Top 10 jucători ai Mondialului 1990: Schillaci care a venit de nicăieri și lacrimile lui Gascoigne

Mondialul din 1990 din Italia a fost ediția „Nopților Magice” (Notti Magiche), denumită astfel după imnul oficial al competiției.

Dar dincolo de magie, s-a ascuns un turneu dominat de un fotbal defensiv, decizii controversate și cea mai slabă finală din istoria Cupei Mondiale (Germania de Vest 1-0 Argentina, penalty Brehme în minutul 85′, două eliminări în tabăra argentiniană).

Germania de Vest a câștigat ultimul titlu înainte de Reunificare, Maradona a plâns în finală, Gascoigne a plâns în semifinală, iar un sicilian care aproape că nu jucase niciodată pentru echipa națională a marcat 6 goluri și a câștigat Balonul de Aur.

Iată cei 10 jucători care au marcat acea vară.

Acest articol face parte din seria specială PariuriX dedicată Cupei Mondiale.

1. LOTHAR MATTHÄUS (GERMANIA DE VEST)

Poziție: Mijlocaș central / Căpitan

Statistici: 4 goluri în 7 meciuri

Premii: Balonul de Argint al Mondialului + Ballon d’Or 1990 + FIFA World Player 1991

Da, Balonul de Aur al Mondialului i-a revenit lui Schillaci.

Însă cel mai bun jucător al turneului a fost Matthäus, iar acest lucru a fost recunoscut de întreaga lume prin acordarea Balonului de Aur (Ballon d’Or) în decembrie 1990. Căpitanul unei Germanii de Vest care a fost cea mai bună echipă a turneului: 4-1 cu Iugoslavia, 5-1 cu Emiratele Arabe Unite, 2-1 cu Olanda (optimi), 1-0 cu Cehoslovacia (sferturi), 1-1 cu Anglia (semifinale, 4-3 la penalty-uri), 1-0 cu Argentina (finală).

Două goluri împotriva Iugoslaviei (șuturi de la distanță, marca sa înregistrată), alte două în faza grupelor. Matthäus, la 29 de ani, era la apogeu: energie, șut, pasă, leadership. Venind după o triplă cu Inter (campionat, Supercupă), a condus o întreagă generație către ultimul lor trofeu sub numele de Germania „de Vest”.

 

The moment this happened, I realised that West Germany would probably win the World Cup in 1990.

Lothar Matthäus was at the peak of his powers as he surged through the Yugoslavia team to score this goal.pic.twitter.com/Cf9vcSB5zH

— Retro Football Network (@retrofootballnw) March 17, 2026

 

2. SALVATORE SCHILLACI (ITALIA) — BALONUL DE AUR + GHEATA DE AUR

Poziție: Atacant

Statistici: 6 goluri în 7 meciuri

Premii: Balonul de Aur + Gheata de Aur

„Totò” Schillaci este cea mai neverosimilă poveste de la un Mondial. Născut într-o familie săracă din Palermo, și-a petrecut primii ani în Serie B cu Messina. S-a transferat la Juventus cu doar un an înainte de Mondial. Jucase un singur meci pentru echipa națională înainte de turneu.

A început ca rezervă în primul meci împotriva Austriei (a intrat în minutul 75′) și a marcat după doar un minut (1-0). Din acel moment nu s-a mai oprit: goluri împotriva Cehoslovaciei, Uruguayului (optimi), Irlandei (sferturi), Argentinei (semifinale, 1-0 înainte de penalty-uri) și Angliei (finala mică, penalty).

Șase goluri, Balonul de Aur, Gheata de Aur. Ochii săi mari, plini de uimire după fiecare gol, au devenit imaginea turneului.

Schillaci a încetat din viață în septembrie 2024, la vârsta de 59 de ani (cancer de colon). Italia și-a luat rămas bun de la omul care „ne-a făcut să visăm în Nopțile Magice”.

3. DIEGO MARADONA (ARGENTINA) — BALONUL DE BRONZ

Poziție: Mijlocaș ofensiv

Statistici: 0 goluri, 1 pasă de gol (dar ce pasă) în 7 meciuri

Premiu: Balonul de Bronz

Maradona din 1990 nu mai era Maradona din 1986. Chinuit de accidentări, lovit, controversat. Dar rămânea Maradona. În optimile de finală împotriva Braziliei (1-0), a reușit poate cea mai frumoasă pasă de gol din istoria Mondialelor: a luat mingea din propria jumătate, a driblat patru brazilieni și i-a servit-o lui Caniggia, care a marcat.

Argentina (campioana mondială en-titre) a ajuns în finală fără să convingă pe cineva (penalty-uri contra Iugoslaviei în sferturi, penalty-uri contra Italiei în semifinale), iar la Napoli, orașul lui Maradona ca jucător al lui Napoli, publicul a fost divizat: jumătate pentru Italia, jumătate pentru Maradona.

În finală, Argentina a pierdut cu 0-1 (penalty Brehme în minutul 85′), având doi jucători eliminați (Monzón 65′, Dezotti 87′). Maradona a plâns la festivitatea de premiere, lacrimile de pe chipul său devenind una dintre cele mai emblematice imagini ale Cupei Mondiale.

 

PHOTO | Diego Maradona wearing Brazil's jersey after Argentina defeated Brazil in the 1990 FIFA World Cup. pic.twitter.com/CgXSTvmg8j

— Antifa_Ultras (@ultras_antifaa) June 5, 2025

 

4. ANDREAS BREHME (GERMANIA DE VEST)

Poziție: Fundaș stânga

Statistici: 3 goluri în 7 meciuri (inclusiv golul din finală)

Brehme a fost fundașul stânga care a marcat în finală: minutul 85, penalty, 1-0, campioni mondiali. Dar contribuția sa nu s-a rezumat doar la acel moment: a marcat împotriva Emiratelor Arabe Unite (grupe) și Angliei (semifinale, egalare 1-1 din lovitură liberă în minutul 60, înainte de penalty-uri) și a fost cel mai complet fundaș al turneului.

Stabil defensiv, periculos în atac, excelent din punct de vedere tehnic cu ambele picioare (a executat penalty-ul din finală cu stângul, deși marcase anterior și cu dreptul).

Brehme, alături de Matthäus la Inter, reprezenta una dintre cele mai solide valori germane ale acelei epoci.

5. ROGER MILLA (CAMERUN)

Poziție: Atacant

Statistici: 4 goluri în 5 meciuri

Milla, la 38 de ani, a revenit din semi-retragere (juca în liga a doua din Insula Réunion) după intervenția președintelui Camerunului și a devenit cel mai mare erou al fotbalului african de până atunci.

Patru goluri: două împotriva României (grupe, 2-1, a intrat ca rezervă și a decis meciul), două împotriva Columbiei (optimi, 2-1 în prelungiri, într-un meci în care Milla i-a furat mingea lui Higuita, care ieșise la dribling în afara careului). După fiecare gol, Milla dansa în jurul fanionului de la colț, creând o celebrare copiată apoi în întreaga Africă.

Camerunul (1-0 cu Argentina în meciul de deschidere, o mare surpriză) a ajuns până în sferturi (înfrângere 2-3 cu Anglia în prelungiri), cea mai bună performanță a unei echipe africane până la acel moment.

6. PAUL GASCOIGNE (ANGLIA)

Poziție: Mijlocaș central

Statistici: 0 goluri, 2 pase de gol în 7 meciuri

„Gazza” nu a marcat, dar imaginea sa din semifinala împotriva Germaniei de Vest (1-1, 3-4 la penalty-uri) este probabil cel mai faimos moment al fotbalului englez: a primit cartonaș galben (tackle la Berthold) în minutul 99′, a realizat că va rata finala dacă Anglia se califica, iar lacrimile i-au șiroit pe față.

Lineker s-a uitat spre bancă și a spus: „Watch him, he’s going to cry” (Atenție la el, o să plângă). Acel moment l-a transformat pe Gascoigne într-un simbol național.

Ca jucător, Gazza a fost excepțional: dribling, pasă, imaginație, o tehnică incredibilă pentru un mijlocaș englez din acea vreme. Anglia a terminat pe locul 4, iar Gascoigne s-a transferat la Lazio imediat după turneu.

7. ROBERTO BAGGIO (ITALIA)

Poziție: Trequartista

Statistici: 2 goluri, 1 pasă de gol în 7 meciuri

Italianul, la 23 de ani, nu era încă starul din 1994, dar la Mondialul din 1990 a început magia. Două goluri: unul împotriva Cehoslovaciei (grupe, un solo incredibil cu dribling de 40 de metri, probabil golul turneului) și unul împotriva Angliei (finala mică, a deschis scorul).

Baggio a fost nucleul creativ din spatele lui Schillaci: fără pasele, mișcările și magia lui Baggio, Schillaci nu ar fi avut 6 goluri. În finala mică împotriva Angliei (2-1), Baggio a marcat primul și apoi a pregătit faza penalty-ului transformat de Schillaci. În acea vară a început deceniul lui Baggio.

 

On this day in 1990:

Roberto Baggio properly introduces himself on the world stage at his home World Cup pic.twitter.com/SAt2FBf0n2

— When Football Was Better (@FootballInT80s) June 19, 2025

 

8. CLAUDIO CANIGGIA (ARGENTINA)

Poziție: Atacant / Extremă

Statistici: 2 goluri în 6 meciuri (suspendat în finală)

Caniggia a fost singurul marcator al Argentinei în fazele eliminatorii (echipa a marcat doar 5 goluri în 7 meciuri, 2 fiind ale lui).

Gol împotriva Braziliei (optimi, 1-0, după pasa lui Maradona, unul dintre cele mai emblematice goluri din istorie) și gol împotriva gazdei Italia (semifinale, egalare 1-1 în minutul 67′, înainte de penalty-uri 4-3).

Rapid, slab, cu părul blond ca un star rock, Caniggia a fost vârful de lance al unei Argentine care nu avea calitate, dar avea credință. A ratat finala din cauza cumului de cartonașe galbene, iar Argentina, fără el, nu a reușit să marcheze.

9. SERGIO GOYCOECHEA (ARGENTINA)

Poziție: Portar

Statistici: 4 meciuri (rezervă, a intrat după accidentarea lui Pumpido), 2 victorii la penalty-uri

Goycoechea nu a început turneul ca titular.

Portarul titular, Nery Pumpido, s-a accidentat în al doilea meci (grupe, contra Uniunii Sovietice), iar rezerva a preluat postul.

În sferturi împotriva Iugoslaviei (0-0, 3-2 la penalty-uri), a apărat două penalty-uri.

În semifinale împotriva gazdei Italia (1-1, 4-3 la penalty-uri, la Napoli), a apărat un penalty (Donadoni). Fără Goycoechea, Argentina nu ar fi fost în finală. O rezervă care a devenit erou în două serii consecutive de penalty-uri.

10. GARY LINEKER (ANGLIA)

Poziție: Atacant

Statistici: 4 goluri în 7 meciuri

Lineker, la 29 de ani, era deja o legendă (Gheata de Aur 1986, 6 goluri). În 1990 a marcat 4 goluri: împotriva Camerunului (sferturi, două penalty-uri în prelungiri; Anglia conducea cu 1-0, a fost condusă cu 2-1, Lineker a egalat 2-2 și a marcat pentru 3-2), împotriva Belgiei (optimi, golul victoriei), împotriva Egiptului (grupe).

Lineker a fost executantul cu sânge rece al unei Anglii care în sfârșit a crezut: optimi (victorie cu Belgia), sferturi (victorie cu Camerun), semifinale (penalty-uri cu Germania).

Locul 4 a fost cea mai bună clasare a Angliei după 1966, iar Lineker a fost motivul pentru care Anglia a trecut de primele obstacole.

LISTA SUB FORMĂ DE TABEL

#	Jucător	Țară	Poziție	Premii / Statistici
1	Lothar Matthäus	Germania de V.	Mijlocaș/Căpitan	Balonul de Argint + Ballon d’Or 1990, 4G, campion, 4-1 vs Iugoslavia
2	Salvatore Schillaci	Italia	Atacant	Balonul de Aur + Gheata de Aur, 6G, intrat ca rezervă în primul meci, 1 selecție anterior, decedat în 2024
3	Diego Maradona	Argentina	Mijlocaș ofensiv	Balonul de Bronz, 0G, pasă de gol Caniggia vs Brazilia (cea mai frumoasă din istorie), lacrimi în finală
4	Andreas Brehme	Germania de V.	Fundaș stânga	3G, penalty în finală min. 85′ (1-0 vs Argentina), campion
5	Roger Milla	Camerun	Atacant	4G, 38 de ani!, dans la fanionul de colț, 2G vs România (grupe), i-a furat mingea lui Higuita
6	Paul Gascoigne	Anglia	Mijlocaș	0G+2A, lacrimi în semifinală vs Germania (galben min. 99′), simbol național, transfer la Lazio
7	Roberto Baggio	Italia	Trequartista	2G+1A, solo 40m vs Cehoslovacia (golul turneului?), 23 de ani, începutul mitului
8	Claudio Caniggia	Argentina	Atacant	2G, gol vs Brazilia (pasă Maradona) + vs Italia (semifinală), a ratat finala din cauza cartonașelor
9	Sergio Goycoechea	Argentina	Portar	Rezervă, 2 victorii la penalty-uri (sferturi Iugoslavia, semifinală Italia), 3 penalty-uri apărate
10	Gary Lineker	Anglia	Atacant	4G, 2 penalty-uri vs Camerun (sferturi, revenire 1-2 → 3-2), executant calm

CEI CARE AU RĂMAS ÎN AFARA TOP 10 (DAR MERITĂ MENȚIONAȚI)

• Jürgen Klinsmann (Germania de Vest): 3 goluri, mișcare formidabilă, parteneriat cu Völler. Campion mondial, dar Matthäus și Brehme au fost mai decisivi.
• Rudi Völler (Germania de Vest): 2 goluri, dar va fi ținut minte pentru incidentul cu Rijkaard (eliminări reciproce vs Olanda). A marcat împotriva Iugoslaviei și Emiratelor Arabe Unite.
• Tomáš Skuhravý (Cehoslovacia): 5 goluri, al doilea marcator al turneului (după Schillaci). Cehoslovacia a ajuns în sferturi (înfrângere 0-1 cu Germania de Vest).
• René Higuita (Columbia): Portarul excentric care a ieșit la dribling în afara careului contra Camerunului; Milla i-a furat mingea și a marcat. Una dintre cele mai nebunești faze din istoria Mondialelor.
• Peter Shilton (Anglia): 125 de selecții, ultimul Mondial la 40 de ani, prestație onorabilă deși a primit gol de la Milla (sferturi).

ULTIMELE „NOPȚI MAGICE”

Doi vest-germani (campioni), doi italieni (locul 3), doi argentinieni (finaliști), doi englezi (locul 4), un camerunez (sferturi).

Acest top 10 reflectă un turneu care nu a fost întotdeauna spectaculos (cea mai mică medie de goluri pe meci din istorie, 2.21), dar a fost plin de dramatism.

Finala a fost cea mai slabă, dar drumul până acolo a fost de neuitat: lacrimile lui Gascoigne la Torino, dansurile lui Milla la Bari, magia lui Maradona la Napoli, renașterea lui Schillaci la Roma.

Acesta a fost ultimul Mondial al Germaniei „de Vest”, ultimul mare Mondial al lui Maradona și începutul erei Baggio. „Nopțile Magice” s-au încheiat, dar lacrimile rămân.

Citește și următoarele articole despre „Cei mai buni jucători de la Cupa Mondială”:

• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1950: „Maracanazo” care a schimbat Brazilia pentru totdeauna
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1954: „Echipa de Aur” care a pierdut finala și „Minunea de la Berna”
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1958: Pelé, la 17 ani, i-a promis tatălui său că va câștiga
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1962: Garrincha, care i-a luat locul lui Pelé, și Brazilia care a câștigat de două ori la rând
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1966: Eusébio cu 9 goluri și hat-trick-ul lui Hurst în finală
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1970: Müller cu 10 goluri și Beckenbauer care a jucat cu umărul dislocat
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1974: Fotbalul Total al lui Cruyff
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1978: Kempes care a câștigat finala și solo-ul lui Gemmill care a ajuns în filme
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1982: Rossi care s-a întors după suspendarea pentru pariuri
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1986: Mâna lui Dumnezeu, Golul Secolului și Maradona
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1994: Romário care dansa și Baggio care a plâns
• Cei mai buni 10 jucători ai Mondialului 1998: Două lovituri de cap ale lui Zidane și criza lui Ronaldo