3 greşeli comise frecvent de cei mai mulţi jucători de poker de nivel mediu

pkr.jpg

Mulţi dintre jucătorii de poker care capătă ceva experienţă la masa de joc tind să se supraevalueze şi să îşi întindă singuri capcane. Să fii un jucător mediu este de multe ori mai periculos decât să fii un novice, pentru că te expui la mult mai multe pericole, iar posibilitatea să pierzi mai mulţi bani, pe termen lung, creşte.

INTRĂ ÎN CAMERA DE POKER RECOMANDATĂ DE PARIURIX.COM PENTRU A ÎŢI TESTA CUNOŞTINŢELE LA MASA DE JOC!

Vom încerca în cele ce urmează să identificăm greşelile pe care le comit foarte mulţi, în momentul în care conştientizează că au un background cât de cât solid şi nu mai comit erorile de la început. Este adevărat, gafele iniţiale nu mai apar, însă pot să intervină o serie de alte neajunsuri care să se dovedească a fi mai "toxice".


1. Supraevaluarea abilităţilor


În general, indiferent de nivel, cei mai mulţi dintre jucători sunt tentaţi să dea vina pe ghinion, în primul rând, când ceva rău se întâmplă la masa de joc. Doar jucătorii foarte buni şi extrem de cerebrali reuşesc la timp să identifice cu precizie greşelile comise, să le analizeze în profunzime şi să le corecteze în timp util.

La jucătorii de nivel mediu, această "trăsătură" e, însă, mult mai evidentă. Ei vor încerca întotdeauna să se convingă de faptul că pierderile sunt generate de circumstanţe nefavorabile, nicidecum de lipsa lor de abilităţi sau de greşelile făcute la un moment dat.

Diferenţele dintre un începător şi un jucător intermediar sunt enorme, iar acesta din urmă le conştientizează pe deplin. A deprins ABC-ul pokerului, are experienţă şi ştie cât de eronat obişnuia să evolueze în trecut. Ca atare, discrepanţa dintre ce a fost şi ce este în momentul actual pare uriaşă, de aici şi tendinţa, cumva naturală, să se supraevalueze.

Un astfel de jucător ştie să se ferească de cele mai multe dintre capcane, a dobândit limbajul pokerului, conceptele de bază şi se simte extrem de împlinit în pielea sa. Se află într-o zonă de confort de unde cu greu poţi să îl scoţi, iar graniţa până să se considere un adevărat expert e destul de subţire.

În astfel de momente, el e posibil mai vulnerabil decât era în situaţiile în care lua contact pentru prima oară cu lumea pokerului. Pe de-o parte va fi tentat să aloce sume mari şi să nu respecte bankroll managementul, în tentativa de a "arde" etapele. Se consideră superior nivelului la care joacă şi vrea să transcendă, convins că are toate armele necesare. Acesta este un prim pas către lovituri puternice în buget, în condiţiile în care nu este nici pe departe pregătit să se lupte de la egal la egal cu adversari de alt calibru, care au o mult mai bună percepţie şi abilităţi superioare la masa de poker.

În al doilea rând, există pericolul plafonării. Să te consideri expert în ceva, iată un moment în care foarte posibil să îţi spui că nu mai ai foarte multe lucruri de înmagazinat. De câte ori nu aţi auzit adversari la poker care să spună că ei nu au citit vreodată o carte în domeniu sau că nu au urmărit pe net tutoriale despre poker? Pentru că, susţin ei, experienţa adevărată şi abilităţile ţi le dezvolţi doar la masa de joc. Nimic mai fals, pentru că pokerul este o disciplină atât de complexă încât absolut niciodată nu poţi spune "ştiu tot". Întotdeauna ai nevoie să fii într-un proces continuu de învăţare, doar aşa poţi deveni mai bun. Automulţumirea reprezintă una dintre cele mai mari capcane în care cad foarte mulţi dintre jucătorii de nivel mediu. Cu o astfel de abordare, ei nu vor putea face niciodată pasul către "next level", ci vor rămâne doar la un nivel mediocru, "carne de tun" pe termen lung pentru sportivii aflaţi într-o permanentă asimilare de informaţii vitale pentru dezvoltarea ca jucător.


2. "Profesori" pentru jucătorii slabi


Egoul este o parte importantă a fiecărui jucător de poker. Astfel, jucătorii "intermediari" fie vor încerca să îşi ia în rol atribute de profesori, identificând greşelile în jocul celorlalţi, fie vor fi extrem de vocali (mai ales dacă sunt implicaţi direct) la adresa adversarilor mai slabi, care fac greşeli, dar totuşi, graţie norocului, reuşesc să câştige poturile.

Un discurs acid sau de îndreptare la adresa celor care comit erori, care se bazează pe șansă și acționează împotriva calculelor matematice, nu poate fi niciodată un avantaj. Un astfel de tratament va avea cel mai des darul să îi trezească la realitate, nu vor mai comite la fel de multe greşeli, ceea ce, pe termen lung, va aduce doar dezavantaje pentru jucătorii mai buni. De ce să îl înveţi pe un jucător slab cum să evolueze şi să îi arăţi unde greşeşte, când scopul este să îi iei toate fisele din faţă?

La orice nivel joacă cineva poker, mereu vor exista și adversari-gambleri, care nu țin cont prea mult de matematică și mizează în cele mai multe cazuri pe instinct. Aceștia sunt jucătorii pe care toţi vrem să îi avem în faţă, de pe urma cărora adversarii valoroşi îşi pot construi un stack important. E nevoie ca ei să greșească, astfel încât să benefciezi de gafele lor, astfel că tratează-i întotdeauna cu respect. Doar așa vor comite noi și noi greșeli, pentru că norocul îi poate ajuta doar pe termen scurt, la un număr limitat de poturi.


3. Joacă prea tight pre-flop


Jucătorii începători aleg să joace un range mult prea mare de cărți pre-flop și rămân de prea multe ori descoperiți. Sumele investite înainte de board se acumulează și de prea puține ori vor "lovi" ceva, astfel încât să se justifice participarea la atât de mlte poturi.

În momentul în care se face saltul către un nivel superior şi se realizează cât de nociv e să evoluezi atât de loose, jucătorul "intermediar" va trece în extrema cealaltă: va evolua extrem de tight, cu precădere înainte de flop.

Astfel, există pericolul să aibă un handicap uriaş în faţa opozanţilor loose de valoare, dar vor rata şi o serie de poturi în care implied odds-urile ar fi cerut să meargă. Mai mult decât orice, însă, nu vor putea să schimbe vitezele în cadrul turneelor, lucru atât de necesar pentru a ajunge în bani sau la masa finală. Orice jucător de valoare ştie cât de important este să îţi mixezi stilul, în funcţie de adversar, în funcţie de mâini sau de faza unui turneu. Rămânând cramponaţi în acelaşi stil, tight, vor fi previzibili pentru cei mai mulţi şi - chiar dacă de multe ori vor putea supravieţui cu această tactică în turneu - nu vor reuşi niciodată să se lupte pentru la vârf sau pentru victoria finală.

În concluzie, pentru ca un jucător de nivel mediu să poată evolua este nevoie ca în primul rând el să îşi conştientizeze situaţia. Pokerul este un joc de învăţare permanentă şi dezvoltare, astfel că e necesar mult timp, studiu şi experienţă pentru a putea ajunge în elită.

Pariază legal online

Te așteptă un pachet de bun venit și promoții atractive
Se aplică T&C | Pariază responsabil!

Case de pariuri online legale recomandate

Abonează-te gratuit pentru a primi cele mai noi ponturi