Slow-play în poker

Slow-play-ul este o adevărată artă la masa de poker, această mişcare fiind menită să îi destabilizeze pe adversari astfel încât să obţii cât mai multe fise de la ei. O poţi face doar în momentele în care te consideri suficient de puternic, oferindu-le celorlalţi prilejul să atace, să introducă ei primii fise în pot.

PENTRU A EXERSA SLOW-PLAY-UL POŢI INTRA ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Când şi de ce

2. Cum să faci un slow-play

3. Când adversarul nu devine agresiv

4. În ce măsură justifică mâna ta slow-play-ul

5. Concluzii

1. Când şi de ce Jocul slow (încet) maschează adevarata putere a mâinii tale. Este o momeală, o capcană pentru adversarul tău: în loc să joci agresiv, preferi să pari slab, dându-i prilejul celuilalt să introducă jetoane în pot, pentru ca apoi să îl prinzi cu garda jos. El devine astfel pot committed şi poţi obţine mult mai multe chip-uri de la el. Scopul principal e să îi induci senzaţia că deţii o mână slabă, marginală, pentru ca apoi, raise-ul tău ulterior să fie citit în cheia unui bluff . Astfel, vei "stoarce" o mulţime de jetoane, spre deosebire de momentele în care ai fi fost agresiv şi i-ai fi determinat pe ceilalţi să foldeze prin bet-urile tale.

Scopul tău în poker este întotdeauna de a câștiga cât mai mulți bani de la opozanţii tăi. De multe ori este insuficient să deţii mâna cea mai bună, dacă cei din faţa ta vor folda. Când ai o mână foarte puternică și nu te temi de faptul că următoarea/următoarele străzi pot aduce o carte "minune" pentru adversar, de cele mai multe ori este indicat să apelezi la slow play. Altfel spus, să fii pasiv, permiţându-i adversarului atât să pună mai multe fise la bătaie, dar şi să îi oferi prilejul să îşi îmbunătăţească mâna, astfel încât să poţi avea acces la beneficiile maxime oferite de forţa mâinii tale.

Permițându-i celuilalt să fie agresorul nu doar că se va fi construit un pot mare, dar şi angajamentul oponentului la pot va creşte. Și asta e extrem de important. În cazul în care cineva nu a investit mult, iar tu vii cu un raise considerabil, cel mai probabil îl vei "pierde", foldul fiind opţiunea normală. În schimb, dacă reuşeşti să faci acest schimb de roluri, să pari slab cu o mână extrem de puternică, celălalt nu va rata de cele mai multe ori prilejul să îşi valorifice agresivitatea. Încrederea lui creşte, considerând că tu deţii o mână slabă şi va fi dispus să aloce sume importante, mai ales dacă mâna sa este una decentă.

2. Cum să faci un slow-play Puterea exemplului este întotdeauna extrem de sugestivă în poker, astfel că, pentru a înţelege mai bine acest play, ne vom raporta la un exemplu. Să presupunem că eşti la un joc de cash (slow-play-ul se pretează în egală măsură şi la turneele de poker ), la un nivel de blinduri de $1-$2. Din middle position, cineva ridică la $6, iar tu, cu Q-J suited, ca în imaginea de mai jos, decizi să plăteşti. Flopul este unul ideal: prinzi chintă la As şi eşti "nuts" (ai cea mai bună mână). Judecând după raise-ul iniţial făcut de celălalt, poţi justificat să îl pui pe cel puţin o pereche mare. Sunt puţine outsuri disponibile care să îi îmbunătăţească mâna încât să te învingă, astfel că poţi fi cât se poate de liniştit, mai ales că pe board nu s-a completat vreun draw de culoare.

Care sunt opțiunile tale în acest moment? Poți ieși la atac, dar un bet aici îi va transmite clar adversarului că ai o pereche mare şi îl va face să fie destul de precaut: să faci raise out of position după ce ai dat doar call pre-flop i-ar putea aprinde "beculeţul" celuilalt, mai ales dacă este un jucător tight , analitic. Sub nicio formă nu doreşti să îl sperii, așa că soluţia cea mai bună este fără îndoială să încetineşti jocul. Permite-i lui să fie agresorul, lasă-l să mizeze pe un C-bet , pentru ca abia mai târziu să apelezi la raise. Un check-call aici îl va menţine pe opozant în beznă, nu va avea cum să aibă prea multe informaţii despre puterea reală a mâinii tale. Cel mai probabil va considera că ai prins o pereche şi ai un insight de chintă, ceea ce îl va determina să ceară o sumă importantă şi după apariţia turn-ului.

De menţionat că odată continuation bet-ul plasat de către oponent ai varianta check-raise, însă acest lucru - chiar dacă măreşte considerabil potul - îl va face mult mai defensiv pentru următoarele străzi, chiar dacă are o mână bună. O astfel de mutare din partea ta trădează putere, iar tu încă nu ar trebui să îţi doreşti să îi dai de înţeles celuilalt că eşti pe o mână puternică. În plus, există şi varianta unui semi-bluff din partea lui: posibil să fi atacat cu o carte gen J-J, în speranţa că te sperie. Dacă faci check-raise şi el nu deţine o mână premium, îl vei pierde, play-ul tău trădând forţă. Ai tot interesul să îţi ţii în astfel de situaţii oponentul în "întuneric", astfel că trebuie să amâni lovitura decisivă.

Să presupunem că turnul este reprezentat de o carte neutră, ca mai sus, iar şansele tale să fii cel mai bun şi după river sunt maxime. Presupunând că celălalt are două perechi din flop, există doar patru outsuri care să îi transforme mâna în cea câştigătoare (cu un full). Drept urmare, eşti cât se poate de safe, iar slow-play-ul poate continua. Pentru că, aşa cum aminteam anterior, adversarul consideră că este în faţă şi se teme foarte probabil de un "J" sau "Q" la tine în mână, care să îţi ofere perspective de chintă. El va dori în general să te facă să plăteşti scump pentru a vedea şi riverul, iar potul va deveni unul cât se poate de mare. Şi de această dată considerăm că varianta corectă este să dai doar call, pentru a maximiza efectele produse de capcana pe care ai întins-o.

Odată venit riverul (foto sus), ai două opţiuni:

a. Dacă te confrunţi cu un adversar extrem de agresiv, cel mai bine este să îţi continui play-ul şi să alegi încă o dată varianta check: fără îndoială că va miza pentru un pariu pentru valoare, fiind convins că este în faţă. Abia după ce pune fise în joc şi pe ultima stradă, poţi să vii cu raise-ul care să îi dea lovitura decisivă. Cu toate că va înţelege că e posibil să fie în spate, a investit foarte mult în acest pot, astfel că, dacă bet-ul tău e unul care să îi ofere echitate, mai mult ca sigur va plăti. Frumuseţea acestui play este dată şi de faptul că poţi încerca şi un raise mare, pe care adversarul să îl citească drept bluff. Astfel, în unele situaţii, în funcţie de tipologia celuilalt, poţi face un re-raise nefiresc de mare pe river, transmiţându-i că nu ţi s-a completat mâna şi vrei să furi. În funcţie de cel care se află în faţa ta şi de patternurile din jocul său, vei şti fără îndoială care este soluţia mai bună în acest caz.

b. În cazul în care oponentul tău e un adevărat "bunker", un jucător cu o agresivitate temperată, care ştie să citească momentele periculoase, situaţia se schimbă. În locul unui check-raise, în aceste condiţii este mai indicat un value bet din partea ta pe river. Pentru că dacă baţi din nou în masă, s-ar putea să nu mai vină raise-ul pe care îl aştepţi: adversarul - extrem de analitic - va fi considerat că s-a format un pot suficient de mare. Poate să creadă că va fi plătit doar de o mână mai bună şi este de părere că a fost suficient de agresiv până în acest punct. Aşadar, din dorinţa de a se proteja, s-ar putea să nu se mai expună şi pe river, astfel că tu trebuie să iei iniţiativa. Un pariu pentru valoare din partea ta cu siguranţă că are şanse mari să fie plătit, astfel că, în funcţie de cine îţi este adversar, poţi opta să preiei tu controlul pe river.

3. Când adversarul nu devine agresiv Dacă ai citit printre rânduri până acum, ai observat, probabil, că slow-play-ul nu va funcționa în orice împrejurare sau împotriva tuturor adversarilor. Evident, niciun play în poker nu o să funcţioneze în 100% dintre cazuri. Mulţi dintre jucători au o ştiinţă aparte să se protejeze de astfel de capcane şi, dacă nu simt că mâna lor e destul de puternică, nu vor lua iniţiativa, pentru a nu se lăsa expuşi ulterior.

Spre deosebire de jucătorii agresivi, care vor lua check-call-ul tău drept o slăbiciune, opozanţii pasivi, dispuşi să rişte foarte puţin, ar putea să citească un "play" din partea ta. Trebuie să ştii întotdeauna împotriva cui joci şi să te adaptezi. Nu poţi să mergi pe varianta "limp" până pe ultima stradă împotriva unuia care nu lasă senzaţia că vrea să investească din propria iniţiativă fise în pot. Lasă-i pentru început libertatea să acţioneze el primul, însă dacă nu o face, încearcă un bet pentru valoare încă de pe turn, în speranţa că are o mână decentă, care are perspective, şi te va plăti.

4. În ce măsură justifică mâna ta slow-play-ul Decizia de a încetini jocul depinde parţial, aşadar, de caracteristicile și stilul de joc al adversarului. Există însă un alt aspect pe care trebuie să îl iei în considerare întotdeauna, dincolo de cunoaşterea opozantului şi a modului cum poate el acţiona. Un slow-play reuşit are în vedere în primul rând propria ta mână, nu poţi să apelezi la o astfel de mişcare dacă pericolele de a fi învins ulterior sunt prea mari.

Ca atare, trebuie să calculezi întotdeauna ce şanse sunt ca mâna ta să fie bătută şi de ce ar avea nevoie adversarul să îşi îmbunătăţească mâna astfel încât să aibă varianta să intre într-un pot mare, dar fără să fie mai bun decât tine. Ai nevoie să identifici corect range-ul celorlalţi, pentru a şti cu o fidelitate mare pe ce să îi pui, dar şi să cunoşti probabilităţile şi procentele. Identifică outsurile pe care celălalt le-ar putea avea la dispoziţie şi vei vedea dacă este momentul prielnic pentru un slow play sau mai degrabă mişcarea corectă e să îţi păstrezi agresivitatea .

Dacă cărţile comune oferă mai multe variante de draw-uri sau există o carte dublată care nu te ajută (perspective de full), fii pregătit să renunţi la ideea de a juca slow această mână şi încearcă să îl izolezi pe cel din faţa ta. Altfel, s-ar putea ca play-ul tău când deţii o mână premium să îi oferi posibilitatea partenerului de întrecere să vadă gratis o carte care poate schimba raportul de forţe de la masă.

Dacă flopezi un full, spre exemplu, vei fi întotdeauna bucuros să îi laşi pe adversarii tăi să vadă cel puţin încă o carte gratis sau la preţ mic, în speranța îmbunătățirii mâinii lor într-o culoare, de exemplu. Acest lucru îi va costa în acest caz foarte multe fise ulterior; dar nu face greşeala să procedezi la fel când există perspective de culoare, iar tu deţii doar set, să spunem. În aceste cazuri, oponentul are suficiente outsuri încât să îşi transforme mâna într-una mai puternică decât a ta şi nu ar trebui să îi permiţi să facă asta la preţ redus. De asemenea, există mulţi jucători care aleg să joace slow o carte "monstru" din mână (A-A, K-K), crezând că astfel întind capcane de care să beneficieze pe turn sau river. Permiţând unor adversari cu mâini marginale să intre în astfel de poturi va aduce, pe termen lung, doar necazuri. Slow-play-ul trebuie folosit cu atenţie, în măsura în care mâna ta justifică acest lucru: e suficient de puternică încât să facă faţă în măsura în care celălalt "loveşte" de asemenea ceva valoros.

5. Concluzii Slow-play-ul necesită luarea unor hotărâri bazate pe discernământ, mişcarea pe care o faci fiind una extrem de fină: ea trece "sub radar", adversarul înţelegând-o când este prea târziu. Este o strategie avansată de poker, prin care încerci să îţi maschezi cât mai bine o mână foarte bună (uneori, chiar "nuts"), astfel încât să îi induci adversarului senzaţia că el este cel care controlează masa, că el se află în pole-position pentru a câştiga pot-ul respectiv. Prin această tactică, vei încerca să îl faci pe celălalt să ceară, considerând că adună valoare din acel pot. În realitate, tu nu faci altceva decât să îţi protejezi mâna şi să obţii cât mai mult, fără ca jucătorul să simtă, în primele faze, cât eşti de puternic.

Scopul slow-play-ului este să îţi ofere posibilitatea să iei cât mai multe chip-uri de la adversar, permiţându-i lui să fie agresorul. Când deţii o mână foarte puternică, îţi este de multe ori greu să ceri, gândindu-te la faptul că un raise al tău îl va speria pe cel împotriva căruia joci şi acesta va folda. Trebuie să fii însă mereu atent ca board-ul să nu îi ofere adversarului outs-uri spre o mână mai puternică decât a ta, astfel încât să te loveşti de un bad beat şi să pierzi o mulţime din fisele pe care le ai în faţă.