A venit în România să-și bată joc de noi?

Christoph Daum a venit în România să-și bată joc de noi! Asta e impresia după reprezentația sinistră pe care a dat-o pe banca naționalei noastre.

La început, am crezut că am dat lovitura, am fost păcălit de numele Daum și de originea lui. German, mi-am zis, este exact ce ne trebuie. Avem nevoie de disciplină, pentru că suntem balcanici, dezorganizați, delăsători, ignoranți. Ne va face să dansăm pe sârmă!

După primul meci, acasă cu Muntenegru (1-1), i-am găsit circumstanțe atenuante, deși îmi era clar că greșise echipa, tactica, schimbările.

La 5-0 cu Armenia în deplasare, am fost entuziasmat, am trecut peste faptul că am început cu 1-0 și cu un jucător în plus, am zis, gata, ce echipă face Daum, dar m-am dezumflat la 0-0 în Kazahstan, unde am găsit din nou motive: terenul prost, agresivitatea exacerbată a gazdelor.

Cu Polonia acasă (0-3), n-am avut nicio șansă, n-am arătat mai nimic, dar adversarul era de alt calibru.

Cireașa de pe tort a fost meciul cu Danemarca, de pe teren propriu. Un 0-0 în care am jucat un antifotbal total, fără vreo idee tactică, fără ocazii, fără niciun corner măcar, iar șansele de calificare erau compromise, pentru că urma confruntarea din Polonia, unde n-aveam nicio pretenție la puncte.

Și totuși, mai erau speranțe, culmea. Să batem tot în ultimele patru partide! Dar cu cine să bați? Și cu ce antrenor?

În meciul cu Armenia de acasă, de acum patru zile, ne-am chinuit să jucăm fotbal. De parcă băieții ăia de pe teren erau aduși de la hochei sau de la stretball. Am bătut pe final, dar senzația era de lehamite. Iar reacția lui Maxim a sintetizat atmosfera generală: "Tăceți în p... mea!"

În Muntenegru, am așteptat să arătăm în sfârșit ceva, în ceasul al doisprezecelea, ca înecatul. Măcar acum, puțin curaj, o altă abordare. Când am văzut primul 11, cu trei fundași centrali, unul băgat la mijloc, mi-am zis că selecționerul ăsta e nebun, distrus, praf. Păi noi ne apărăm, herr Daum, când e ultima noastră oportunitate de calificare? Asta e bătaie de joc!

Ce să mai zicem de neconvocările lui Alibec și Budescu, singurii fotbaliști tehnici din țara asta în afara lui Stanciu, care e complet pe dinafară în ultimul timp? Păi tot batjocură!

Cum să mai comentez declarațiile de rahat, că e mai român decât noi toți, și muștarul care-i sărea până-n tavan la întrebările jurnaliștilor? Lipsă de bun simț.

Plus desconsiderarea jucătorilor români, care sunt slabi, așa e, dar sună nașpa când o spune omul care ar trebui să-i antreneze. Asta e lipsă de respect!

Dacă avea demnitate, Daum trebuia să plece până la aceste meciuri cu Armenia și Muntenegru. Dacă avea un pic de onoare, măcar aseară și-ar fi anunțat demisia.

Am ajuns să-l regretăm pe Pițurcă sau pe nea Puiu, ne-am lămurit cu nemții. Zic să aducem un african-bananier, că acolo am ajuns cu fotbalul.

A, și încă ceva. După un asemenea experiment ratat, și președintele FRF ar trebui să-și asume eșecul și să ne lase. Dar pentru asta e nevoie de bărbăție, ceea ce Burleanu nu are.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive
Se aplică T&C | Pariază responsabil!