu și emoționant, nici nu știu dacă pot să mă pregătesc neapărat pentru momentul respectiv. Greu! Iubesc țara asta foarte mult, visul meu de mic a fost să fiu un jucător important în echipa Stelei și să să-mi cânte imnul. Așa am fost învățat și educat în tinerețe la club. Dacă îți cântă imnul, înseamnă că ești cu adevărat cineva. Așa că pentru mine valorile astea au rămas, de asta îmi va fi foarte greu, chiar și acum când vorbesc cu tine am emoții. Dar face parte din activitatea noastră și trebuie să fim profesioniști.

În final te-aș întreba ce părere ai despre fenomenul pariuri sportive, cum îl percepi?


Este un domeniu de care stau departe. Cred însă că a ajuns să fie atât de normal, face parte din viața milioanelor de iubitori ai sportului.

La casele de pariuri, CSM București are un mic avantaj cu Rostov-Don în meciul de vineri. Ți se pare realist?


Nu știu care sunt cotele ca să îmi dau seama mai exact.

CSM București are azi în jur de 1.90-2.00 la victorie, iar Rostov 2.00-2.10.


Fără a fi specialist, cred că asta nu înseamnă decât un echilibru. Aceste șanse sunt pe la 50-50, iar în cazul nostru cu siguranță au crescut după ce am câștigat în Esbjerg, unde înțelesesem că nu eram favoriți. Cu siguranță, echilibrul va fi cuvântul cheie în această confruntare.

Interviu realizat de Marius Huțu

Fotografii: sportpictures.eu

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive
Se aplică T&C | Pariază responsabil!

Case de pariuri online legale recomandate

Înregistrează-te gratuit pentru a primi cele mai noi ponturi