Cum să joci poker împotriva adversarilor tight şi pasivi. Reţeta pentru a câştiga mereu

Află cum trebuie să joci poker împotriva adversarilor tight şi pasivi, astfel încât să îţi maximizezi şansele de a câştiga pe termen lung.

A cataloga pe cineva drept jucător tight sau loose în poker nu înseamnă că vei avea automat şi informaţii despre stilul de joc, ci mai degrabă despre range-ul de mâini pe care acesta îl foloseşte (cărţile de start). Jucătorii tight tind să fie foarte selectivi în această privinţă, dar dacă nu ştiu să schimbe vitezele după flop cel mai adesea devin previzibili şi e destul de uşor de jucat împotriva lor.

Ceea ce face diferenţa în evoluţia adversarilor tight e nivelul de agresiune. După cum ştim încă de aici, din punct de vedere al tipologiei, oponenţii tight se împart în două categorii: tight-passive şi tight-aggressive. Nu ne vom focusa pe aceştia din urmă, pentru un motiv foarte simplu: contra lor ar trebui să stai de obicei în afara poturilor, dacă nu ai o mână foarte bună. E adevărat, s-ar putea să reuşeşti să îi bluffezi uneori, însă nivelul de agresivitate, dublat de cărţile bune pe care aproape întotdeauna aleg să le joace, fac misiunea extrem de dificilă. Pe termen lung, nu vei reuşi să obţii un edge important împotriva oponenţilor din această categorie, dacă nu eşti la rândul tău un jucător tight-aggressive foarte bun.

În schimb, ne vom focusa pe modul în care ar trebui să joci împotriva opozanţilor tight şi pasivi, pentru că în astfel de ciocniri poţi face un profit frumos. Pe termen lung, dacă urmezi sfaturile de mai jos, cu siguranţă că vei avea doar de câştigat în astfel de confruntări.

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Tactica de bază a jucătorilor tight-pasivi
2. Dacă nu sunt agresivi, apelează la bluff
3. Încearcă să reprezinţi o mână mostru
4. Utilizarea de "scare cards"
5. Ce se întâmplă când jucători tight-pasivi dau raise?


 

1. Tactica de bază a jucătorilor tight-pasivi

Înainte de toate, trebuie să ştim pe cine avem în faţă, cu cine ne confruntăm. Jucătorii tight-passive nu se implică în foarte multe poturi şi de obicei vor apela la varianta limp sau call pre-flop. Dacă îi vezi cu raise înainte de apariţia cărţilor comune, fii sigur că au de obicei o mână monstru (A-K suited, Q-Q, K-K sau A-A). Chiar şi aşa, deşi de obicei vor fi în faţă, odată cu apariţia flopului, ei vor alege extrem de des varianta check sau un raise minim, dacă nu li se îmbunătăţeşte mâna. Teama de a pierde fise le guvernează jocul, astfel că orice posibil draw completat îi va panica foarte tare şi îi va determina să foldeze.

Ca atare, aceşti jucători sunt în general foarte previzibili. Sunt uşor de citit, astfel că cei experimentaţi nu vor merge niciodată (evident, decât dacă mâna lor este extrem de bună) în poturi în care acest gen de combatanţi dau raise. În schimb, poţi obţine o serie de beneficii de pe urma lor, pasivitatea din joc îndemnându-i în cele mai multe dintre cazuri să se "arunce" când se simt agresaţi. Cu bet-uri şi raise-uri constante în faţa lor, vei avea de obicei câştig de cauză. "Jucătorii weak-passive sunt paralizaţi de frică şi îşi asumă foarte puţine riscuri, pentru că evoluează întotdeauna gândindu-se cum să facă să nu piardă chip-urile pe care le au în faţă", sintetizează excelent profilul psihologic al unor astfel de opozanţi Donovan Panone, unul dintre marii teoreticieni ai hold'em-ului.

În cele ce urmează, îţi vom oferi o serie de sfaturi utile pentru a-ţi construi jocul împotriva lor.

2. Dacă nu sunt agresivi, apelează la bluff

Posibil arma cea mai puternică în faţa unor combatanţi de acest gen este bluff-ul. Din moment ce nu poţi obţine fise multe de pe urma lor decât în momentele în care aceştia au o mână extrem de valoroasă (tu ar trebui să deţii "nuts" pentru a fi sigur de succes în astfel de cazuri), tactica de abordat este să încerci să "furi" cât mai devreme, uneori chiar înainte de flop. În faţa unei agresivităţi constante din partea adversarilor, jucătorii tight-pasivi se pierd, iar frica este cea care pune stăpânire pe fiecare acţiune a lor. Drept urmare, fii agresiv pre-flop şi mizează pe continuation bet odată primele trei cărţi comune apărute; vei reuşi astfel să îi determini să renunţe la mână foarte frecvent.

Tactica aceasta nu doar că funcţionează, însă nu te va pune în situaţii inconfortabile prea des. Astfel, aceşti adversari nu vor apela la strategia check-raise nici măcar cu o mână foarte bună, de teama eşecului. Ai grijă, însă, la flat call-urile lor: dacă te vor fi plătit succesiv pe două străzi (lucru care nu se va întâmpla prea des), abandonează ideea unui bluff uriaş pe river, de exemplu. E foarte posibil să deţină o mână puternică, iar de această dată să nu foldeze.

Ideea de bază a acestei strategii este să încerci să închei mâna cât mai devreme, evident în măsura în care opozanţii nu sunt agresivi. Chiar dacă multora li se va părea că nu obţin un profit substanţial per pot, pe termen lung fisele obţinute fără luptă se vor transforma în "aur".

3. Încearcă să reprezinţi o mână mostru

În măsura în care pe board apare o carte peste "10", întotdeauna trebuie să încerci un bet împotriva jucătorilor pasivi. Şansele ca ei să fi format o pereche cu acea "faţă" sunt mici, astfel că ai o bună oportunitate să opreşti mâna în acel punct. Fără măcar o pereche, jucătorii tight-pasivi vor folda imediat, punându-te pe tine pe respectiva carte. În schimb, dacă primeşti call, fii mult mai reticent cu privire la un eventual nou bet al tău pe turn.

Pentru a înţelege mai bine despre ce vorbim, ne vom raporta la un exemplu. Să presupunem că ai fost agresiv pre-flop împotriva unui jucător tight, dar pasiv şi ai fost plătit de către acesta. Flopul este format din A treflă - 9 cupă - 3 romb şi nu te afli în poziţie, exact ca în imaginea de mai sus. Stack-urile voastre sunt comparabile, iar un bet de aproximativ 1000 de fise va fi foarte greu de plătit de către opozant. Uneori chiar şi cu un as, asta în condiţiile în care şi imaginea ta e de jucător tight. Oponentul înţelege că trebuie să îşi pună 25% din stack la bătaie, lucru pe care nu îl agreează deloc, dar ştie la fel de bine că foarte posibil tu îţi vei menţine agresivitatea în continuare. Astfel, va trebui să plătească şi pe turn o sumă mare, care să îi pună în pericol tot stack-ul. Ca atare, dacă nu îl prinzi în A-Q sau A-K, aproape de fiecare dată el va renunţa la mână. Riscurile la care se supune sunt prea mari, iar teama îi pune stăpânire pe joc, astfel că va găsi toate argumentele din lume pentru a pleca din acel loc periculos. 

4. Utilizarea de "scare cards"

O altă armă importantă pe care o poţi folosi cu maximă eficienţă împotriva unor adversari pasivi şi tight e reprezentată de cărţile "înfricoşătoare". Apariţia cărţii de care ţi-e frică (într-un pot în care, până la coborârea ei, consideri că erai în faţă) e destabilizatoare pentru oricine. Cu atât mai mult pentru jucătorii de care discutăm, a căror evoluţie e mereu guvernată de teama de eşec. Odată cu întoarcerea de către dealer a unei astfel de cărţi, oponentul va gândi că sunt şanse mari ca tu să îţi fi completat mâna, astfel că îi e teamă să mai continue să plătească un raise, crezând că e în spate.

Să presupunem că cel împotriva căruia jucăm deţine A-A, iar tu ajungi pe turn cu o mână random, fiind agresorul iniţial şi mizând pe flop pe C-Bet. Pentru conformitate, să spunem că ai A-K offsuited, din moment ce nu dorim ca mâna ta să se fi completat în vreun fel. Pe un board extrem de "wet", Q treflă - 9 romb - 4 treflă - 8 treflă, această din urmă carte este "scare card-ul" despre care vorbim. Pentru că e posibil să fi completat atât culoarea, cât şi chinta (10 - J suited e în range-ul multor jucători, astfel că justifică pe deplin acţiunea anterioară). În astfel de momente, cei mai mulţi dintre jucători se "închid în cochilie" şi se gândesc cum să diminueze pagubele. Jucătorii tight-pasivi cu atât mai mult: ei vor fi siguri că sunt în spate în măsura în care îţi continui agresivitatea. Ca atare, un bet al tău odată cu apariţia "scare cardului" face ca povestea pe care o vinzi să se lege. Deşi nici ţie nu îţi place absolut deloc board-ul, pentru că înţelegi perfect că opozantul e în faţă, trebuie să ai forţa să pariezi, pentru că ştii foarte bine mecanismul din spatele gândirii celuilalt. Din dorinţa de a se proteja, acesta va folda în majoritatea cazurilor perechea de aşi luată ca exemplu.

În general, cele mai utile "cărţi de fugă" pentru adversar sunt cele care completează o culoare, însă şi apariţia unei posibile chinte sau o carte dublată reprezintă atu-uri ce pot fi folosite de către tine pentru a-l alunga pe opozant din pot.

5. Ce se întâmplă când jucători tight-pasivi dau raise?

În general, sfatul nostru este să evitaţi astfel de confruntări, mai ales după flop, pentru că sunt şanse mari să aveţi în faţă o mână extrem de bună. Schimbarea de atitudine a lor semnifică în majoritatea cazurilor că nu se mai tem, astfel că e foarte greu să întoarceţi procentele în favoarea voastră.

Totuşi, există şi un moment în care puteţi să răspundeţi cu call sau chiar cu limp-raise la un bet al lor, condiţia fiind ca acest lucru să se întâmple pre-flop. Să luăm exemplu un turneu în care eşti în big blind, iar adversarul se află în button, deci are poziţie. Presupunând că s-a dat fold până la el, raise-ul său poate să însemne şi altceva decât o mână monstru. Range-ul său, având în vedere coordonatele mâinii, se măreşte, putând avea de la A-10 – A-K, la K-Q sau chiar K-J suited, ori pereche (6-6 – A-A). Ca atare, dacă ai fost în early position şi doar ai apelat la limp, poţi veni cu un three bet, care îi va induce senzaţia - având în vedere poziţia ta - că deţii un "monstru". Chiar dacă va plăti aici, pe flop sunt şanse mari să foldeze, în măsura în care îţi păstrezi agresivitatea. Dar, în exemplul de mai sus, începusem să ne imaginam că tu te afli în big blind şi răspunzi doar cu call la raise-ul făcut. Din nou fără poziţie, dacă vei ataca flopul, mai ales dacă pe el apare o faţă, şansele să câştigi mâna aici sunt mari (judecând după faptul că range-ul lui e mai mare de această dată şi poate să fi apelat la cărţi "necaracteristice"). Este exact cazul discutat la punctul 3 al articolului de faţă, când opozantul va crede că ai lovit cea mai mare pereche, cu menţiunea că de această dată el a fost agresorul iniţial. Fără îndoială, această strategie are efecte mai puternice cu cât imaginea ta este una de jucător solid, care intră în poturi doar cu mâini valoroase.

În exemplele de mai sus am discutat - în câteva dintre exemple - despre ce trebuie făcut în turnee împotriva adversarilor tight-pasivi, însă tactica poate fi aplicată cu un egal succes şi la mesele de tip cash. Ţine mine întotdeauna că jucătorii timizi sunt de multe ori paralizaţi de frică și nu vor face prea multe mutări sau play-uri, deoarece evoluează permanent cu o teamă de a pierde. Dacă ești un fin observator, ceea ce ar trebui să fii în măsura în care vrei să faci profit din poker, atunci caută permanent să identifici acest gen de jucători slabi, previzibili. Iar atunci când îi găseşti, fii cu ochii în patru pentru a nu rata situațiile în cadrul jocului care pot fi exploatate la maximum. Asta e ceea ce te interesează înainte de toate: să te foloseşti de pasivitatea şi de frica din jocul lor pentru a câştiga poturile cât mai devreme, fără luptă, fără showdown.

Totodată, nu uita că trebuie să te foloseşti de agresivitatea ta până la un punct. Dacă opozanţii te plătesc pe două străzi diferite, iar pe board nu apare un "scare card", nu face greşeala să pariezi în continuare. Nu mai vorbim de momentele în care jucătorii pasivi iau iniţiativa în mână: dacă nu ai cu certitudine mâna cea mai bună, pleacă din pot, pentru că pe termen lung vei avea numai de pierdut în aceste dispute.

  

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive