De ce şi când să dai raise pre-flop în poker! Ghidul complet

Să înţelegi cum şi când să plasezi un bet în poker reprezintă un skill fundamental, pe care trebuie să ţi-l însuşeşti extrem de bine astfel încât să îi manipulezi pe ceilalţi să facă exact ceea ce îţi doreşti tu, dar şi pentru ca tu să câştigi cât mai mult posibil dintr-o situaţie dată. Jucătorii cu experienţă ştiu exact de ce apelează la un bet şi le e întotdeauna extrem de limpede ce vor să obţină prin această mutare.

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI COMPETIŢII

În prezentul articol ne vom canaliza atenţia spre identificarea conceptelor de bază care însoţesc raise-ul pre-flop, dar înainte de a merge mai departe trebuie să facem o clarificare, spunem noi, importantă: în poker sunt mult mai dese momentele în care trebuie să dai fold, în loc să faci un bet sau să apelezi la varianta raise. Este important să înţelegi acest lucru şi să ai o bună cunoaştere a mâinilor de start. Cei mai mulţi jucători pur şi simplu apelează la o paletă prea mare de cărţi pe care le joacă, iar aceasta este una dintre cele mai mari greşeli în poker. În ceea ce urmează vom discuta despre beturi plecând de la premisa că selecţia cărţilor de start a fost făcută riguros şi, pre-flop, ai o carte care să aibă o valoare intrinsecă sau să îţi ofere perspective.

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. De ce ar trebui să dai raise
1.1 Subţierea fieldului
1.2 Preluarea controlului mâinii
1.3 Raise-ul pentru valoare
1.4 Pentru a-i determina pe ceilalţi să foldeze
2. Când call-ul este o variantă

1. De ce ar trebui să dai raise

De câte ori nu ai auzit diferiţi adversari, la masa de poker organizată între prieteni, blamându-l pe cel care are un obicei de a mări constant pre-flop? Acei jucători recreaţionali nu au experienţă şi nu înţeleg importanţa agresivităţii încă din start. Problema e că mulţi dintre ei, şi atunci când încep să joace constant, îşi păstrează o anumită viziune asupra pokerului. "De ce să dau raise? Eu vreau doar să văd flopul şi apoi decid ce trebuie să fac", reprezintă o frază repetată cu o frecvenţă uluitoare de novici.

O astfel de abordare este una care se transformă foarte uşor, aproape de fiecare dată, într-o filosofie de învins. Deşi nu reprezintă o atât de mare eroare ca atunci când dai call în loc să foldezi, să nu dai raise-ul potrivit atunci când se impune te va costa foarte mult pe termen lung. Nu doar că îţi vei crea o imagine agresivă la masă, dar vei avea exact atitudinea necesară pentru a te impune în respectivele poturi. Un mare campion de poker, celebrul Doyle Brunson, explica încă din anii '80 faptul că, atunci când participi la un pot, trebuie de obicei să iei în calcul raise-ul şi re-raise-ul. O afirmaţie la fel de încărcată de semnificaţii şi plină de adevăr şi azi, 30 de ani mai târziu.

Motive întemeiate pentru care trebuie să dai raise sunt următoarele:

  • să subţiezi fieldul (pentru a rămâne în pot cu cât mai puţini adversari);
  • pentru a prelua controlul mâinii. Odată ce tu vei fi agresorul iniţial, ceilalţi vor fi ulterior reticenţi să arunce chip-uri în pot, aşteptându-te pe tine să mergi pe varianta continuation bet;
  • pentru valoare. Ştii că eşti în faţă în respectiva mână şi vrei să obţii preţul corect de la adversari;
  • pentru a-i determina pe ceilalţi să foldeze. Nu vrei să le oferi prilejul oponenţilor să limpeze cu două cărţi marginale, pentru ca apoi să fii surprins de faptul că ar putea completa o suită total neaşteptată.

În cele ce urmează vom discuta individual fiecare dintre motivele invocate mai sus, astfel încât să înţelegi la ce pericole te-ai expune fără un raise făcut la timpul său, dar şi ce beneficii mari poţi obţine jucând un poker de calitate.

 

1.1 Subţierea fieldului

În cele mai multe dintre cazuri, nu îţi doreşti să intri într-un pot mare în fața mai multor jucători. Chiar dacă deţii o mână de început mare ("monstru"), aceasta poate fi extrem de vulnerabilă în măsura în care mai mulţi adversari participă. Drept urmare, nu îţi doreşti ca cineva să prindă, cu o mână marginală, două perechi sau un draw puternic, care, în cele din urmă, să se completeze pe turn sau river.

Mai puțini oameni în mână înseamnă că ai mai puțini oponenţi care să se lupte pentru a câștiga un pot care, având în vedere forţa mâinii tale, sunt şanse mari ca din punct de vedere matematic să ţi se cuvină. De asemenea, cu cât sunt mai puţini jucători implicaţi, cu atât ai de luat mai puține decizii în tentativa de a învinge (nu trebuie să analizezi mâna prin prisma tipologiei tuturor care participă la pot, nu trebuie să te gândeşti la range-ul lor sau la backgroundul acestora). Cu alte cuvinte, cu cât sunt mai puţini oameni care să pretindă că potul li se cuvine, cu atât misiunea ta devine una mai uşoară. În concluzie, raise-ul pe care îl faci atunci când intri în pot cu o mână valoroasă te protejează de prezenţa mai multor jucători şi îţi reduce hotărârile pe care le ai de făcut.

1.2 Preluarea controlului mâinii

Un alt motiv foarte bun pentru a apela la bet înainte de flop este pentru a-i anunța pe ceilalţi prezenţi la masa de poker că deţii o mână puternică. Chiar dacă ratezi flopul, poți de cele mai multe ori să mizezi pe un continuation bet care în ochii celorlalţi va fi justificat. Raise-ul anterior îţi permite să îţi duci agresiunea mai departe şi să câştigi potul aici, după apariţia primelor trei cărţi comune, fără luptă. Din moment ce ai ridicat miza pre-flop, jucătorii vor respecta într-o pondere mult mai mare următorul tău pariu.

Atunci când dai raise pre-flop, vei constata de cele mai multe ori că ceilalți jucători vor apela la varianta check până la tine, după flop, pentru a vedea ce ai de gând să faci. Tu ai fost agresorul iniţial, astfel că nu vor să se expună unui re-raise, chiar dacă au prins ceva din primele cărţi comune. Astfel, ai preluat controlul mâinii şi, dacă nu eşti dispus să mergi pe un C-bet (în măsura în care mâna nu te ajută şi consideri că adversarul/adversarii sunt suficient de loose încât să refuze foldul), ai opţiunea să vezi o carte gratuit. Iar aceasta poate schimba de multe ori dinamica de la masă în favoarea ta.

1.3 Raise-ul pentru valoare

Probabil cel mai frecvent motiv pentru a miza pe un bet pre-flop, atunci când ai o mână de start bună. Crezând că sunt şanse mari să deţii cea mai mare carte la momentul respectiv, îţi doreşti să creşti potul, astfel încât să obţii maximum de la oponenţi.

Există, însă, mai multe lucruri pe care să le iei în calcul înainte să faci asta. Creșterea pre-flop pentru valoare poate fi oarecum dificilă din punct de vedere al dimensiunii betului. Pentru că doreşti să atingi mai multe obiective prin mutarea ta:

- să obții mai mulți bani în pot;

- să restrângi fieldul;

- adversarii tăi să dea un call incorect.

Pentru a-ţi atinge aceste obiective, ai nevoie ca dimensiunea pariului tău (câte fise implici în pot) să fie corectă. Ideal este să fii consecvent în modul în care pariezi, indiferent de cărţile de start avute; astfel, adversarii vor avea reale dificultăţi să te pună pe o mână anume. Dacă vei face un bet minim cu Q-J suited, de exemplu şi vei apela la un 6XBB cu A-A, opozanţi vor înţelege rapid mecanismele după care te ghidezi şi vor şti să se ferească de momentele cel mai puţin favorabile pentru ei. Recomandarea noastră este îţi camuflezi mâinile printr-un raise standard: 3xBB, plus câte un blind suplimentar pentru fiecare eventual adversar care a dat limp în faţa ta (altfel, cu doar 3xBB le vei oferi unora echitate pentru a merge în pot cu o mână marginală). Făcând acest lucru de fiecare dată, nimeni nu poate obține o citire fidelă a jocului tău. De asemenea, acest tip de bet ar trebui, în general, să te ajute în îndeplinirea tuturor celor trei obiective menţionate anterior.

O greşeală comună pentru mulţi începători e să apeleze la raise-ul minim. Chiar dacă deţin o pereche de ași, novicii fac asta, cu toate că înaintea lor doi sau trei opozanţi au mers pe varianta call. Acest lucru este de neconceput: așii sunt cea mai bună mână pre-flop, însă împotriva a trei sau patru adversari ei mai deţin sub 50% să ducă mâna până la final. Altfel spus, nu mai eşti favoritul, procentele celorlalţi însumate depăşesc 50%. Iar tu, printr-un eventual raise minim e puţin probabil să îi determini pe ceilalți să renunțe. "Dar vreau ca ei să meargă și cu un raise minim voi construi potul", este justificarea începătorilor, care apoi consideră că au avut un ghinion fantastic când cineva cu K-10, de exemplu, prinde două perechi din flop. Acel adversar nu ar fi mers în 90% dintre cazuri, dacă raise-ul tău era cel corect pre-flop.

1.4 Pentru a-i determina pe ceilalţi să foldeze

Din moment ce bluff-ul este o componentă esenţială în poker, uneori, vei apela la bet-uri pre-flop cu scopul de a determina alte persoane, care pot avea mâini mai bune decât tine, să renunțe. Acest lucru este valabil mai ales în turneele de poker, unde furtul blind-urilor și ante-urilor sunt cruciale pentru construirea stack-ul tău.

În cazul în care obiectivul tău este de a-i face pe alții să renunțe la mână, nu poți fi timid. Obiectivul pe care trebuie să ţi-l setezi e să identifici raise-ul corect, astfel încât să fii sigur că ceilalţi vor folda. Cu toate acestea, ține cont de faptul că fiecare pariu spune o poveste. Mulţi ar spune că all-in-ul e calea de urmat, pentru că este suma maximă pe care o poţi pune la bătaie, astfel că oponenţii vor fi mult mai reticenţi. Acest lucru este doar parţial adevărat, pentru că unii jucători înţeleg clar că mutarea ta e deghizată într-un bluff şi s-ar putea să obţii din partea lor call-uri mai frecvente la all-in decât la un 5XBB, de exemplu. În al doilea rând, bluff-ul tău este menit să îţi aducă fise, nu să îţi rişte întregul stack. Nu este exclus ca uneori să faci această mişcare şi să îl găseşti pe unul dintre oponenţi pe o mână "monstru" (A-A sau K-K). Astfel, el va plăti bucuros all-in-ul tău, iar şansele să întorci procentele sunt destul de mici.

2. Când call-ul este o variantă

Deşi, în general, trebuie să te străduieşti să etalezi un stil agresiv de poker, mai ales atunci când joci no-limit hold'em, există situații în care cel mai bine este să apelezi doar la call pre-flop. Iată două exemple:

Există, aşadar, momente în care puterea mâinii nu justifică decât call prin prisma poziției de la masă. Fiind primul care vorbeşte, nu deţii informaţii despre puterea mâinilor celorlalţi, astfel că nu vrei să te expui la un re-raise. Cu toate acestea, chiar dacă dai doar call, trebuie să reții un aspect extrem de important: ar trebui să dai call din UTG doar cu o mână care poate sta în picioare când e expusă la un raise din partea unui jucător care acţionează ulterior. Un exemplu pentru limp din early position este atunci când ai o pereche mică şi vrei să mergi în pot în speranța de a prinde un set (set mining). De notat că de multe ori unii jucători aleg să dea limp din UTG cu aşi, atunci când ştiu că la masă sunt adversari agresivi. Aceştia din urmă vor apela aproape sigur la raise, astfel că se creează premisele perfecte pentru un re-raise al celui cu A-A.

Mai sus vorbeam şi de un alt moment în care call-ul se justifică, dincolo de poziţia incipientă. Dacă te afli într-o situație în care trei sau patru jucători au mers deja pe varianta limp deja, poţi să îţi extinzi puţin range-ul. Altfel spus, poţi merge la acest pot - care se anunţă deja unul promiţător - cu o mână pe care ai folda-o în mod obişnuit. De aceea, apelezi doar la call, dar trebuie să fii atent ca mâna ta să aibă un oarecare potenţial (nu poţi justifica un call într-o asemenea situaţie cu o carte de genul J-7 offsuited; aceasta are şanse mici să se îmbunătăţească astfel încât să te facă marele favorit).

Ceea ce ar trebui să reţineţi, în final, este că atunci când vă confruntaţi cu decizii grele, call-ul este întotdeauna ultima variantă. Dacă vrei să joci poker corect şi să ai rezultate, aceasta este calea de urmat pre-flop: vei folda mult mai des decât vei da raise şi vei apela la raise mult mai frecvent decât la call. Acesta este "tichetul" tău pentru a deveni un jucător mai bun şi a începe să ai rezultatele la care visezi.

 

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive