Cum să gândești în poker în termeni de range. Află ce deține adversarul în mână

Un aspect important al jocului de poker e să reuşeşti să îţi citeşti adversarul, să poţi să îl pui pe o mână, astfel încât să evaluezi corect şansele de a câştiga un pot. Pentru a reuşi acest lucru nu ai nevoie de capacităţi extrasenzoriale, ci de multă atenţie, disciplină şi cunoştinţe matematice de bază. Despre range și importanța lui am discutat pe larg aici, acum e momentul să aflăm de la unul dintre ce mai mari jucători din istorie, Daniel Negreanu, care sunt conceptele de bază din spatele gamei de cărți pe care o poți avea, respectiv pe care o poate avea adversarul de la masă.

JOACĂ ACUM LA CEA MAI BUNĂ CAMERĂ DE POKER DIN LUME!

Jucătorul canadian cu origini române a început să producă o serie de episoade despre no limit hold'em pe canalul său de YouTube, iar noi considerăm că este extrem de productiv să îţi împărtăşim tips-urile date de unul dintre cei mai mari jucători din istorie. Săptămâna aceasta el ne dezvăluie modul în care a evoluat pokerul din punct de vedere al rangeurilor. Cum să identifici corect gama de mâini a celuilalt, la ce trebuie să fii atent și cum te folosești de propriul range pentru a câștiga poturi, iată doar câteva dintre lucrurile discutate de Daniel mai jos. Să îi dăm cuvântul.

Rangeul în poker: atunci și acum

"Astăzi vom discuta despre ceea ce studiază în ultima perioadă jucătorii de poker și cum a evoluat pokerul în ultimii 15 ani. Am intitulat acest demers "Familiarizează-te cu rangeurile". Dacă faceți parte din tânăra generație, cu siguranță că ceea ce spun nu vă e străin. Ați depus deja multă muncă pentru a analiza jocul de poker în termeni de rangeuri. Dar dacă sunteți fani ai pokerului sau jucători care au investit timp în înțelegerea jocului în perioada 2004-2010, cu siguranță că lucrurile pe care le povestesc sunt noi pentru voi.

Vom încerca să disecăm ideea din spatele analizării rangeurilor și a modului în care aceasta a evoluat de-a lungul ultimului deceniu și ceva. 

În 2004, de exemplu, nimeni nu îi punea pe adversari pe rangeuri de cărți. Sigur, îți imaginai ce ar putea avea celălalt, dar totul arăta complet diferit față de cum arată în zilele noastre. 

Să luăm un exemplu. Dacă făceam raise din UTG, iar un jucător foarte tight, situat imediat în stânga mea, făcea un re-raise, îl puneam pe un range de cărți, dar nu gândeam în acești termeni. Gândeam că, aproape fără excepție, băiatul din UTG + 1 putea deține doar dame, popi, ași sau as-popă. Cu orice altă mână, ar fi foldat sau ar fi dat un flat call. Avea A-Q, J-J sau 10-10? Ar fi fost un call ușor.

Să spunem că flopul venea 8 - 5 - 2 rainbow. Având în vedere cum s-a jucat, lucrurile stăteau destul de standard. Nu îți rămânea decât să dai call pe un astfel de board și să vezi ce se întâmplă. Dacă oponentul mergea pe check, putea avea o singură mână: A-K. În cazul în care continua să fie agresiv, știai ce ai de făcut: fold. Nu glumesc, plecai cu valeții din acest pot, pentru că știai că în cele mai multe dintre cazuri ești învins. Dacă celălalt opta pentru check, puteai ataca turnul, evident în măsura în care nu apărea un K sau A. Îmi aduc aminte de Gus Hansen că a jucat o astfel de mână foarte ciudat pentru acele vremuri. Cu valeți, a bătut check până pe river, iar opozantul a făcut la fel. După ultima stradă, Gus a împins all-in, iar celălalt cu A-K a decis să îl plătească. Hansen a fost atât de sigur pe ce are adversarul încât a vrut să vadă toate cărțile de pe board și apoi să acționeze, convins că e mai bun.

Acum, oamenii au un range mult mai mare de mâini cu care operează. Fac three bet-uri cu connectori de aceeași culoare, astfel că analiza e diferită. Dar au fost vremuri în care, după un three bet și un check pe flop, ca în exemplul de mai sus, puteai să îl pui pe adversar pe o singură mână: A-K.

Procesul pe vremuri era simplu: ce am eu și ce cred că are cel din fața mea. Era ușor: mână vs mână. Lucrurile au evoluat. Acum ne aflăm în fața situației următoare: ce am eu vs întregul range pe care opozantul îl poate avea. Și joci în consecință plecând de la acest deziderat. 

Mai mult, lucrurile s-au dezvoltat atât de tare încât acum se joacă range vs range. Adică, să gândești dincolo de ceea ce ai cu adevărat. Să stabilești cu exactitate ce crede celălalt că poți avea. Să analizezi rangeul tău din perspectiva celuilalt. Asta e foarte important, pentru că dacă încerci un bluff sau un play sofisticat, trebuie să te asiguri că mutarea se înscrie în gama de mâini pe care o poți deține. Pe care celălalt crede că o poți deține, să fiu mai exact. Altfel, oponentul va ști că povestea pe care i-o vinzi nu se susține, lucrurile nu se leagă.

Avantajul rangeului

În multe momente, unul dintre jucători va avea ceea ce se cheamă avantajul dat de range. Ce vreau să spun? În multe locuri, e mai probabil ca cineva să dețină o mână mai bună doar din prisma rangeului său.

Să luăm un exemplu, pentru a înțelege mai bine. Un individ din UTG face raise, iar blindul se apără. Pe un flop A - 7 - 2 rainbow, avantajul rangeului e al celui care a fost agresorul inițial. Pentru că în gama de mâini a cuiva care a deschis din poziție incipientă se va regăsi mult mai des un as. Cel din big blind a vrut doar să se apere, de cele mai multe ori el nu va avea nimic altceva decât o mână speculativă. Astfel, dacă ai deschis din UTG, iar cineva din late position te-a plătit, e foarte important să știi că pe un astfel de flop trebuie să faci un continuation bet. Chiar dacă ai J-10 suited sau K-Q. Pentru că în rangeul tău de mâini se află foarte des un as, altfel de ce ai fi mărit din acea poziție? Cu alte cuvinte, omul din under the gun va avea în gama lui de mâini mult mai multe cărți care se vor conecta cu acel flop decât cel din BB.

Cum calculezi rangeul

Ne vom opri acum asupra altei situații clasice și vom vedea cum se analizează lucrurile în 2018. Să revenim la acea situație de J-J vs Q-Q/K-K/A-A sau A-K. Cum știi ce trebuie să faci, care e soluția corectă?

Să spunem că ai mărit cu valeți, iar cineva face un three bet, shovând all-in. Sigur, sunt o mulțime de aspecte pe care trebuie să le iei în vedere - stackul tău și al celuilalt, situația în turneu, tipul de jucător întâlnit -, dar hai să ne raportăm la situație doar din punct de vedere al rangeului.

Trebuie să calculăm numărul de combinații care ne bat vs numărul de combinații în care plecăm favoriți. În situația noastră, împotriva cărei mâini plecăm în față? Doar contra A-K! Bun. Câte combinații de A-K sunt posibile? Fiecare as se poate împerechea cu cei patru popi, deci avem 16 variante. Câte combinații de dame, popi și ași sunt? Șase posibilități de ași, șase de popi, șase de dame. În total 18. 

Sunt așadar 18 combinații în care ești distrus și 16 în care pleci în față. Totuși, trebuie să ai ceva foarte clar în minte înainte să iei decizia finală. J-J vs A-K e coin flip, adică în aproape jumătate dintre situații cel cu as-popă va câștga mâna. 

Concluzia e următoarea: dacă rangeul identificat la adversar e cel de mai sus, atunci cu J-J pleci 5/1 dacă el deține pereche mai mare și aproximativ 53%-47%, când are în mână A-K. Astfel, dacă ești într-un turneu în care nu te simți confortabil să faci gambling pentru o mare parte a fiselor tale (nu luăm în calcul momentele când opozantul e short stack), ar trebui să foldezi valeții.

JOACĂ ACUM LA CEA MAI BUNĂ CAMERĂ DE POKER DIN LUME!

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive
Se aplică T&C | Pariază responsabil!