Cum trebuie jucate perechile medii și mici în poker. Cele mai favorabile situații și capcanele de care trebuie să te ferești

Perechile medii și mici în poker sunt de multe ori dificil de jucat, valoarea lor de start fiind intens discutată de mulți specialiști ai disciplinei. În prezentul articol vom încerca să facem un ghid complet al modului în care aceste astfel de cărți ar trebui folosite, încercând totodată să identificăm capcanele și momentele favorabile în care ai putea să obții cele mai bune rezultate cu asemenea mâini.   

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI COMPETIȚII

În general, în poker, categoria de mâini premium include perechile de la AA la JJ, iar majoritatea experților sunt de părere că acestea ar trebui jucate agresiv, cu raise cel puțin 3xBB pre-flop, pentru a izola mâinile speculative. Poziția este evident importantă, dar nu decisivă, forța de start a acestor cărți permițându-ți să le folosești și din UTG, de exemplu.

Dacă în privința perechilor mari lucrurile par a fi ceva mai simple, acestea se complică vizibil în momentul în care dealerul îți împarte perechi medii (10-6) sau mici (7-2). În astfel de cazuri, mutările corecte nu mai sunt la fel de evidente, trebuind să iei în calcul o serie de variabile. 

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

I. Perechile medii

1. Cum să le joci din early position
2. Ce trebuie să faci în middle position
3. Varianta ideală: poziția târzie
4. Acțiunea după flop

II. Perechile medii

1. Set-miningul, obiectivul central
1.1 Mișcare puternică
1.2 Unde e cel mai eficient?
1.3 Cadrul ideal

III. Concluzii

PERECHILE MEDII

Acestea sunt dependente de poziția în care te afli la masă și de numărul de adversari care au intrat deja în pot. Cu 10-10, de exemplu, poți deține șanse uriașe să fii în față pe un flop de genul 2-6-9, cu un singur adversar în mână sau poți fi outsider pe un board în care primele trei cărți sunt K-K-Q, cu doi sau trei adversari implicați.

Pentru a ști când e cel mai bine să te implici într-un pot cu perechi medii și care e mișcarea corectă care trebuie făcută vom discuta despre variantele de preferat în funcție de locul ocupat la masă.

1.Cum să le joci din early position

Să foldezi astfel de perechi din UTG e în general soluția de preferat, pentru că s-ar putea să constați foarte rapid că e extrem de costisitor să vezi un flop cu o asemenea mână. Există șanse importante să fii dominat de o pereche mai mare sau să pleci coin flip cu un adversar care deține o mână de genul A-K suited; cel mai probabil, însă, după flop vei fi nevoit să vorbești primul și nu vei avea acces la informațiile atât de importante date de poziție. 

Multe depind și de modul în care se joacă la masa la care ești în acel moment. Dacă ai în față adversari tight, cu un joc mai degrabă pasiv, poți să apelezi la varianta limp din early position, în speranța că poți vedea ieftin un flop care să îți îmbunătățească sensibil mâna. Totuși, nu intra în capcana implicării multor fise în joc în astfel de situații. Dacă un adversar ridică miza - ceea ce se va întâmpla destul de frecvent - pune bine în balanță dacă merită efortul financiar de a mai plăti.

2.Ce trebuie să faci în middle position

În cazul în care primești o pereche medie în această poziție, primul lucru pe care trebuie să îl observi e ce s-a întâmplat în fața ta. Dacă nimeni nu a dat raise sau a mers pe varianta limp, sfatul nostru e să fii tu cel care mărește de fecare dată. Astfel, fie vei avea ocazia să furi blindurile, fie vei evolua în pot cu unul sau maximum doi adversari. Dacă cei care decid să plătească raise-ul tău sunt opozanții din blinduri, lucruile stau cu atât mai bine, pentru că vei avea poziție în jocul post-flop.

În schimb, dacă mai mulți adversari au plătit doar blindul în fața ta, ar trebui ca tu, la rândul tău, să completezi acea valoare, fără a mări. Astfel, pot odds vor fi de partea ta în încercarea evidentă de a lovi mult râvnitul set.

O a treia variantă e ca unul sau mai mulți oponenți să fi dat deja raise până ca tu să apuci să "vorbești". În măsura în care mai mulți adversari au făcut acest lucru, sfatul nostru este să dați fold; cel mai probabil mâna vă este dominată, din moment ce doi adversari out of position au decis să fie atât de agresivi acționând atât de devreme. 

În condițiile în care din early position un singur jucător a mărit potul, lucrurile stau diferit, în sensul în care trebuie să iei în calcul tipologia acelui individ și range-ul de cărți pe care îl utilizează. Dacă e un adversar loose, poți să plătești, fiind șanse importante să ai procentele de partea ta. Există posibilitatea ca raise-ul să vină însă de la un opozant extrem de solid, care știi că se implică în poturi doar cu mâini bune și foarte bune. În acest caz, probabil varianta corectă e să renunți la perehea medie, deși există și opțiunea unui re-raise (three betting). Așa vei ști pe ce mână să îl pui (una foarte bună) în caz că plătește sau optează pentru un four betting sau vei avea ocazia să iei potul acolo, dacă foldează. În orice caz, varianta call în fața unui asemenea jucător este cea mai greșită hotărâre, pentru că vei rămâne cu puține informații pentru jocul post-flop.

3.Varianta ideală: poziția târzie

Cu cât trebuie să iei o decizie mai târziu pre-flop, cu atât vei aduna mai multe date despre mâinile adversarilor în funcție de acțiunile lor. Și în această ipostază, chiar dacă poziția te ajută, trebuie să iei în calcul o serie de factori. Sfaturile noastre în acest caz sunt următoarele:

- fold: dacă unul dintre adversari dă raise, iar altul optează pentru re-raise; să intri într-un asemenea război cu o pereche medie ar putea fi extrem de costisitor. De foarte multe ori vei fi nevoit să foldezi, agresorul inițial urmând a merge all-in. Ca atare, nu există suficiente argumente să te facă să plătești cu pereche medie. 

- raise: dacă înaintea ta unul sau mai mulți oponenți au mers pe limp. Șansa ca cineva după tine să aibă un "monstru" și să vină cu un re-raise e mică, așa că vrei să îi pedepsești pe cei care au plătit minimum doar pentru a vedea un flop. Cu cât se află mai mulți opozanți în pot, cu atât raise-ul ar trebui să fie mai consistent, pentru că destui vor fi dorit să vadă board-ul cu o mână marginală, pe care nu o anticipezi. Vei avea de cele mai multe ori șansa să închizi mâna aici, iar dacă vei fi plătit de un adversar, în cel mai rău caz vei pleca 50%-50%, dar vei avea poziție. Atenție însă la jucătorii din UTG și UTG+1, mai ales dacă aceștia sunt extrem de tight și apelează la un three bet, după ce în prealabil au limpuit. Unii jucători aleg să joace astfel așii, doar cu completarea blind-ului din early position, pentru a veni ulterior cu re-raise, după ce cineva mărește potul. Totul, ca de fiecare dată, ține de observație și de capacitatea ta de a înțelege dacă un adversar care apelează la o astfel de metodă chiar are cartea pe care o reprezintă. 

4. Acțiunea după flop

Perechile medii au handicapul că destul de rar vor fi în față după flop. De aici și sfaturile anterioare de a le juca agresiv din late position. Te interesează mai mult, cu astfel de perechi, să închei acțiunea repede, pentru că apoi mâna poate deveni vulnerabilă.

Așadar, în general vei avea nevoie de ajutor pe board, astfel încât să deții șanse mari să rămâi favorit după prima stradă. Trebuie să ai în vedere că o completare a setului se întâmplă pe flop în doar 1 din 8 mâini, astfel că evident mult mai frecvent vei rata lovirea acestuia. În general, trebuie să fii precaut când cărțile comune aduc cărți mari, însă deciziile pe care le iei trebuie din nou să aibă în vedere numărul de jucători din pot, acțiunea dinaintea flopului și stilul acestora.

Ca o linie generală, în condițiile în care primele trei cărți comune nu se leagă în niciun fel de mâna ta, ar trebui să:

- foldezi - atunci când ratezi flopul, iar agresorul inițial (cel care a dat raise pre-flop) cere din nou;

- check - dacă ai limpat inițial. Nu ai investit mult în pot, iar această variantă îți poate oferi șansa de a vedea o carte gratuit. Turnul te poate ajuta, iar alte rațiuni financiare, care să țină de echitate, nu există, în condițiile în care ai introdus o sumă mică din stack-ul tău în pot;

- continuation bet - în momentele în care ai fost cel care a dat raise pre-flop, în pot nu sunt mulți adversari, iar flopul nu este unul care să sperie (mai mult de un overcard sau un eventual draw). În măsura în care nu închizi mâna aici (ceea ce îți dorești) și ești plătit de cineva, ar trebui să fii mult mai precaut pe turn și river. Cel mai probabil, celălalt a prins ceva și ți-a dat deja un semnal clar că nu e dispus să renunțe la mână prea ușor. Vor exista, bineînțeles, situații în care la continuation bet-ul tău se răspunde cu un re-raise. În acest caz lucrurile sunt simple: fold aproape întotdeauna, dacă nu ai certitudinea că adversarul încearcă vreun play.

Există și situațiile ideale în care vei lovi mult visatul set. În aceste împrejurări pregătește-te mental fie să încasezi un pot important, fie să iei o lovitură importantă în stack, pentru că foarte greu poți renunța la o astfel de mână. Despre cum ar trebui jucat set-ul am discutat aici, iar vestea bună este că de cele mai multe ori vei avea câștig de cauză.

Sunt însă și momente mai puțin plăcute, când dai de bad beat-uri și pur și simplu îți e extrem de greu să renunți la o asemenea mână. Dacă ciocnirea set vs set e imposibil de detectat, în unele situații ar trebui să ți se aprindă un beculeț. Să ne raportăm la un exemplu, pentru a înțelege în ce împrejurări ar trebui să nu te lași dus de val și să investești nejustificat de mult cu setul prins. Să presupunem că deții 10-10 în mână, iar flopul completează setul, dar cărțile venite sunt în succesiune și oferă și posibilitatea unui draw de culoare (10 cupă - 9 cupă - 8 cupă, de exemplu). Cu toate că deții setul maxim, mâna ta nu este nuts nici măcar în acest moment și are șanse mici să rămână cea mai puternică și după următoarele două străzi. Cu J-Q cineva poate să aibă deja chintă (nu luăm în calcul mâinile gen J-7 sau 6-7, ele în mod normal nu ar fi rezistat până aici) și orice cupă completează o eventuală culoare. Ca atare, posibil să fii doar aparent pe o mână extrem de mare, astfel că trebuie să ai foarte mare grijă. Mai sus vă prezentăm un caz extrem de nefericit, în care setul vostru are șanse spre 0 să mai fie în față. Evident, exemplul ales este unul cu o probabilitate mică de a se găsi și în realitate la o masă la care participi, dar ideea de bază e alta: să conștientizezi faptul că pericolul poate fi iminent. 

II. PERECHILE MICI

Dacă în cazul perechilor medii ne confruntăm cu atât de mult probleme, în condițiile în care primești de la dealer perechi mici, lucrurile ar trebui să stea, în teorie, și mai complicat. Paradoxal, dar nu-i așa, pentru că aceste cărți nu sunt percepute la fel de "generos" de către jucători. Concret, tendința multora e să supraevalueze perechile medii, lucru care nu se întâmplă cu segmentul de cărți de același fel între 2-6. Acesta e privit mult mai circumspect de către cei mai mulți, astfel că variabilele sunt mai puține.

În principiu, sfatul nostru este să apelați la aceste cărți doar din poziție și dacă jucarea lor nu implică un efort financiar prea mare. Ideal ar fi un "limp fest", adică în pot să participe cât mai mulți jucători, care doar să completeze blindurile. Acest lucru îți va oferi pot odds și perspectiva câștigării unui pot uriaș dacă lovești setul. Cu cât sunt mai mulți adversari în pot, posibilitatea ca unul dintre aceștia să prindă măcar top pair cu un kicker rezonabil crește, iar șansele tale de a avea acces la un pot uriaș, cu un set completat, sunt direct proporționale.

1. Set-miningul, obiectivul central

Jucarea perechilor mici are de cele mai multe ori în vedere o singură mutare: "Set-miningul", adică să ți se completeze setul. Ideal e să se întâmple acest lucru pe flop, fără să fi cheltuit prea multe fise până în acel moment.

Conceptul în sine se referă la momentele în care joci după un raise sau limp o pereche fără valoare implicită unicul scop de a lovi setul. Intrând în astfel de poturi - deşi simţi că pre-flop e posibil să fii în spate sau să pleci coin flip - vizezi câştigarea unor poturi uriaşe, dar doar prin completarea celor trei bucăţi. În măsura în care acest lucru nu se întâmplă, vei renunţa la acel pot, nu te interesează să faci alte play-uri sau bluff-uri care să te coste, pe termen lung, o mulţime de fise.

1.1 Mișcare puternică. Odată completat setul, şansele să câştigi mâna sunt enorme. Ai ocazia să învingi astfel adversari cu perechi mari, care sunt dispuşi să investească foarte mult în acele poturi. Puterea dată de cele trei bucăţi deţinute e accentuată de faptul că, aproape întotdeauna, o astfel de mână este greu de detectat. Ca atare, opozanţii te vor pune rar pe o asemenea carte şi vor considera până în ultima clipă că sunt şanse mari ca ei să fie în faţă. Ca atare, vor fi dispuşi să introducă multe chip-uri în pot, bazându-se pe overpair-ul din mână, top pair-ul (eventual cu top kicker) sau cele două perechi "prinse".

1.2 Unde e cel mai eficient? Această mutare poate fi folosită în orice joc din Texas Hold’em, însă are eficienţă mai mare în momentul în care se evoluează deep-stack. Faptul că cei de la masă au în faţă un număr mare de fise nu poate fi decât în avantajul celui care completează setul, pentru că poate să obţină un profit uriaş. Altfel, prin comparaţie, mişcarea e mai utilă în jocurile cash, în detrimentul turneelor şi a sng-urilor. Explicaţia stă exact în ceea ce am expus anterior, la jocurile cash stack-urile sunt în general mai mari şi poţi "vâna" mult mai bine astfel de momente. În plus, adversarii vor avea o rată mai bună de a împinge fise în pot, jucându-se, per total, mai loose.

1.3 Cadrul ideal. Ca majoritatea mişcărilor din poker, "set-miningul" funcţionează mai bine când eşti în poziţie. Ca atare, cadrul ideal ar fi ca tu să te afli în cutoff sau button, iar înaintea ta măcar unul dintre adversari să fi dat un raise. Te interesează ca acesta să nu fie unul prea mare, pentru că, pe termen lung, dacă vei plăti astfel de măriri uriaşe cu perechi mici sau medii, vei sfârşi în a fi pe minus. Trebuie să înţelegi că tu în respectivele poturi "pândeşti" setul, pentru că doar acesta îţi va oferi şanse mari la un pot consistent. Poziţia e atât de importantă pentru că îţi oferă informaţii despre mâna adversarului, care de foarte multe ori va miza pe un C-bet. În plus, vei avea ocazia să controlezi potul, apelând la re-raise în momentele prielnice.

Pentru ca totul să se apropie de perfecțiune, trebuie luat în calcul şi tipologia adversarului din pot. E de preferat să lupţi împotriva unui oponent loose aggressive, pentru simplul fapt că acesta va pune fise în pot cu un range mult mai mare decât un opozant tight. Nu în ultimul rând, agresivitatea lui se potriveşte perfect cu ce vrei tu să obţii de la această mutare: nu va trebui să vii cu re-raise-ul decât târziu, el urmând a construi în mod natural potul. Când îi vei da lovitura de graţie, chiar dacă va înţelege că a fost, cel mai probabil, atras într-o capcană, va fi de cele mai multe ori prea târziu: pot odds îl vor împinge la call, pentru că a investit prea mult. 

III. CONCLUZII

Atât perechile medii, cât și cele mici au în general nevoie să se îmbunătățească pe flop pentru a îți oferi mâna câștigătoare. Jucarea unor astfel de mâini out of position poate fi o alegere tricky, în sensul în care te expui la o serie de pericole care periclitează sănătatea stackului tău.

Cel mai bine e să apelezi la aceste mâini din poziție și să ții cont de aceasta, de adversarii din pot și de tipologia lor când hotărăști cum să acționezi. Precauția însă trebuie să fie cuvântul cheie în toată evoluția ta cu astfel de mâini, care mai degrabă pot fi considerate speculative. După flop, în măsura în care nu lovești setul, decizia de a folda ar trebui să fie una la îndemână, aceeași hotărâre trebuind să o iei încă dinaintea flopului dacă ai în față un three betting. 

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive