Cele mai tari play-uri din poker, atunci când eşti în poziţie

Află care sunt cele mai la îndemână play-uri în no limit hold'em, în momentul în care te afli în poziţie. 

Aşa cum discutam aici, poziția în poker este de multe ori mai importantă decât cărțile de start pe care le primești. Acţionând după adversarii tăi la masă, obţii unele date extrem de importante despre puterea reală sau presupusă a mâinilor lor, în timp ce ei trebuie să ia decizii fără să aibă o idee bine conturată despre ceea ce ai în mână sau urmează să faci (altfel spus, acționează în "orb", în necunoștință de cauză).

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI TURNEE!

În hold'em, să ai pozițe înseamnă să fii cel care e la rând ultimul pe flop, turn sau river. Așa că, în timp ce jucătorii din blinduri sunt ultimii care acționează pre-flop, ei vor fi primii care trebuie să ia decizii când cărțile comune sunt coborâte de către dealer. Astfel, jucătorul care este în button va fi ultimul să acționeze pe fiecare stradă, odată board-ul dezvăluit, în timp ce acela care este small blind va fi primul la "vorbă".

În cele ce urmează vom încerca să identificăm cele mai puternice play-uri pe care le poţi face în poziţie, astfel încât adversarii să nu poată să răspundă decât cu o mână foarte puternică. Astfel, îmbogăţindu-ţi tolba de mişcări în poker, vei fi capabil de multe ori să câştigi fise fără luptă, utilizând doar beneficiile poziţiei şi tendinţele oponentului. Pentru că şi acestea din urmă sunt decisive în succesul mişcării tale: degeaba tu încerci să te foloseşti de atu-urile poziţiei, dacă adversarul e incapabil să te pună pe o mână sau e un maniac ("calling station"). Trebuie în egală măsură să găseşti, prin observaţie, acei oponenţi care sunt susceptibili să ia decizii raţionale, bazate pe probabilităţi; altfel mutările tale s-ar putea să fie mult prea sofisticate şi, poate paradoxal, tocmai din această cauză, să nu îşi atingă ţinta. 

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

I. Mutări pre-flop

1. Cumpărarea poziţiei

2. Re-steal-ul

3. Freezing

4. Squeeze play-ul

II. Mutări post-flop

1. Floating

2. Raise la un continuation bet


I. Mutări pre-flop

Vom începe prin a ne referi la acele play-uri extrem de utile pe care le poţi face înainte de apariţia cărţilor comune, graţie puterii poziţiei. Unele dintre tactici se pretează mai bine la jocul de tip cash, în timp ce altele se mulează perfect pentru turnee, după cum cu siguranţă vei observa.  

1. Cumpărarea poziţiei

În general, toate mişcările pe care le efectuăm pre-flop sunt strict conectate de agresivitate, aceasta fiind una dintre cheile pentru a atinge performanţa pe termen lung în poker, indiferent de forma lui (no limit hold'em, omaha, 7 card stud etc).

Să îţi cumperi poziţia înseamnă să faci o mutare de aşa natură încât să fii sigur că cei care se află la masă în poziţie vor folda, iar tu vei ajunge să fii în rolul dealer-ului.

Pentru a înţelege mai exact la ce ne referim, ne vom raporta la un exemplu. Să spunem că eşti în middle position la o masă (turneu sau ring, nu contează), iar în faţa ta, din UTG şi UTG+3 ai de-a face cu doi limperi. Deţii o mână medie (A-J, KQ sau 8-8), iar poziţia ta în raport cu ei e ideală. Totuşi, alţi câţiva jucători urmează după tine, astfel că dacă şi ei se vor implica în pot, vor deţine ei poziţia în raport cu tine. Ca atare, deşi mulţi sunt tentaţi cu mâinile de mai sus să dea call, soluţia cea mai bună este raise-ul. Astfel, te asiguri că adversarii care urmează vor folda aproape sigur, în măsura în care nu au o carte "monstru" şi le vei fura poziţia. Chiar dacă cei din UTG vor plăti, sunt şanse mari să fii în faţă şi, cel mai important, vei acţiona ultimul pe fiecare dintre următoarele trei străzi. 

Evident, strategia discutată funcţionează mai bine în măsura în care limperii sunt jucători loose, fiind posibil ca un oponent tight să fi deschis din acea poziţie cu o mână care îţi este superioară. Chiar şi aşa, vei avea poziţie şi vei beneficia de informaţiile suplimentare date de hotărârile pe care acestea le vor lua.  

2. Re-steal-ul

Foarte mulţi jucători apelează la re-steal-ul din blinduri, după ce cineva din late position a apelat la raise. Această tactică este uzitată mai ales în cadrul turneelor. Cei care fac asta se bazează pe faptul că cel care a mărit din late position nu are o mână foarte bună, care să poată plăti un re-raise.

În ultima perioadă, asistăm tot mai des la un altfel de re-steal, cu jucătorii aflaţi în middle position sau hi-jack extrem de agresivi. Astfel, după un raise iniţial al cuiva din early position, un three bet pre-flop semnifică în teorie o mână extrem de puternică. Metoda este eficientă, pentru că vei arunca extrem de uşor blind-urile, opozanţii tight foldând în astfel de situaţii chiar şi A-Q suited. Blindurile trebuie să plătească un three bet, ştiu că vor fi out of position pe fiecare stradă şi se pot expune unui four bet al celui din early position - o perspectivă cum nu se poate mai proastă.

Când încerci un re-steal (evident, nu trebuie să abuzezi de această tactică), încearcă să fii sigur că ţi-ai citit corect adversarii care au făcut raise. Nu încerca acest play împotriva opozanţilor tight, cel mai probabil aceştia au o mână puternică şi nu vor renunţa la ea, chiar dacă nu au poziţie. Alege-ţi clienţii din rândul celor extrem de agresivi, dar care au un range foarte mare de cărţi pe care le folosesc pentru a ridica miza pre-flop (adversari loose sau adepţi ai small ball strategy). 

3. Freezing

Freezing-ul nu este neapărat un play în poker, ci mai degrabă un beneficiu de care te bucuri graţie poziţiei. Mergând pe varianta call când eşti în poziţie, la un raise al unui adversar, acesta e de multe ori "îngheţat" în mâna respectivă.

Concret, intenţia lui poate fi, de multe ori, să fure blindurile. Din moment ce tu ai plătit, el va trata respectiva mână cu mult mai multă prudenţă. Apelând la varianta call atunci când un adversar măreşte din middle position sau late position are efecte benefice pentru cel aflat în poziţie atât pe termen scurt, cât şi lung.

Astfel, pe termen scurt, agresorul iniţial va "frâna", convins că ai putea avea o mână puternică şi, ca atare, vei putea să câştigi potul după apariţia flopului. Implicaţiile pe termen lung se referă la atitudinea lui în legătură cu furtul blindurilor. Văzând că obişnuieşti să te aperi, din poziţie, va fi mult mai circumspect să vină cu raise atât de frecvent precum o făcea. 

4. Squeeze play-ul

Squeeze-ul (stoarcerea) este o strategie destul de simplă, care, implementată corect, îți poate asigura fise fără a ajunge la showdown. De  fapt, scopul ei e ca acțiunea să se termine înainte de flop.

Această mișcare extrem de puternică nu are legătură aproape deloc cu ce deții în mână, ci cu poziția de la masă și imaginea pe care ți-ai creat-o. Concret, prin "stoarcere" vei obține bani fără luptă de la adversarii loose, care vor să vadă flopuri cu mâini marginale, dar totodată sunt agresivi și vor să construiască poturi mari. Astfel, în momentul în care ești în poziție, iar ceilalți te consideră un jucător tight, poți din când în când să apelezi la această metodă. Principiul e simplu: după ce doi jucători loose, fără poziție, au limpuit sau unul a dat raise -celălalt call, tu vii peste ei cu minimum "four bet" blindul. Independent de mâna pe care o ai. De cele mai multe ori, chiar dacă opozanții sunt loose, ei vor înțelege că nu are sens să folosească o mână marginală în disputa cu cineva care joacă în carte și care face un raise atât de mare și, ca atare, vor folda. Vei avea, astfel, acces la un pot frumos fără luptă și fără să te bazezi pe o carte bună.

Ce este squeezul? O oportunitate de a-i bluffa pe adversarii loose-aggressive, din poziție. Îi vei "stoarce" de fise printr-un pariu foarte mare, în momentul în care simți că aceștia încercau să construiască un pot, bazându-se pe mâini marginale: connectori, cărți suited.

De ce doar jucătorii loose? Pentru că aceștia au tendința să joace o mulțime de mâini, le place acțiunea și intră în poturi de cele mai multe ori cu două cărți pe care jucătorii tight le-ar arunca fără vreo reținere. În ciuda faptului că joacă loose, acești jucători nu sunt "calling station": știu foarte bine până unde să se întindă, iar un 4-bet din partea ta reprezintă o posibilă mână foarte puternică. Nu vor dori să mai investească atât de multe fise, știind că pot pleca undeva la 20% șanse să câștige, în caz de showdown.

Unde? Frumusețea acestei metode stă în faptul că poate fi aplicată atât în turnee, dar şi la mesele de tip cash, chiar dacă la acestea din urmă eficiența nu este chiar la fel de mare. Se poate aplica însă doar în jocurile de tipul No-Limit Hold’em, pentru că ai nevoie să îi sperii pe ceilalți, astfel încât să foldeze. La limit, știind că nu riscă să piardă o sumă atât de mare, adversarii loose vor fi tentați să plătească (nici nu vei putea da, ulterior, un eventual C-bet atât de mare încât să înțeleagă de la început că e total neprofitabil să intre în pot).

II. Mutări post-flop

Mai jos vom face referire şi la cele mai populare play-uri din poziţie, după apariţia cărţilor comune. Aceste strategii se potrivesc deopotrivă în cadrul meselor de tip cash, dar şi în turneele de poker.

1. Floating

Termenul se referă la un call pe flop făcut doar cu intenţia de a fura potul ulterior (bluff pe turn). Concret, poţi apela la acest play atunci când agresorul iniţial dinaintea apariţiei cărţilor comune îşi continuă agresivitatea cu un continuation bet. Astfel, tu vei plăti acest pariu făcut de el, cu intenţia de a bluffa ulterior, fiind convins că flopul nu l-a ajutat pe oponent. Este de la sine înţeles că poţi apela la această mişcare doar în măsura în care nu deţii cea mai bună carte, însă toate datele converg spre faptul că nici cel din faţa ta nu şi-a completat într-un mod fericit mâna. În măsura în care tu devii agresor pe turn, opozantului îi va fi extrem de complicat să mai investească fise în pot, această schimbare de paradigmă determinându-l (în cele mai multe dintre cazuri, dacă ai citit corect mâna) să foldeze. Astfel, vei câştiga fără luptă o mulţime de fise, preluând agresivitatea, după ce în prealabil ţi-ai pregătit bluff-ul.

Per total, credem că este necesar să iei în calcul următoarele aspecte înaintea unul "float-play":

- să joci contra unui singur adversar în pot (bluff-ul are întotdeauna o rată de succes mai mare cu cât sunt implicaţi mai puţini oameni);

- să ai poziţie în raport cu oponentul (poziţia în poker înseamnă enorm. Chiar dacă uneori poţi apela la float-play şi out of position, vorbind ultimul vei avea întotdeauna date suplimentare şi poţi gestiona mult mai bine situaţiile);

- opozantul să se folosească de C-bet foarte frecvent (ingredientul principal de care trebuie să ţii cont. Ai grijă să fi identificat corect pattern-urile de pariere ale celui cu care te confrunţi);

- acesta să fie capabil să foldeze, să ia decizii cumpătate (agresivitatea celuilalt trebuie să fie dublată şi de capacitatea lui de analiză. Astfel, dacă vei avea în faţă un adevărat "gambler", s-ar putea să fii plătit, chiar dacă tu ai identificat corect momentul şi opozantul nu are mare lucru în mână. Ulterior, pe river, îţi va fi greu să vii cu un nou bet, chiar dacă oponentul merge din nou pe varianta "check". Trebuie să fii convins că joci împotriva cuiva care poate folda aici, pentru că îţi respectă povestea);

- betul tău să "vândă" o poveste verosimilă, cartea pe care o reprezinţi să se afle în range-ul tău şi să justifice pe deplin prestaţia avută până în acel moment; ai grijă ca agresivitatea celuilalt să vină şi în contextul în care acesta ştie că joci puţine mâini şi nu te implici în poturi în care mizezi pe factorul "noroc". O mişcare din partea unui jucător tight (cum ar trebui să pari, în astfel de cazuri) are mult mai multe şanse de succes.  

2. Raise la un continuation bet

Mulţi preferă, în locul unui float-play, să preia agresivitatea mai devreme. În fapt, ştii că sunt şanse mari ca adversarul să continue să plaseze un pariu şi pe următoarea stradă, dacă dai doar call, astfel că încerci să închei mâna încă de pe flop, printr-un re-raise la C-bet-ul lui. O astfel de abordare din partea ta îi va da celuilalt senzaţia că deţii o mână foarte bună şi cu greu va putea să plătească dacă forţa mâinii sale nu este una deosebită. 

Fără îndoială, trebuie să fii extrem de atent la adversar şi să îi cunoşti în detaliu pattern-urile de pariere, dar în egală măsură textura board-ului e importantă. Re-raise-ul tău aici îi transmite clar oponentului că ai o mână excelentă şi nu vrei să îl laşi să vadă foarte ieftin o eventuală carte care să îi completeze mâna (valabil în special când pe flop apar posibilităţi de draw). Un opozant cu experienţă ar putea să se folosească de acest detaliu tocmai pentru a plăti şi a ataca ulterior, în măsura în care draw-ul se completează, dar suntem de părere că mişcarea ta a fost una puternică şi va necesita implicarea a multe fise din partea lui, doar pe ideea de a te bluffa ulterior. Se va speria de perspectiva apariţiei unei cărţi neutre şi a unui nou raise din partea ta, care să îl împiedice să vadă riverul. Ca atare, în majoritatea timpului, va folda, nedorind să îşi sacrifice atât de multe fise.

În concluzie, după cum ai văzut mai sus, există multe moduri de a folosi poziţia în avantajul tău. Cei mai mulţi dintre jucători sunt conştienţi de valoarea ei, dar destui se mulţumesc doar să meargă pe varianta "call", pentru ca apoi să ia decizii în funcţie de textura flop-ului. Noi ţi-am prezentat o variantă alternativă, în care cărţile pe care le deţii nu au o atât de mare importanţă. În schimb, esenţial e să identifici în mod corect tiparul evoluţiei adversarilor şi să te foloseşti de acesta în avantajul tău. Cu cât reuşeşti să citeşti mai bine ce se întâmplă la masă şi intenţiile opozantului, cu atât mai mult vei avea, pe termen lung, acces la fise fără luptă, devenind agresiv exact în momentul ideal. 

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive