Trucarea meciurilor de fotbal: cum functioneaza sistemul

In articolul ce urmeaza va prezentam cateva din detaliile “de culise” ale unui fenomen ingrijorator ce din pacate se pare ca exista in continuare in sportul modern, anume trucarea meciurilor. Pariurile sportive reprezinta un fenomen social care genereaza capital urias pe piata, astfel incat patrunderea structurilor de criminalitate organizata pe aceasta piata era inevitabila.
Casele de pariuri. Pentru inceput, trebuie sa clarificam un aspect: o “organizatie de match fixing” nu este o agentie de pariuri, un bookmaker. In ansamblul sistemului de aranjare a meciurilor, bookmaker-ul este “jucatorul cheie”. Fara bookmakeri care sa isi joace rolul pe piata, organizatiile de “match fixing” ar deveni inutile. Bookmaker-ul este individul sau, privind la nivel de ansamblu, organizatia care ofera cotele pentru anumite evenimente si accepta pariuri sau bilete. Casele de pariuri pot opera legal sau ilegal. Singapore Pools, LadBrokes sau William Hill, sunt cateva agentii care opereaza legal. Totusi, in contextul Singapore, multe agentii din aceasta tara opereaza ilegal, intretinand astfel piata neagra. Cotele acestor agentii ilegale din Singapore sunt atat de dezechilibrate si de inacurate, incat sunt descrise drept “drumul sigur spre a pierde bani”. Agentiile de pariuri din Singapore opereaza pe principiul “kiasu”, adica frica de a pierde. De aceea tot mai multi pariori din Singapore se orienteaza spre alte companii, IBC sau SBO pentru a paria, cotele acestora din urma fiind mult mai echilibrate si mai avantajoase.
Liverpool si Crystal Palace s-au intalnit pe 5 mai intr-un meci crucial. Pariorii din Asia au plasat in pariuri sume de zeci si sute de ori mai mari decat cei din Europa, care tind sa parieze sume ceva mai mici. In fotbal, unii cred ca piata principala de pariere este Asia. Europenii prefera sa parieze sume ceva mai mici pe cote mai mari, de exemplu un european ar putea paria ca Liverpool castiga, si eventual sa incerce un scor corect sau un handicap, sau chiar sa combine acest meci cu altele, de ex Real Madrid s-o bata pe Valencia, Atletico Madrid pe Levante, etc…Luate ca single, aceste pariuri ofera putin castig pariorului, la 10 euro investiti pe Liverpool de exemplu, acesta va castiga 3. Insa daca joaca pariu multiplu cum am exemplificat mai sus, pariorul isi poate tripla investitia. Daca pariaza si pe un outsider sau ca un meci se va termina egal si castiga, castigul sau poate creste exponential. La fel si daca pariaza pe scor exact sau ca un anumit jucator va marca primu sau ultimul intr-un meci. Totusi, acest tip de pariere este considerat riscant si foarte des, 1 din pariurile de pe bilet nu va decurge conform planului.
Handicapul asiatic pe echipele cu sansa a doua sau pe total goluri sub/peste este tipul de pariu preferat de cei mai multi pariori asiatici. Lucrurile stau diferit in Asia, unde un parior obisnuit mizeaza 100-200 de euro pe un meci pe handicap asiatic (AH). Handicapul asiatic este un mecanism tehnic care ofera echipei cu sansa a doua un avantaj de un gol, doua, sau cateodata jumatate de gol. Aceasta piata este una mult mai atractiva si ofera sansa unor castiguri mai mari si a unor riscuri mai mici. De asemenea, ofera si posibilitatea returnarii partiale de miza.
Rajandren Kurusamy, cunoscut ca “Pal”, este unul din cei mai celebri oameni implicati in aranjarea meciurilor. In cartea sa, Pal vorbeste despre meciul Liban-Singapore. Recunoaste ca a reusit sa isi procure serviciile unor jucatori libanezi, iar urmatorul pas a fost gasirea unui bookmaker care sa ofere pariuri pe acest eveniment. Cum era un meci international, parierea pe acest meci era disponibila in toata lumea, asa ca nu a fost prea dificila gasirea unei agentii. Cateodata, cel care trucheaza meciul este chiar casa de pariuri. In functie de sumele care s-au pariat pe fiecare echipa, se stabileste rezultatul final pentru a se imparti ulterior profiturile realizate.
Investitorii. Aceste persoane sunt cunoscute in sistem ca “boss”. Daca finantatorii au suficienti bani, ei finanteaza intreaga operatiune, de la platirea jucatorilor, a oficialilor si pana la plasarea pariurilor. De cele mai multe ori insa, resursele sunt limitate, astfel incat finantarea trebuie sa vina de la mai mult de o persoana. Acum se poate ridica urmatoarea intrebare: de ce ar finanta cineva asa ceva ? Pentru ca bossii sunt de regula persoane potente financiar, avide sa-si mareasca averea. De ce un meci de fotbal ? Comparativ cu bursa, unde riscurile sunt mult mai mari si prea putin previzibile, fotbalul sau evenimentele sportive in general ofera un grad mai mare de siguranta si profitul este garantat la sfarsitul celor 90 de minute de joc. Deci cel implicat in trucarea meciurilor fie suporta el cheltuielile aferente, fie convinge investitori sa ia parte la aceasta operatiune. Investitorul va plati jucatorii, de regula cu un avans inainte de meci, pentru a arata ca este serios, iar restul sumei dupa, cand rezultatul asteptat va fi obtinut. Pe langa asta, el trebuie sa detina si banii necesari parierii. In meciul aranjat pe care l-am oferit ca exemplu, Liban pornea ca echipa favorita. Boss-ul care a finantat toata operatiunea s-a numit “James”. S-a plasat un pariu urias pe Singapore sa castige, iar dupa ce si-a onorat toate cheltuielile, boss-ul tot a ramas cu un profit urias. Acest meci a fost unul international, astfel incat plasarea de capital urias in pariuri nu era ceva neobisnuit. Totusi, in cazul meciurilor mai putin importante, sa spunem cele din ligile inferioare, plasarea unor pariuri pe sume uriase nu prea ar fi posibila.Bookmakerii sunt avertizati in legatura cu meciurile suspecte in aceste cazuri. Sa spunem de exemplu ca un meci dintr-o liga inferioara atrage de obicei 200.000 de euro. Plasarea unui capital mult mai mare in aceasta piata ar categorisi imediat acest meci ca “suspect” si ar duce inevitabil la inchiderea pietelor pe acest eveniment. Prin urmare, cei care trucheaza meciuri vor fi foarte precauti si nu vor fi lacomi daca vor sa aiba succes in demersul lor.
Jucatorii. Daca problema investitorului si a mijloacelor a fost deja rezolvata, acum trebuie sa se treaca la “actorii din teren”, si uneori chiar la oficiali. Exista o conceptie gresita ca toti jucatorii sunt implicati, lucru care foarte rar se intampla. Este dificil sa convingi 3-4-5 jucatori sa trucheze meciul, dar 11 ? In plus, cu cat stiu mai multi oameni despre aceasta operatiune, cu atat sansele de a fi demascata cresc. In principiu, cel care trucheaza meciurile are nevoie de 3 oameni: portarul, cel care coordoneaza apararea si inca un fundas sau, uneori, un atacant. Minimum ar implica doar portarul si un aparator. Doar cu portarul e dificil de realizat aceasta afacere, pentru ca el si-ar putea manifesta interesul, insa fara un fundas “tocmit”, se poate ca portarul sa nu se afle in situatia de a ceda un gol. Fundasul este esential pentru ca el poate “gresi” decisiv, ori poate acorda un penalty. De asemenea, cand se apeleaza la un atacant, se apeleaza la faptul ca el nu va marca goluri, datoria lui fiind de a irosi mingile primite. Importanta in trucarea meciurilor este mentinerea aparentelor, lucru care necesita profesionalism. Astfel, cei implicati vor trebui sa fie profesionisti si sa nu faca lucrurile prea evident. Insa lucrurile nu sunt atat de simple precum par, astfel cum ne explica un personaj implicat in astfel de afaceri. Jucatorii sunt de obicei noi in aceste afaceri si trebuie instruiti cum sa greseasca si cand, astfel incat sa nu ridice suspiciuni. Greselile “se invata” si “se antreneaza”, pentru ca in joc sunt aruncate sume uriase si nimeni nu isi permite asumarea unor riscuri. Jucatorii predispusi la astfel de tertipuri sunt cei din ligile inferioare, slab platiti, sau din campionate sarace.
Oficialii. Uneori este dificil a negocia cu jucatorii, e greu sa-i abordezi, mai ales cand acestia evolueaza in ligile puternice, unde sunt platiti bine, ori sunt persoane inabordabile din acest punct de vedere. In cazul de fata, cel care aranjeaza meciuri trebuie sa se orienteze spre oficiali, care pot fi: arbitri, antrenori sau team manageri si chiar cei din conducerea clubului. Arbitrii sunt insa piesa de baza aici: de ei depinde in multe cazuri soarta unui meci. Deciziile arbitrului sunt finale si nu mai pot fi rasturnate. Un arbitru poate elimina jucatori, poate acorda lovituri de pedeapsa sau poate anula goluri valabile.Poate de asemenea sa nu fie de acord cu deciziile tusierilor. Poate sa faca in principiu orice, in afara de a inscrie goluri. Aribtrul trebuie sa fie central, pentru ca un tusier nu este de folos in aceasta afacere. In plus, tusierii sunt doi, ceea ce inseamna ca ar trebui abordati amandoi. Totusi, chiar daca ar fi ambii tusieri implicati, cu greu s-ar putea decide astfel soarta unui meci fara ca si centralul partidei sa fie cooptat. In ceea ce priveste arbitrul central, acesta trebuie sa fie unul cu experienta; se vor evita pe cat posibil cei noi in domeniu, chiar daca asta ar presupune costuri mai putine. In cartea sa, Wilson explica cum a aranjat astfel soarta catorva meciuri si cum a ajutat cateva echipe sa se califice la Campionatul Mondial din 2010. Acesta a reusit sa “angajeze” 1-2 arbitri de top ai FIFA. In principiu, un “arbitru bun” va favoriza echipa A ( teoretic mai puternica ) impotriva echipei B, oferind un penalty ca urmare a unei coliziuni in careu. De asemenea, va oferi echipei favorizate numeroase lovituri libere din pozitii periculoase in preajma careului.Va acorda si cartonase echipei B pentru orice contact pe care il considera violent. Poate chiar sa anuleze goluri inscrise de echipa B, daca a fost un contact cat de mic intre atacantul acestei echipe si un fundas al echipei A.
Antrenorii/managerii. Daca un investitor in trucarea meciurilor nu poate aborda jucatorii sau arbitrul, se va apela la antrenor sau managerul de echipa, de regula responsabili cu tactica, cu primul 11, etc…Este exclusa abordarea managerilor de top din Europa pentru ca ei sunt foarte bine platiti si nu sunt dispusi sa-si asume asemenea riscuri. Daca insa cel care trucheaza meciurile a abordat in trecut un jucator care acum este si antrenor, sansele de reusita cresc tocmai datorita colaborarii lor precedente. Tot ce trebuie sa faca antrenorul este sa selecteze un prim 11 mai slab sau sa alcatuiasca o strategie de joc deficitara.
Informatiile. Informatiile sunt deseori vitale in trucarea meciurilor. Cel care va investi in piata pariurilor nu trebuie de fiecare data sa “angajeze” jucatori, arbitri sau manageri, fiind suficient sa detina uneori informatii de la persoane de incredere privind evolutia unei echipe in viitorul meci sau asteptarile intr-o anumita competitie. Aceste informatii trebuie sa provina de la o sursa din interiorul clubului si de incredere. Aceste informatii pot proveni de la un jucator, de la antrenor sau de la un membru de familie al acestora. Persoana interesata poate sti deznodamantul unui meci retur in care echipa favorita si-a asigurat calificarea in faza urmatoare, de exemplu. Sa luam cazul Frantei de la CM 2010, acolo unde au circulat zvonuri privind legatura dintre evolutia slaba a echipei si mafia pariurilor.
Concluzii. Trucarea meciurilor, in special de fotbal, nu este un lucru atat de dificil cum se crede ca este. Implica cerinte precum resurse financiare insemnate, curaj, un anumit charm pentru abordarea persoanelor mentionate mai sus, si cateodata capacitati de intimidare. Daca jucatorii sunt in dificultati financiare, au probleme de acest gen, “angajarea” lor devine mult mai usoara. In abordarea acestora se pune accent pe chestiuni psihologice. Astfel, li s-a explicat jucatorilor ca o cariera de fotbalist nu este chiar lunga, ca o accidentare poate surveni oricand si pune capat mult mai devreme acestei cariere, si alte asemenea. Mai mult, un investitot profesionist nu va forta jucatorii sa trucheze meciuri de fiecare data, ci va apela rar la serviciile lor, nedorind sa-si asume riscuri mari.
Desi toate lucrurile mentionate mai sus au fost marturisite de o persoana din interiorul acestei afaceri, sa nu ne imaginam totusi ca fotbalul per general este un sport murdar. Aceste meciuri trucate reprezinta un procent infim din evenimentele sportive ce se desfasoara. Sa nu ne imaginam asadar ca de fiecare data cand pierdem un pariu sau un bilet, acel meci a fost aranjat; sigur, nu putem nici sa eliminam aceasta ipoteza, insa fotbalul s-a dovedit de multe ori un sport imprevizibil.