Când să dai fold la mâinile bune în poker! Ştii să renunţi la timp?

Află cum trebuie să procedezi astfel încât să renunţi (foldezi) la o mână ce pare câştigătoare în poker, dar în realitate nu este.

"Dacă nu poţi folda mâna care s-ar dovedi a fi cea mai bună într-un pot, atunci eşti pierdut", obişnuia să spună Amarillo Slim Preston, câştigător al WSOP Main Event în 1972. Deşi pare paradoxal, pentru a fi un jucător de mare succes în poker, trebuie să ştii şi să foldezi mâinile bune. Sigur, uneori s-ar putea să fii păcălit şi să arunci cartea câştigătoare, însă, dacă reuşeşti să identifici la timp elementele care converg spre un verdict care îţi e nefavorabil, pe termen lung te vei bucura de mult mai multe fise salvate.

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A PARTICIPA LA CELE MAI TARI COMPETIŢII!

Arta de a face un laydown mare, în momentele nefavorabile îţi garantează supravieţuirea în multe turnee sau îţi păstrează o mulţime de fise "în buzunar" într-un joc de cash. Pentru mulţi e teribil de greu să renunţe la anumite cărţi mari, temându-se de multe ori şi că ar arăta ridicol, în măsura în care opozantul bluffează, dar, dacă ai suficientă experienţă şi o atenţie distributivă, o să găseşti mult mai frecvent momentele în care foldul se impune, acolo unde cei mai mulţi dintre jucători se confruntă cu bad beat-uri.

CE VEI GĂSI ÎN ACEST ARTICOL

1. Analiza riscului
2. Cât de mulţi jucători sunt capabili să dea folduri mari?
3. Fereşte-te să devii un "calling station"
4. Semnalele care anunţă pericolul
5. Patternurile de pariere
6. Importanţa "simţirii" oponentului
7. Asumă-ţi o mică pierdere devreme

1. Analiza riscului

Atunci când te confrunţi cu un bet important din partea cuiva sau cu un raise mare, dar potul pare să îţi ofere pot odds, este întotdeauna important să ştii să evaluezi ceea ce este cu adevărat în pericol. De multe ori vorbim despre prezenţa ta în turneu, ea putând fi în acest moment pusă la bătaie. Când se întâmplă astfel de lucruri, decizia ta este mai importantă decât mâna propriu-zisă, potul în care eşti implicat. Probabil nu vei câștiga turneul pur și simplu prin luarea hotărârii corecte aici, însă totul se face treptat, pas cu pas. Prin astfel de decizii corecte îţi vei spori considerabil şansele să avansezi, atât în competiţia respectivă, ci şi ca jucător.

Departe de noi să îţi sugerăm să joci speriat şi să amâni un call ce se impune doar pentru că supravieţuirea în turneu e mai importantă. Din contră, niciodată nu ar trebui să evoluezi cu frică la masa de poker. Dar, încercăm să te facem conştient că, în situații critice, când ai de luat decizii mari, trebuie să reuşeşti să fii foarte atent și să fii în permanenţă cu ochii pe elementul de risc. În fapt, dincolo de tell-urile şi de tipologia adversarilor, este absolut necesar să reuşeşti să stabileşti extrem de clar graniţa pericol vs recompensă. Dacă decideţi, după o analiză detaliată, că decizia corectă este de a plăti, atunci nu îţi fie frică de această hotărâre. Însă, de foarte multe ori, deşi iniţial se pare că ai toate motivele să dai call, după o serie de investigaţii suplimentare, poţi constata că nu are niciun sens să te expui atât de mult. Reuşind astfel de mutări corecte, te vei proteja pe termen lung.

2. Cât de mulţi jucători sunt capabili să dea folduri mari?

Unii experți în poker sunt de părere că a fi capabil să faci un fold inteligent este o trăsătură tot mai rară a jucătorilor de poker. Asta în primul rând ca urmare a dezvoltării puternice a pokerului online: cei mai mulţi dintre jucători evoluează pentru mize/buy-in-uri mici şi medii, şi, dacă este să piardă, este o chestiune de secunde sau minute pentru a găsi un alt turneu în care să fie din nou în mijlocul acţiunii.

Totuşi, lucrurile stau diferit când vorbim de depăşirea unui anumit prag şi dorinţa de a deveni un adevărat grinder, care să se susţină din această disciplină. La turneele mari online sau la competiţiile din cazinou, trebuie să adopţi o strategie total diferită şi, ca atare, deciziile trebuie mult mai bine cântărite. Mult prea mulți jucători petrec foarte mult timp căutând modalități de a câştiga, ignorând un aspect esenţial: cum se pot reduce pierderile. Fireşte că ai nevoie de o tactică pe măsură pentru a obţine succesul dorit, însă, în egală măsură, este absolut necesar să ştii cum poţi să te protejezi astfel încât să limitezi eventualele pagube. Drept urmare, ai nevoie de un antrenament serios psihic şi strategic, astfel încât să fii capabil de folduri mari în momente cheie, când riscul asumat nu acoperă eventualul profit.

3. Fereşte-te să devii un "calling station"

Pentru a fi capabil să renunţi la mâini importante, ai nevoie de multă disciplină şi de o înţelegere foarte bună a realităţii de la masă. Dacă ești genul de practicant de poker care nu face niciodată un fold important, eşti cu un pas spre tipologia de jucători numiţi "calling station". Aceşti competitori vor plăti mereu, în speranţa că vor prinde într-un final cartea "minune" la care au sperat, chiar dacă procentele sau pot odds nu sunt de partea lor.

Adversarii de valoare vor înţelege repede că se confruntă cu "donatori" şi vor apela frecvent când au cărţi bune la value bet sau raise-uri mari, într-un proces care are o singură finalitate, pe termen lung: falimentul celor care nu sunt capabil să foldeze.

Principala cale de a-ţi îmbunătăți randamentul, în măsura în care te confrunţi mult prea des cu astfel de situaţii (oponentul dă raise, iar tu eşti tentat aproape de fiecare dată să îl plăteşti, necrezându-l) este să depui o serie de eforturi în ceea ce priveşte disciplina la masa de joc. Învață cum trebuie să îţi citeşti adversarul, ce indicii te ajută să îl cunoşti ca pe o carte deschisă, dar şi care sunt elementele care îţi spun dacă eşti suficient de bun pentru a câștiga potul respectiv. Sfatul nostru este să îi creditezi de obicei pe jucătorii care fac raise-uri considerabile, într-o proporţie mare aceştia deţinând o carte puternică. Există şi posibilitatea ca ei să apeleze la un bluff sau semi-bluff, însă ponderea este mult mai scăzută. Aşadar, având încredere că şi are ceea ce reprezintă, pe termen scurt, te vei scuti de multe momente neplăcute.

4. Semnalele care anunţă pericolul

Fără îndoială, te-ai întrebat deja dacă există anumite semnale evidente în jocul adversarilor care au o mână mai bună, astfel încât să identifici la timp pericolul. Foarte multe depind şi de valoarea celui care stă în faţa ta, mulţi profesionişti cu experienţă reuşind destul de bine să îşi camufleze mişcările, astfel încât să rămână "sub radar".

În general, de destule ori când un opozant face un raise foarte mic este adesea un semn că el caută un call. Vrea să crească potul şi să te facă "dependent" de acea mână, în măsura în care investeşti deja nişte fise. Totodată, necerând foarte mult, îţi transmite senzaţia că nu este extrem de puternic. Îşi va simula apoi, în general pe river, mâna foarte puternică într-un bet ce se vrea bluff; în realitate va fi doar un value bet, iar tu poţi să cazi uşor în capcană. Trebuie să îţi calculezi mereu pot odds, astfel încât să vezi dacă merită să te implici, dar poţi apela şi la variante re-raise. Chiar dacă e posibil să pierzi mai multe fise pe strada respectivă, îţi vei face o idee mult mai bună despre ce ar putea să deţină adversarul.

Dacă indiciul precedent este destul de greu de simţit chiar şi de jucătorii foarte buni, mai ales că de obicei vei fi tentat să dai call, având la rândul tău o mână bună, următorul punct din discuţie cu siguranţă că ar trebui să dea "alarma": check-raise-ul.  Acesta are ca scop să îl inducă pe adversar în eroare, să îi întindă o capcană. Cei mai mulţi utilizează check-raise-ul pentru valoare, pentru a îl determina pe opozant să introducă mai multe fise în pot. Se apelează la această metodă când eşti convins că ai mâna cea mai bună, iar un raise al tău iniţial fie l-ar fi aruncat pe opozant, fie l-ar fi făcut să fie circumspect şi l-ar fi determinat să încerce să ţină potul cât mai jos. Introducând fise deja pe strada în care se face check-raise-ul, îl forţezi pe celălalt la o nouă rundă de plată. Chiar dacă ulterior va fi mai atent, reuşeşti să "storci" în momentul acela destule fise de la el. Ca atare, când eşti în faţa unui check-raise, întinde-ţi toate antenele şi ai în vedere că s-ar putea să te confrunţi cu un "monstru".

Există posibilitatea, însă, ca această strategie să fie utilizată şi pe post de bluff sau semibluff. Adversarul ştie că ai o mână mai bună, însă e convins că poate să te determine să renunţi la ea dacă îţi cere suficient de mult. Un raise iniţial al său probabil nu ar fi fost suficient ca tu să foldezi, însă când vine cu o mutare atât de puternică - prin care îi transmiţi clar că "stai pe o mână mare" - şansele să renunţi cresc exponenţial. Dacă nu acum, pe următoarea stradă, când va fi continuat bluff-ul.

De obicei, check-raise-ul semnifică însă o mână mare, astfel că sfatul nostru este în general să renunţi. Multe depind însă şi de stack-ul avut în faţă (atât de tine, cât şi de adversar), de stilul de joc al celuilalt şi de tipologia lui. Un jucător conservator, tight, e mai puţin predispus la un bluff decât un adversar loose, astfel că ai nevoie să îi cunoşti foarte bine pe ceilalţi pentru a interpreta cât mai fidel play-urile lor.

5. Patternurile de pariere

Atunci când un oponent face ceva neașteptat (bet mare, re-raise, check-raise), întotdeauna te ajută să revizuieşti modelul său de pariere anterior. Înainte de a decide ce ar trebui să faci, trebuie să analizezi cum a acţionat în trecutul recent în situaţii similare şi dacă această mutare se încadrează în profilul său.

În cazul în care el a mers doar cu call înainte de flop, pentru ca după apariţia primelor trei cărţi comune să procedeze la fel, vei fi tentat să nu îl creditezi cu o mână foarte bună. Însă dacă pe turn apelează la un raise foarte mare (mai ales dacă apare posibilitatea unui draw), poţi să iei în calcul serios existenţa unui set care a fost ascuns, opozantul mizând pe un slow play

Pentru a economisi bani pe termen lung, trebuie să îţi cunoşti foarte bine adversarii şi să le ştii patternurile. Astfel vei lua mult mai des decizia cea bună şi vei putea folda mai uşor când ceva iese din tipar şi nu corespunde cu hotărârea normală pe care te aştepţi ca el să o ia.

6. Importanţa "simţirii" oponentului

Foarte multe din sfaturile prezentate anterior converg către un numitor comun: tipologia celui din faţa ta. Întotdeauna vei da credit unui jucător tight în detrimentul unuia loose aggressive. Ca atare, în disputele cu primul vei găsi mult mai uşor foldul, chiar dacă eşti de părere că mâna ta e una foarte bună, care ar putea să câştige potul.

În cazul în care adversarul tău este un jucător care nu este predispus la raise-uri mari fără o mână foarte puternică, este de dorit să nu intri într-o astfel de dispută, când pune în joc multe fise. Pentru că adversarul are o imagine de jucător tight, el a câștigat "licența" să poată fura un pot sau două, tocmai ca urmare a faptului că în marea majoritate a timpului a prezentat mâini premium. Este posibil ca acum să bluffeze? Categoric, dar pe termen lung, plătind în faţa unor astfel de opozanţi, vei avea de pierdut. Pentru simplul fapt că de obicei vor întoarce o mână extrem de puternică. Când te afli în confruntări cu jucători solizi, conservatori, chiar dacă ai impresia că mâna ta este una bună, un raise prea mare din partea acestuia (care să nu îţi ofere pot odds) trebuie să îţi dea de gândit. Cel mai bine e să îţi  protejezi jetoanele şi să aștepţi o oportunitate mai bună de a juca.

7. Asumă-ţi o mică pierdere devreme

Poţi preveni intrarea în situaţii complicate, fără ieşire, prin asumarea unei pierderi mici la început de mână. Să presupunem că ați ridicat cu J-J sau A-Q și vă confruntaţi cu un re-raise din partea unui adversar "dur". Este tentant să plăteşti pentru a vedea flop-ul, însă reprezintă şi o ușă care poate deschide o mare capcană.

Dacă daţi call cu J-J, iar opozantul (care are un range limitat de cărţi pe care le foloseşte) mizează pe un three bet, puteţi fi într-o situaţie deloc plăcută. Pentru început, cu orice As sau Popă apărut pe flop, sunt şanse mari ca mâna să fie deja compromisă. Dacă flop-ul este mic, s-ar putea ca problemele să fie şi mai mari decât în primul caz. În timp ce aveți un overpair (valeţi), opozantul poate să aibă una dintre celelalte trei perechi mai mari. Ca atare, te-ai putea găsi curând în situația în care va trebui să joci pentru întregul tău stack, în faţa unui adversar tight, fără a avea suficiente date despre mâna sa.

În funcție de modul în care citeşti adversarul, uneori, în astfel de situaţii cea mai bună decizie ar fi să arunci mâna înainte de flop. Vei lua o mică lovitură acolo, însă îţi vei proteja chip-urile şi vei avea cu siguranţă alte multe prilejuri să îţi etalezi skill-urile la masa de joc.

De asemenea, să presupunem că te afli în blinduri, iar înaintea ta - din UTG - respectiv middle position -, doi adversari tight au ridicat succesiv miza. Cu A-K, de exemplu, s-ar putea să fii mult în spate, cel puţin în raport cu unul. În plus, nu vei avea poziţie după flop, criteriu esenţial. Şi în acest caz, sfatul nostru este să te gândeşti foarte bine înainte să dai un call. Judecând după range-ul adversarilor, în cel mai fericit caz, pleci 50-50 cu fiecare dintre ei. La un pot în trei, şansele tale să iei mâna scad sub 30%, astfel că soluţia corectă ar fi foldul.  

În concluzie, trebuie să reţii că doar jucătorii care nu dau fold niciodată nu sunt capabili să renunţe la mâini care par câştigătoare, dar în realitate nu sunt. Iar soarta acelor jucători e cu mult mai neplăcută decât a ta, care uneori vei folda mâna mai bună. De multe alte ori vei pleca la timp dintr-un pot care te poate face să "sângerezi"; pe termen lung vei salva o serie de fise reuşind să identifici corect momentele în care trebuie să renunţi la cărţile mari.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive