Top 10 jucători ai Mondialului din 1950: „maracanazo” care a schimbat Brazilia pentru totdeauna

Mondialul din 1950 din Brazilia a marcat revenirea competiției după război (la 12 ani după ediția din 1938) și s-a încheiat cu cea mai mare răsturnare de situație din istoria sportului.

Brazilia, în fața a 200.000 de spectatori pe noul stadion Maracanã (un record care nu a fost doborât niciodată), avea nevoie doar de un egal împotriva Uruguayului în ultimul meci al grupei finale.

Spulberase Suedia cu 7-1 și Spania cu 6-1 în cele două meciuri anterioare. Ziarele tipăriseră deja titlul „Brazilia, campioană mondială”. Guvernatorul din Rio își pregătise discursul.

Și apoi, în minutul 79, Alcides Ghiggia a marcat. Sunetul a 200.000 de oameni care amuțesc simultan este ceva ce nimeni nu uită. Uruguay 2-1 Brazilia.

S-a născut „Maracanazo”.

• Nu a existat o finală în format tradițional (grupă finală tip round-robin).
• Nu s-a acordat Balonul de Aur.
• Gheata de Aur: Ademir (8 goluri).

Acest articol face parte din retrospectiva PariuriX pentru Cupa Mondială.

1. OBDULIO VARELA (URUGUAY)

„Șeful Negru” (El Negro Jefe) a fost omul care a câștigat Mondialul fără să marcheze în meciul decisiv.

Povestea spune că, înainte de meciul împotriva Braziliei, Varela le-a cerut coechipierilor săi să urineze pe ziarele braziliene care îi numeau deja perdanți.

După golul lui Friaça (1-0 pentru Brazilia, min. 47), Varela a luat mingea, a protestat la arbitru pentru un ofsaid imaginar (care nu a existat), a câștigat timp, și-a calmat coechipierii și a oprit panica. Din acel moment, Uruguay a întors scorul.

Varela, la 32 de ani, era un mijlocaș defensiv de 1,83 m, dur, intransigent, cu un șut puternic. A marcat împotriva Boliviei (8-0 în grupe), dar adevărata sa valoare a fost leadership-ul: a purtat 10 oameni împotriva a 200.000 și a câștigat.

El însuși a declarat ani mai târziu: „Am fi putut juca acel meci de 100 de ori și doar pe acela l-am fi câștigat.”

 

1950 – Obdulio Varela ???? being handed the World Cup trophy directly from @FIFAcom President Jules Rimet after beating Brazil in Maracanã [???????? 1-2 ????????] pic.twitter.com/zMnMylmLGh

— Uruguay Football ENG (@UruguayFootENG) September 20, 2025

 

2. ADEMIR (BRAZILIA) — GHEATA DE AUR

Atacantul de 27 de ani al echipei Vasco da Gama a marcat 8 goluri în 6 meciuri: 4 împotriva Suediei (7-1, grupa finală), 2 împotriva Spaniei (6-1), 1 împotriva Mexicului, 1 împotriva Iugoslaviei.

A fost golgheterul unei ofensive braziliene care a marcat 22 de goluri în 6 meciuri. Însă în meciul crucial împotriva Uruguayului, Ademir nu a marcat, fiind blocat de fundașul Juan Carlos González.

Tragedia lui Ademir este că a fost cel mai bun marcator al unui turneu pe care țara sa vrea să-l uite.

3. JUAN ALBERTO SCHIAFFINO (URUGUAY)

Mijlocașul/atacantul de 24 de ani al echipei Peñarol a marcat 3 goluri, dar unul singur a fost suficient pentru nemurire: minutul 66 împotriva Braziliei, egalarea de 1-1, un șut care a lovit bara și a intrat în poartă, începutul răsturnării de scor.

Schiaffino era excepțional din punct de vedere tehnic, cu o pasă, un dribling și un simț al spațiului mult peste epoca sa. Patru ani mai târziu, prestațiile sale de la Mondialul din 1954 au dus la un transfer la AC Milan pentru o sumă record mondial (£72.000).

Este considerat cel mai mare jucător uruguayan din istorie.

4. ZIZINHO (BRAZILIA)

Playmaker-ul, „cel mai bun jucător brazilian pe care nimeni nu și-l amintește” (Pelé îl numea cel mai bun pe care l-a văzut vreodată). Mijlocașul de 28 de ani a fost forța creativă din spatele celor 22 de goluri: pase, assist-uri, mișcare fără minge. Împotriva Iugoslaviei (2-0, grupe) a creat primul gol al lui Ademir și a marcat el însuși.

Împotriva Spaniei (6-1) a participat la trei goluri. Însă împotriva Uruguayului, Zizinho (ușor accidentat) nu a reușit să facă diferența.

Zizinho nu a fost convocat pentru Mondialul din 1958, o decizie considerată una dintre cele mai mari injustiții din istoria fotbalului brazilian.

 

We recall #WorldCup 1950 Brazil star Zizinho, a man idolised by @Pele - http://t.co/v4niuT25ep pic.twitter.com/eWI8jKwIzN

— FIFA World Cup (@FIFAWorldCup) October 10, 2014

 

5. ALCIDES GHIGGIA (URUGUAY)

Extrema dreaptă a marcat 4 goluri în 4 meciuri, dar unul singur l-a făcut nemuritor: minutul 79, Maracanã, Uruguay tocmai egalase 1-1, Brazilia era nervoasă, Ghiggia a luat mingea pe dreapta, Barbosa (portarul Braziliei) aștepta o centrare și s-a deplasat spre centru, dar Ghiggia a șutat la colțul scurt. Gol. 2-1. Liniște.

Ghiggia a declarat mai târziu: „Doar trei oameni au reușit să amuțească Maracanã: Papa, Frank Sinatra și eu.” A murit în iulie 2015, la vârsta de 88 de ani, fiind ultimul supraviețuitor al acelui meci.

6. ROQUE MÁSPOLI (URUGUAY)

Portarul Uruguayului a fost excelent pe tot parcursul turneului, dar momentul care l-a definit a venit în meciul decisiv: a menținut Brazilia la 1-0 timp de 19 minute după golul lui Friaça (min. 47), cu parade în fața lui Ademir și Zizinho, oferind Uruguayului timp să reacționeze.

Fără Máspoli, Brazilia ar fi marcat al doilea gol înainte ca Uruguay să egaleze.

7. JAIR (BRAZILIA)

Extrema dreaptă a marcat 3 goluri (împotriva Iugoslaviei, Spaniei, Suediei) și a reprezentat viteza pe flancul drept al unei ofensive braziliene care a sabotat orice apărare adversă.

Alături de Ademir (centru) și Zizinho (creator), Jair făcea parte din trioul care a marcat 7-1 împotriva Suediei și 6-1 împotriva Spaniei, două victorii care au făcut întreaga Brazilie să creadă că titlul era garantat.

 

#Jair one of the leading Brazilian ????????footballers of the 1940s and 1950s, who is best remembered for his performance in Brazil's 1950 FIFA World Cup campaign.
Pictured in 1950 pic.twitter.com/X4OlgYVPkv

— FootballRetroPlus (@robertmdaws) June 8, 2023

 

8. OSCAR MÍGUEZ (URUGUAY)

Atacantul de 22 de ani al echipei Peñarol a marcat 5 goluri în 4 meciuri (al doilea marcator al turneului): 4 împotriva Boliviei (8-0) și 1 împotriva Suediei (3-2, grupa finală).

Míguez a fost cel mai puțin cunoscut, dar cel mai de încredere marcator al unei echipe a Uruguayului care a înscris 15 goluri în 4 meciuri. Patru ani mai târziu, avea să joace din nou la Mondialul din 1954 (semifinale, înfrângere cu Ungaria), refuzând oferte de la cluburi europene.

9. ESTANISLAU BASORA (SPANIA)

Extrema dreaptă a Barcelonei a marcat 4 goluri și a fost vârful de lance al unei Spanii care a terminat pe locul 4, cu victorii împotriva SUA (3-1), Chile (2-0) și Anglia (1-0, una dintre cele mai mari surprize ale turneului, alături de înfrângerea Angliei cu 0-1 în fața SUA).

Basora, extrem de rapid și cu centrări precise, împreună cu Telmo Zarra (4 goluri, Athletic Bilbao), a format duo-ul spaniol care a impresionat.

10. GEORGE RAYNOR (ANTRENOR SUEDIA)

O alegere neobișnuită, dar justificată: antrenorul englez a condus Suedia pe locul 3 cu o echipă de amatori (profesioniștii suedezi, precum Gren, Nordahl și Liedholm, jucau în Italia, iar federația nu i-a convocat).

Victoria cu 3-2 împotriva Spaniei (grupa finală) a fost remarcabilă, deși înfrângerea cu 1-7 în fața Braziliei arată limitele echipei. Raynor este considerat unul dintre cei mai subestimați antrenori din istorie, iar Suedia, sub comanda sa, va ajunge în finală 8 ani mai târziu (1958, înfrângere 2-5 cu Brazilia lui Pelé).

#	Jucător	Țară	Statistici
1	Varela	Uruguay	Căpitan, lider Maracanazo, a calmat echipa după 0-1, a purtat 10 vs 200.000
2	Ademir	Brazilia	Gheata de Aur 8G, 4G vs Suedia (7-1), 2G vs Spania (6-1), nu a marcat vs Uruguay
3	Schiaffino	Uruguay	3G, egalare 1-1 vs Brazilia (66′), cel mai bun uruguayan din istorie, transfer record Milan
4	Zizinho	Brazilia	Playmaker, „cel mai bun pe care nimeni nu-l știe” (Pelé), creator a 22 de goluri
5	Ghiggia	Uruguay	4G, gol min. 79 Maracanazo (2-1), „am amuțit Maracanã”, a murit în 2015
6	Máspoli	Uruguay	Portar, parade înainte de răsturnare, a menținut scorul de 1-0 „viu”
7	Jair	Brazilia	3G, extremă dreaptă, viteză, parte din trioul Ademir/Zizinho/Jair
8	Míguez	Uruguay	5G (al 2-lea marcator), 4G vs Bolivia (8-0), 22 de ani, Peñarol
9	Basora	Spania	4G, Barcelona, victorie 1-0 vs Anglia, Spania locul 4
10	Raynor (coach)	Suedia	Antrenor englez, Suedia locul 3 cu amatori, finală în 1958

MERITĂ MENȚIONAȚI

• Moacir Barbosa (Brazilia): Portarul care a fost învinovățit pentru golul lui Ghiggia (min. 79, colțul scurt, aștepta o centrare în loc de șut). Barbosa a fost acuzat de întreaga țară, exclus din echipa națională și și-a petrecut viața sub umbra stigmatului. A declarat odată: „Cea mai mare pedeapsă în Brazilia este de 30 de ani de închisoare. Eu plătesc de mai bine de 40 de ani.”
• SUA 1-0 Anglia (grupe): Cea mai mare surpriză din istoria Mondialelor de până atunci. Gol marcat de Joe Gaetjens (min. 38), amatorii americani împotriva lui Matthews, Finney, Mortensen.
• Telmo Zarra (Spania): 4 goluri, Athletic Bilbao, împreună cu Basora a fost vârful de lance spaniol.
• Brazilia și-a schimbat tricoul după finală: de la alb la galben și albastru, deoarece s-a considerat că albul aducea ghinion.

LINIȘTEA CARE A NĂSCUT O TRAUMĂ

Patru campioni uruguayeni, trei brazilieni (locul 2), un spaniol (locul 4), un antrenor suedez (locul 3). Acest Mondial nu a fost doar un eveniment sportiv: a fost o traumă națională.

Brazilia a simțit că i s-a furat ceva ce îi aparținea, iar rana nu s-a închis până la primul titlu (1958). Barbosa a fost pedepsit pe viață. Țara a schimbat culoarea tricoului.

Și un copil de 10 ani din Três Corações, auzindu-și tatăl plângând la radio, a promis că într-o zi va câștiga Mondialul.

Acel copil era Pelé, iar promisiunea a fost îndeplinită. De trei ori.

Dar pe Maracanã, în acea noapte din 1950, liniștea a 200.000 de oameni rămâne cel mai puternic sunet din istoria fotbalului.